Ioan 11 || CREDINȚA E NECESARĂ PENTRU VIAȚĂ

Această minune extraordinară se regăsește doar în Ev. Ioan. Oare de ce? Cu atât mai mult că Betania a fost redenumită în cinstea minunii făcute de Isus când l-a invitat pe Lazăr și azi se numește al-Eizariya (arabă) / Eleazar ebr. / Lazăr gr.

Evangheliile sinoptice au fost scrise pe când Lazăr încă era viu, și iudeii căutau să-l omoare (In. 12:10), dar Ev. Ioan a fost scrisă în jurul anului 100 d.H., când deja Lazăr nu mai era, și răspândirea acestei vești nu-i mai punea viața în pericol.

             I.                        CREDINȚA ESTE NECESARĂ PENTRU VINDECARE.

A.    Au avut o relație apropiată cu Isus. Betania era amplasată la poalele muntelui Măslinelor și la doar 3 km de Ierusalim. Betania era satul gazdă a lui Isus când Își făcea misiunea în Iudeea. Se pare că gazda permanentă a lui Isus era casa lui Simon leprosul în care locuiau și Maria, Marta și Lazăr.

·        Ca urmare a vindecării lui Simon a ajuns Isus să cineze în casa lui, când Marta gătea iar Maria asculta (Lc. 10:40);

·        Tot aici Maria a uns pe Isus cu un untdelemn scump înainte de înmormântarea Lui (Matei 26:13);

·        Sub acest acoperiș a fost descoperit Iuda că era un hoț (In. 12:6);

·        Tot aici Isus a luat cina cu Lazăr după învierea lui (In. 12:1,9).

Deci, între Isus și această familie s-a dezvoltat o relație bună și strânsă.

"Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav." (v.3)

”Isus iubea pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr” (v.5).

Poate tu nu-l cunoști pe Isus și nu știi că El poate să te vindece. Dar dacă-L cunoști personal pe Isus, atunci viața, boala și moartea ta, vor căpăta o altă dimensiune. Fii persoana pe care o iubește Isus. Dezvoltă o relație apropiată cu El. Dumnezeu a făcut tot posibilul ca această relație personală cu El să aibă loc.

Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos (2Cor.5:18).

B.     Au căutat ajutorul lui Isus. Din capitolului precedent aflăm că iudeii căutau să-L ucidă pe Isus, așa că ei au părăsit Ierusalimul (Iudeea) și am mers în Betabara (Pereea) unde Ioan Botezătorul își începuse lucrarea (In. 10:40). Distanța de 25 km de la Betania, explică cele 4 zile de la moartea lui Lazăr.

·        În prima zi solii L-au găsit pe Isus.

·        Isus s-a reținut în Betabara încă două zile (v.6).

·        Și încă o zi până au ajuns la Betania.

Maria cu Marta au găsit pe cine să trimită după Isus, chiar dacă distanța nu era mică și se circula pe jos. Distanța nu trebuie să fie un obstacol. Distanța între Dumnezeu și om înseamnă moarte. Adam și Eva au fost alungați / separați de Dumnezeu datorită păcatului, dar Isus a venit pe acest pământ să ne apropie pe noi de Dumnezeu.

Isus a mai zăbovit încă două zile în acel loc și nu a reacționat prompt. Ce fel de dragoste avea El pentru Lazăr?

”Cheamă-mă în ziua necazului și Eu te voi asculta...” (Ps. 50:17)?

Dacă nu răspunde, știe El că e ceva mai valoros în joc. Ce-ți dorești mai mult – să fii vindecat sau să fie proslăvit Hristos prin nevoia sau boala ta?

"Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu,
pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea." (v.4).

În plus graba Lui nu ar fi schimbat nimic pentru că Isus știa că Lazăr deja murise.

Poate și tu ești distant de Isus. Oricare ar fi distanța nu o lăsa să fie un obstacol între tine și Isus. Depune un efort să te apropii de El și vei vedea că El era tocmai alături. Tot ce era nevoie era dorința ta să te apropii de El.

Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine (Ap. 3:20).

Chiar dacă nu vine sau nu răspunde, ca și în cazul lui Lazăr, nu te dezamăgi și nu te supăra. Mă rog să nu fim mediocri, și să cădem în ispita doctrinei sănătății. Diavolul va căuta să te convingă că Dumnezeu nu este, El nu te ascultă, sau El nu te poate ajuta. Diavolul a spus acest gând prin soția lui Iov.

”Vezi că te stingi și Dumnezeu nu-ți mai vine în ajutor, blestemă-L pe Dumnezeu și mori”. Dar Iov i-a răspuns: "Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?" În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui (Iov 2:9-10).

Ar trebui să spunem ca și prietenii lui Daniel: ”Și chiar dacă nu ne va scăpa...”

C.     Au avut credință pentru vindecare. Deși trimișii surorilor nu spun explicit că Isus să vină să-l vindece pe Lazăr, chemarea era evidentă. Această chemare rezonează cu primele cuvinte pe care le exclamă Marta și mai târziu Maria, când se întâlnesc cu Isus.

„Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! (In. 11:21,32).

Dacă vrem să primim vindecare e nevoie de credință, însă nu de o credință oarbă. În ultimul timp au apărut mulți care pretind că au darul vindecării, ca și apostolii, dar sunt doar o minciună înșelătoare din zilele de pe urmă, care vor face minuni în Numele lui Isus, doar ca să-i înșele pe cei aleși. A crede nu înseamnă a fi credul și naiv. Crede ceea ce este scris în Scripturi, nu ceea ce ți se pare scriptural sau ceea ce îți pare senzațional, atrăgător și impresionant.

Scriptura prescrie doar trei căi de vindecare și credinciosul trebuie să le știe:

Ø Calea medicinală cu investigații, pansamente și medicamente (1Tim. 5:23).

Ø Calea rugăciunii individuale sau comune pentru vindecare (Mat. 18:19).

Ø Calea credinței în care inviți prezbiterii, îți mărturisești păcate, ei te vor unge cu untdelemn și se vor ruga cu credință ca să fii vindecat (Iac. 5:16).

       II.                        CREDINȚA ESTE NECESARĂ PENTRU ÎNVIERE.

A.    Ucenicii trebuiau să creadă în înviere. Mulți pun întrebarea de ce Isus a zăbovit? Și așa și nu mai află răspunsul. Întrebarea potrivită este pentru ce Isus a zăbovit? Ca ucenicii să creadă în înviere.

Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi..." (v.15).

În cap. trecut Isus a început să vorbească despre moartea și învierea Sa. A spus doar un gând în v. 17,18 dar nu a reușit să termine bine gândul, căci iudeii s-au agitat, s-a făcut o dezbinare și căutau să-L omoare pe Isus.

Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau. Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi... Din pricina acestor cuvinte, iarăşi s-a făcut dezbinare între iudei (Ioan 10:17-19).

Întrebarea învierii la iudei era o temă tabu, asemenea întrebarea limbii la moldoveni. Nu atingem subiectul, ca să nu ajungem la ceartă. ”Când moldovenii vorbesc românește, sunt considerați naționaliști, dar când rușii vorbesc rusește, ei se consideră moldoveni”.

Pavel, ... a strigat în plin sobor: "Fraţilor, eu sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii în învierea morţilor sunt dat în judecată." Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. Căci saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. S-a făcut o mare zarvă; şi câţiva cărturari din partida fariseilor, s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă... (Fapte 23:6-9a).

B.     Isus este învierea și viața. Învierea lui Lazăr a creat contextul necesar ca Isus să le vorbească despre învierea Sa. Isus le spuse-se că El are puterea să-și dea viața și apoi să o ia înapoi, iar învierea lui Lazăr a fost o mică dovadă.

"Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată (Ioan 11:26).

Ferice de cei credincioși, căci ei vor avea parte de întâia înviere și vor trăi veșnic. Pe când cei ce vor învia mai târziu, vor învia pentru judecată și chinuri veșnice. Ceea ce face diferența este credința ta în Isus Hristos că El este domnul vieții. Pentru ca să fim mai personali, Isus te întreabă azi pe tine ca și pe Marta:

"Eu sunt Învierea şi Viaţa... Crezi lucrul acesta? (Ioan 11:25-26).

 

III.                        CREDINȚA ESTE NECESARĂ PENTRU MÂNTUIRE.

A.    Ca norodul să creadă cu Tu m-ai trimis.

Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Şi Isus a ridicat ochii în sus şi a zis: "Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat. Ştiam că totdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis." (Ioan 11:41-42).

Isus rostește o rugăciune, dar rugăciunea nu era destinată ca să Îl audă Dumnezeu, ci ca să-L audă poporul, care era în jurul Său. Poporul trebuia să creadă în Isus că este Mesia / alesul / trimisul lui Dumnezeu (v.42).

Credința în Isus este necesară pentru a scăpa de blestemul păcatului și pentru a fi mântuit. Nu-i o altă cale spre Dumnezeu, decât Isus.

Mulţi din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus,
au crezut în El (Ioan 11:45).

Tot ceea ce a făcut Isus pe pământ: a vindecat bolnavii, a scos demoni din îndrăciți, a înviat morții a predicat Evanghelia, El le-a făcut pentru ca tu și cu mine să credem în El.

B.     Toți vor crede în El... Soborul înțelegea bine că tot mai mulți și mai mulți vor crede în Isus, și ei vor pierde din influență.

Preoţii cei mai de seamă au hotărât să omoare şi pe Lazăr, căci din pricina lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Isus (Ioan 12:10-11).

Ei au zis: "Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El. Atunci s-a ridicat marele preot Caiafa și rostit ceea ce s-a întors a fi o profeție, chiar dacă a fost intuită cu gând rău.

Oare nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, şi să nu piară tot neamul?" (Ioan 11:50).

Deși prorocia s-a referit la poporul Iudeu, Hristos nu a murit doar pentru ei, ci pentru toate popoarele despre care spune că erau risipite, ca să-i adune într-un singur trup (biserica) (v.52). Această prorocie este confirmată de ap. Pavel

Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia (Ef. 2:14-16).

Astfel avem împreună (noi neamurile) cu iudeii același Mântuitor – Isus Hristos.
Cine crede în El, poate să dezvolte o relație personală cu Dumnezeu.
Cine crede în El, are șanse să fie auzit și vindecat.
Cine crede în El chiar dacă va muri, va învia și va trăi veșnic.
Cine crede în El va fi mântuit de păcatele lui și-L va vedea pe Dumnezeu.

Pentru a vedea minuni în viața ta începe să trăiești în relația ta cu Dumnezeu principiul cooperării - tu faci ceea ce poți și Dumnezeu face ceea ce nu poți.

Ø El a putut umplea cele 6 vedre cu vin, dar le-a spus lor să le umple cu apă.

Ø El a putut face pâine din nimic pentru 5000, dar a folosit 5 pâini / 2 pești.

Ø Ar fi putut face pe orb să vadă îndată, dar l-a trimis să se spele în Siloam.

Ø Aici Isus ar fi putut da piatră la o parte cu un singur cuvânt, dar le-a zis oamenilor să facă ceea ce ei pot, că Dumnezeu să facă restul.

Pentru a nu dispera în credința ta, începe să trăiești principiul încrederii.

Ø Marta și Maria au ajuns în pericolul dezamăgirii: ”Dacă ai fi fost aici...”

Ø Dezamăgirea lasă rădăcini de amărăciune, și începi sa învinuiești pe Dumnezeu ca nu-I pasă. Ce Îl vedem pe Isus ca face când vede dezamăgirea surorilor. El plânge împreună cu tine.

Ø Doar pentru ca El nu ți Da ceea ce ceri, nu înseamnă că Lui nu-i pasă, dar pentru ca El știe ce e mai bine pentru tine.

Ø Ai încredere că atunci când vei vedea motivul zăbovirii Sale la rugăciunile tale, Îi vei mulțumi că nu ți-a dat ceea ce ai cerut sau când ai cerut.

Ioan 7 || ADEVĂRUL ÎN LUMEA DIVIZATĂ

Trăim într-o lume divizată. Avem tensiuni ideologice. Observăm conflicte geopolitice (teritoriale și de interese). Avem o societate polarizată intens.

Fiecare individ face parte dintr-o micro societate în care fiecare are plăcerile, gusturile, obiceiurile și interesele sale, care la fel conflictuază cu a celorlalți.

Pe timpul și în viața lui Isus nu era mai ușor. Din contra, conflictele, disputele, tensiunile și ciocnirile din timpul Lui erau legate direct de personalitatea Sa.

I. Isus vine la Ierusalim pe ascuns.

După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea,
pentru că iudeii căutau să-L omoare (Ioan 7:1).

Într-un timp relativ scurt Isus a devenit o persoană incomodă pentru liderii religioși: fariseii, cărturarii și preoții iudeilor. Ei au văzut în Isus un pericol, atât  pentru religia lor, pentru faima lor și pentru venitul lor. Pentru ași menține influența lor între iudei, liderii religioși au pus la cale lichidarea lui Isus.

Isus se reținea în Galileea predicând Evanghelia acolo unde era ascultat. El nu a căutat confruntare și chiar dacă s-a retras, nu înseamnă că El a renunțat, a cedat, a pierdut, sau s-a temut. El știa că nu a venit încă vremea.

"Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut:
dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii." Căci nici fraţii Lui nu credeau în El (Ioan 7:3,5).

Poate frații lui Isus știau că El e un frate vitreg. Poate că faima lui Isus îi lăsa pe ei în umbră. Isus era în toate ascultător și foarte drept. Cred ca adesea Maria Îl punea pe Isus în exemplu și zicea, uite cum Isus își face patul etc. și toate acestea poate i-au făcut pe ei să-L urască pe Isus. Nu știm exact. Dar să știi că în Iudeea caută să-L omoare și să Îi spui în derâdere, ”pleacă în Iudeea...” e cinic.

Evanghelistul Marcu spune că Isus avea și câteva surori, dar ne dă doar numele fraților lui Isus: Iacob, Iosif, Iuda și Simion (Mar. 6:3). Cuvântul ”frații” include și surorile, tot așa cum ”rudele” include frații, surorile și părinții lui Isus.

Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: "Şi-a ieşit din minţi." (Mar. 3:21).

Pe lângă faptul că rudele Lui nu credeau în El, erau înclinați să creadă că Isus era ieșit din minți, ei încă Îl și ridiculizau pe Isus, crezând că Isus caută faimă (7:3-4).

După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns (Ioan 7:10).

Isus a confruntat o împotrivire înverșunată: v. 1 căutau să-L omoare, v. 7 Îl urau, v. 13 vorbeau de Isus pe ascuns, v. 19 căutați să mă omorâți, v. 23 turbau de mânie împotriva lui Isus, v. 25 confirmarea intenției de a-L omorî pe Isus, v. 30 căutau să-L prindă, v. 32 au trimis să-L prindă. Totodată, Isus nu a renunțat la planul și voia lui Dumnezeu, dar nici nu a căutat scandal și confruntare.

Atunci când noi decidem să-L urmăm pe Hristos, la fel putem întâlni împotrivire, prigoană și amenințări. Știți singuri că: prietenii ar putea să vă abandoneze; frații ar putea să vă ridiculizeze; părinții ar putea să vă restricționeze. Tu nu lăsa mâinile în jos și nu dispera în credința ta.

Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni ... (Ioan 15:20).

Când rudele te iau în derâdere, te ofensează, te amenință, te presează pentru credința ta în Hristos, să știi că nu ești singur și nu ești primul. El a trecut cu demnitate peste batjocuri, opoziție și prigoană. El ne-a dat un exemplu pentru astfel de momente când noi vom trece prin ele.  

„Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” (Mar. 6:4).

Fiecare lucru sub soare își are vremea lui și Isus a zis: ”vremea Mea nu a sosit încă”. Dacă nu poți crede deschis, crede până când în ascuns. Dacă nu te ascultă, mai dă-le timp. Dacă-ți închid gura, vorbește-le altora.

Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți într-alta (Mat. 10:23).

Romanii aveau un moto ”Nu căuta probleme, dar nici nu fugi de ele”. Creștinii nu trebuie să fie nici fricoși, dar nici derizorii, căci motoul primilor creștini era ”Fie trăiești pentru Evanghelie, fie mori pentru ea”. Biblia nu ne îndeamnă să ne aruncăm în pericole de viață, ci să ne ferim de ele, cu bună cunoștință.

II. Oamenii vorbesc despre Isus pe ascuns.

Este bine să cercetezi și să vorbești despre Isus, chiar dacă e pe ascuns. Dar aceste discuții trebuie să te ducă la o decizie: cred că Isus este Hristosul sau nu cred; accept pe Isus Hristos sau resping; mă opun domniei Lui sau mă supun.

Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: "Este un Om bun." Alţii ziceau: "Nu, ci duce norodul în rătăcire." Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă. (Ioan 7:12-13).

Poporul vorbea despre Isus, dar nu știau ce să creadă și părerile erau împărțite. Unii credeau, dar alții se îndoiau. Ioan prezintă în Evanghelia sa câteva tipuri de credință și nu trebuie să fim simpliști cu privire la credința noastră, ci sârguincioși și studioși, căci nu orice credință este o credință salvatoare.

Ø În Ioan 2:23 întâlnim o credință din uimire (bazată pe semne). Pe când era Isus în Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau semnele pe care le făcea. Totuși, Isus nu se încredea în ei.

Ø În Ioan 4:39 întâlnim o credință din auzite (bazată pe mărturie). Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: "Mi-a spus tot ce am făcut." Totuși, Isus a nu considerat aceasta suficient, ci le-a vorbit personal și i-a condus la credință în Dumnezeu.

Ø În Ioan 6:66 întâlnim o credință vremelnică. Unii din ucenicii lui Isus, care credeau în El au renunțat la El, pentru că nu au vrut să se conformeze pe deplin cu învățătura lui Isus: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.

Ø În Ioan 12:42 întâlnim o credință fricoasă (limitată de frică). Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie dați afară din sinagogă.

Dumnezeu dorește să avem o credință vie în Isus Hristos ca fiind Mântuitorul lumii, nu una din impresie, temporară sau de frică. Cel ce crede cu adevărat în Hristos va veni la Isus. Atenție, Dumnezeu nu atrage la sine ca să crezi în Hristos (6:44), ci dacă simți setea și ai credință vei veni la Isus. Acolo vei găsi viața. Cel ce crede în Hristos va primi Duhul Sfânt în mod garantat. Nu e necesar să stărui în rugăciuni, ca să primești Duhul Sfânt. De fapt, așa niciodată nu-L vei primi.

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura." Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El (Ioan 7:38-39).

Unii creștini simplifică mesajul Evangheliei până ce nu mai rămâne nimic din el. Ei au tupeul să facă dezbateri teologice pe acel mesaj redus nu la esență, ci redus la absurditate. Scot textul din context și strigă: ”mântuit doar prin credință”.

Recent am discutat cu adjunctul ex-ministrului transportului și infrastructurii. El zicea că este un om credincios. Eu îi mărturiseam Evanghelia și era în toate de acord când vorbeam de importanța credinței. Dar când am pomenit de credința în Hristos, m-a întrerup și mi-a zis: Nu. Fiecare e liber să creadă în ce vrea, căci e important să aibă credință și speranță, căci asta îi dă putere să trăiască, dar nu neapărat credința în Hristos. Chiar dacă trăim într-o lume divizată și liberă să creadă ce vrea, Adevărul rămâne același.

Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: "Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?" (Ioan 7:31).

Ce fel de credința caută Dumnezeu? Credința moartă, credința zadarnică, credința impresionată, credința ereditară, credința vremelnică sau credința paralizată de frică? 84% din cel 8 miliarde de oameni afirmă că sunt credincioși și fac parte din circa 4000 de religii diferite.

·        Nu e suficient să crezi (toate religiile invocă credința).

·        Nici nu e suficient să crezi în Isus (musulmani, ortodocși, catolici, martori...).

·        E necesar să crezi că Isus este Hristosul – singura cale care duce la Dumnezeu (Ioan 14:6).

Ei puneau întrebări: v. 11 unde este? V. 15 de unde are învățătură? V. 20 cine caută să te omoare? V. 26 nu cumva cei mai marii au cunoscut că El e Hristosul? V. 31 nu cumva e Hristosul? V. 36 ce înseamnă cuvintele acestea? V. 42 nu zice Scriptura că Hristosul va veni din Betleem?

Dacă la ziua de azi nu crezi că Isus este Hristosul – singura cale spre Dumnezeu, nu sta indiferent și liniștit. Asemenea evreilor din timpul lui Isus, întreabă pe unul (altul) despre Isus, cercetează Scriptura, pune întrebări, caută răspunsuri. Îți este dată o viață să te clarifici cine este Isus Hristos pentru tine. Altă șansă nu va fi.

III. Isus vorbește poporului pe față.

De ce lumea Îl urăște pe Isus? De ce liderii religioși căutau să-L omoare?

...pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele (Ioan 7:7).

Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ... Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele (In. 3:17-20).

Isus stătea la masă cu vameșii și păcătoșii, dar nu ezita să le spună că trebuie să creadă. Isus era numit prietenul păcătoșilor, dar nu scăpa nici o șansă să le spună că trebuie să se pocăiască. El a spus adevărul pe față, chiar dacă ucenicii Lui aveau să-L părăsească și nimic nu I-a compromis mesajul Său.

La întrebarea ”de unde are El învățătura aceasta?”, Isus a recunoscut că este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu și că dacă sincer vrei să faci voia lui Dumnezeu, vei ajunge să înțelegi această învățătură divină.

"Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine (Ioan 7:16-17).

Unii zic că citesc Scriptura și nu o înțeleg. Una din condițiile pentru a o înțelege este să vrei s-o practici. Dacă dorești să o cunoști doar, pentru a găsi contradicții, sau pentru a ști răspunsurile corecte, pentru a face față la dezbateri, sau din obligație... nu e de mirare că nu o înțelegi.

De ce Îl judecau pe Isus și îi ziceau că are drac? Pentru că Isus a vindecat un bolnav de 38 de ani în ziua sabatului, zicea că Dumnezeu este Tatăl Lui și se făcea deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5:9,16,18). Iudeii erau niște fanatici religioși, iar Isus face apel la rațiunea lor și îi provoacă să judece după dreptate, nu după șablonul religios.

Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate (Ioan 7:24).

Isus le-a spus verde în ochi că ei sunt religioși și invocă credința lui Avraam, dar nu doresc să Îl cunoască pe Dumnezeu cu adevărat. Unde e dorință sinceră de a-L cunoaște pe Dumnezeu? Dacă ai dorință să-L cunoști pe Dumnezeu, ar trebui să te grăbești, căci împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvala și timpul este limitat.

Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni." (Ioan 7:34).

Exercitarea credinței este necesară pentru mântuire, dar ea este limitată în timp. Va veni un timp în care ai vrea să crezi și să te pocăiești și nu vei putea. Știi de ce? Pentru că ușa harului va fi închisă. Pentru că Duhul Sfânt și biserica va fi luată de pe pământ. Atunci nu vei mai avea cum să te pocăiești.

Iată de ce ”astăzi”, când auziți glasul Domnului, nu vă împietriți inimile. Veniți la Dumnezeu cât încă mai sunteți în viață și în stare.

"Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura." Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El (Ioan 7:37-39).

Lasă-n spate lumea divizată între ”pro” și ”contra” și vino azi la Isus. Poți petrece o veșnicie să asculți argumentele și contraargumentele și așa și să nu te mai decizi să crezi în El și vei rămâne în întunericul tău.

Dragostea romantică

Romantismul este o emoție intensă, care ne conectează cu o altă persoană, trezind în noi sentimente de afecțiune, intimitate și dorință.

De la prima întâlnire a lui Adam cu Eva (Gen. 2:23), și până la ultima întâlnire a lui Isus cu mireasa Sa (Biserica) Biblia are ce spune cu privire la dragostea romantică. Pentru aceasta ar fi bine de citit Cântarea Cântărilor.

De ce avem nevoie de dragoste romantică în familie?

- Dragostea romantică aduce bucurie, satisfacție și împlinire în viața noastră.

- Ne simțim iubiți, apreciați, sprijiniți și doriți.

- Ne motivează să fim versiunea cea mai bună a noastră. 

În general dragostea romantică e caracterizată de emoții și comportament.

1.      Ce emoții te umple când ești romantic(ă)?

a.      Bucurie intensă și satisfacție în compania persoanei iubite.

b.      Atracție fizică și dorință de intimitate.

c.       Sentimente de tandrețe, compasiune și grijă pentru celălalt.

d.      Entuziasm și curiozitate de a descoperi mai multe despre partener.

e.      Un sentiment de conexiune profundă și de apartenență.

2.      Ce comportament manifestă dragostea romantică?

a.      Dorința de a petrece timp de calitate cu persoana iubită.

b.      Exprimarea afecțiunii prin gesturi, cuvinte și atingere.

c.       Oferirea de cadouri și atenții speciale.

d.      Comunicare deschisă și sinceră.

e.      Susținerea și încurajarea reciprocă.

Trebuie să facem diferența dintre romantismul în roz și romantismul colorat / matur.

v  Prima stadie a romantismului este cucerirea, impresionarea și obținerea persoanei care îți place.

v  Romantismul matur se bazează pe încredere, fidelitate și legături de dăruire fără rezerve.

Dragostea romantică are și provocări. Gelozia, conflictul, lipsa de comunicare distrug romantismul. Cum să evităm aceste provocări, ca romantismul să fie prezent în familia noastră până la bătrânețe?

A.      Ce este gelozia și cum să scăpăm de ea?
Gelozia apare din teama de a pierde ceva valoros și se manifestă ca o teamă de a fi înlocuit. Gelozia este o emoție normală, dar poate ușor deveni problematică cu consecințe grave (obsedare de control, comportament agresiv sau manipulativ, emoții negative, furie, tristețe, anxietate, nesiguranță și frică).

1.      Cunoaște cine ești și stai ferm pe idealul tău indiferent de cum se poartă altcineva cu tine, căci aceasta ți-ar aduce nesiguranță în privința propriei valori.

2.      Nu trasa asocieri și paralele cu relațiile văzute în alte cupluri, sau pe micul ecran, căci asta ar trezi invidia, nemulțumirea și gelozia.

3.      Nu-ți alimenta creierul cu scene de infidelitate fie din împrejurări sau filme, căci ele stimulează paranoia, suspiciunea și neîncrederea.

4.      Poartă-te cu soțul/soția ca și cu nimeni altul. Această relație nu trebuie să adie a concurență. Ea este unică, specială și cea mai bună relație de care ești capabil.

5.      Creșteți încrederea în partener, căci ea este esențială pentru a menține o relație sănătoasă și pentru a reduce gelozia.

B.      Cum să soluționezi un conflict?
Conflictul adesea incintă spiritele, de aceea e foarte important să păstrezi calmul și respectul. Nu recurgeți la acuzații și reproșuri sau chiar la cuvinte murdare, căci cu fiecare conflict limita crește. Folosiți "eu" în loc de "tu": Spuneți "Mă simt frustrat" în loc de "Tu mă frustrezi".

1.      Ascultați cu atenție punctul de vedere al fiecărei persoane implicate in conflict. Permiteți fiecăruia să-și exprime sentimentele și nevoile fără a fi întrerupt.

2.      Validați sentimentele chiar dacă nu sunteți de acord cu ei. Acest lucru îi va ajuta să se simtă ascultați și înțeleși.

3.      Identificați problema și rugați-vă ca Dumnezeu să vă ajute să găsiți o soluție potrivită.

4.      Consultați Scriptura sau faceți brainstorming de soluții și aderați cu încredere la soluția divină sau puneți un termen de probă la soluția agreată.

5.      Faceți compromisuri în defavoarea firii, dar nu în defavoarea persoanei iubite.

C.      Cum să sporești comunicarea efectivă în familie?
Comunicarea eficientă este esențială pentru construirea unor relații de familie puternice și sănătoase. Ea are nevoie de deschidere, transparență, respect, încredere și ascultare.

1.      Alege timpul potrivit pentru a comunica anumite lucruri. Nu în ospeție, în prezența copiilor, soția obosită sau soțul flămând, ci când sunteți disponibili și pregătiți.

2.      Ascultă activ dar nu întrerupe. Pune întrebări de clarificare, dar nu finisa gândul celuilalt.

3.      Fii sincer și deschis comunicând atât simțurile, cât și intențiile.

4.      Folosiți umorul fin și faceți comunicarea interesantă și plăcută. Nu lăsați amintiri neplăcute și simțuri rânite în urma comunicării, căci asta ar reduce comunicarea.

N.B. Nu vă grăbiți să luați o decizie. Nu orice discuție trebuie să se termine cu decizii.

Dragoste romantică e caracterizată de o atracție fizică intensă, entuziasm și emoții puternice. Ea se bazată pe încredere, loialitate, și conexiune emoțională. Ea necesită comunicare eficientă, respect și amabilitate în orice circumstanțe. Păstrați astfel de atitudine și comportament față de soț/soție toată viața voastră.

Ioan 2 || PRIVIREA CARE-TI DEZGOLEȘTE SUFLETUL

Eu m-am convertit într-o seară întunecoasă în 1996 când se lăsa seara peste sat și era deconectată electricitatea, caci Moldova era prea săracă ca să-și permită să aibă electricitate în orele de vârf. În acea noapte întunecată m-am pomenit că parcă am întâlnit privirea Domnului Isus. O privire pătrunzătoare care mi-a penetrat mintea și inima și mi-a întors sufletul pe dos. A fost privirea lui Isus.

v. 1-2. Isus a fost chemat la nunta din satul Cana, regiunea Galileei, împreună cu mama și cei 5 ucenici ai Săi (cei doi, Petru, Filip, Natanael).

Isus nu era o persoană izolată de societate. E necesar să ne ținem departe de păcat, dar nu de oameni. Sunt unii, care după ce devin creștini nu mai merg la nunți și zile de naștere, sau chiar se izolează în mănăstiri trăind ca asceții. Slava lui Dumnezeu se manifestă între oameni, nu în pustie. Ucenicii lui Isus au văzut slava Lui, tocmai ca slava singurului născut din Tatăl, pentru că El a umblat printre noi. El nu s-a izolat, ci s-a arătat (Ioan 1:14).

v. 3-4. Mama lui Isus a aflat că s-a terminat vinul. Ea a venit și I-a spus lui Isus. Aceasta se poate înțelege ca o simplă constatare sau transmitere de informație, însă privirea penetrantă a lui Isus vede dincolo de cuvintele expuse. El înțelege că Maria Îi cere să intervină. Isus îi zice ”femeie” și nu ”mama”, ceea ce indică o indignare la încercarea Mariei de a-i indica lui Isus cum și când să facă minuni.

Prin aceasta înțelegem că ISUS CUNOAȘTE GÂNDURILE NESPUSE. Prorocul Ieremia ne spune că aceasta este prerogativa lui Dumnezeu.

(Ierem. 17:10) Eu, Domnul, cercetez inima şi încerc rinichii...

Ce am a face eu cu tine? Nu mi-a venit ceasul. Atât timp cât copii trăiesc cu părinții, oarecum agenda copiilor depinde și trebuie să corespundă cu agenda părinților. Răspunsul lui Isus ne arată că El a început să trăiască după agenda lui Dumnezeu, care nu corespundea cu a Mariei. Când cineva se pocăiește și începe să trăiască pentru Dumnezeu, ar trebui să se vadă o schimbare evidentă în agenda după care trăiește.

v. 7. Nunțile la evrei țineau 7 zile și cel mai des erau organizate pentru tot satul. Să nu vă uimească cantitățile de vin la o astfel de nuntă. Când a venit ceasul potrivit, Isus s-a implicat și a făcut prima Sa minune. Felul în care Ioan ne povestește acest eveniment demonstrează că aceasta a fost cu siguranță o minune. Acolo erau niște vase folosite pentru spălare și curățare după obiceiul evreilor. El le-a zis să umple vasele de piatră cu apă. Vasele au fost umplute până sus pentru a exclude presupunerea că au fost diluate cu vreun concentrat. Isus nici nu s-a apropiat de acele vase, ca să fie clară puterea lui miraculoasă.

v. 8-10. Isus a spus să servească mai întâi pe cel ce conducea cu nunta pentru că el era cel ce dădea tonul, spunea toasturi și conducea cu programul nunții. Faptul că nunul nu știa de unde vine acea apă făcută vin, denotă imparțialitatea decizională în care să declare cel mai bun vin fără să știe proveniența lui.

Deci, avem trei dovezi incontestabile că era o minune supranaturală și mărturia a unui sat întreg, care a participat la acea nuntă. Nu știm câți oameni au fost la nuntă sau locuiau atunci în Cana, dar în prezent acest sat e de două ori mai mare decât cel mai mare sat din Europa (Congaz, RM) și fiecare băștinaș îți poate arăta niște ruine unde Isus a făcut această minune.

Ce am putea învăța din această experiență la nunta din Cana?
Într-o biserică unde se practică verificarea publică a cunoștințelor biblice înainte de botez, un pastor a întrebat o fetiță de 12 ani: Care este prima minune a lui Isus? Apa prefăcută în vin. Toți au aplaudat. Ce învățăm din această minune? Când se termină vinul, roagă-te lui Isus... Indirect am putea să învățăm:

Ø Căsătoria este atât de importantă încât trebuie neapărat invitat și Isus.

Ø Căsătoria este ceva onorabil și Isus nu refuză să binecuvânteze noua familie.

Ø Binecuvântarea lui Isus trebuie cerută, căci ea nu are loc de la sine.

Ø Ascultă de Isus chiar dacă nu înțelegi. Ascultă imediat și întocmai.

Ø Nu scăpa ocazia de a face bine. Dacă știi să faci un bine, fă-l (Iac. 4:17).

În mod direct aș vrea să învățăm că Isus ne cunoaște gândurile nespuse. El e Dumnezeu care ne cercetează inima și rărunchii.

Uneori mi-i rușine de ceea ce îmi trece prin cap și îmi vine în minte. Îmi dau seamă cât de stricate și păcătoase lucruri pot fi în mintea mea și îmi dau seamă că și tu te regăsești aici. Cineva spunea: dacă ar ști soția mea ce îmi trece prin cap uneori, garantat m-ar părăsi. Ceea ce mă frapează e că El știe ce îmi trece uneori prin cap și totuși El nu renunță la mine. El continue să mă iubească și să rămână alături.

v. 13. Isus a mers la Ierusalim împreună cu ucenicii Săi, după cum zicea și Legea, ca fiecare bărbat să vină la Ierusalim la cele trei sărbători anuale, una dintre care era Paștele. Isus a participat la trei sărbători de Paști (In. 2:13, 6:4, 11:55) și de fiecare dată a demascat gândurile ascunse din inimile oamenilor. Fiecare trebuia să-și aducă o jertfă pentru curățirea de păcate, însă nu una seacă, formală și meschină.

Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar, şi acolo îţi aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă-ţi darul acolo înaintea altarului şi du-te întâi de împacă-te cu fratele tău; apoi vino de adu-ţi darul (Mat. 5:23-24.)

Prin aceasta înțelegem că ceea ce contează în casa Domnului nu este jertfa, ci inima. Lasă-ți jertfa acolo, nu ea contează cel mai mult, ci curățarea de păcate. Privind împrejur Isus a putut vedea cum se schimbă accentul de la inimă spre jertfe și de la jertfe la câștig. Isus a penetrat cu privirea Sa comercianții din templu și înțelegem că ISUS CUNOAȘTE MOTIVELE ASCUNSE. Interesele meschine de a face bani din lucrurile lui Dumnezeu sunt inadmisibile, cu atât mai mult încă în templul lui Dumnezeu. El s-a revoltat și a oprit șarlatanii, care au invadat templul, pentru a-și face un câștig pe seama lui Dumnezeu.

v. 17. Când Isus a spus: ”nu faceți din casa Tatălui Meu, o tarabă de mercenari”, ucenicii Săi și-au amintit Ps. 69:9 ”Râvna pentru casa Ta mă frământă”. Râvna depășește alte emoții și poate surclasa bunele maniere. Lucrurile sfinte trebuie păstrate curate și neîntinate, chiar dacă unii nu ne vor înțelege.

Isus a curățit templu de două ori (Ioan 2:15, Matei 21:12). Nu numai că Isus și-a început slujirea prin curățirea templului, dar El și-a sfârșit slujirea prin curățirea templului, chiar înainte de răstignirea Sa.

Exact ca pe străzile Chișinăului, vânzătorii ambulanți văd poliția și ei își strâng valiza pentru a nu fi amendați, dar după 5 min, ei își redeschid comerțul.

ü Oamenii uită ușor lucrarea lui Dumnezeu și se întorc la practicile lor rele.

ü Mamona nu așteaptă la ușa templului, căci nu are nimic sfânt. Oare nu cumva râvna și zelul de a face bani în viața ta este mai mare decât râvna și zelul pentru lucrurile sfinte?

ü Dumnezeu îți cunoaște motivele inimii. În loc să le ascunzi, mărturisește-le. Mai ales atunci când vii în casa și prezența lui Dumnezeu.

ü Râvna cu care se predică Cuvântul ar trebui să-i conducă pe cei păcătoși la pocăință, sau să-i facă să părăsească casa lui Dumnezeu.

v. 18-19. "Prin ce semn ne arăți că ai putere să faci astfel de lucruri?" Preoții doreau să-L tragă la socoteală pentru revolta Sa din templu. ISUS PREVEDE INTENȚIILE INIMII. Drept răspuns, Isus le-a zis: "Stricați templul acesta, şi în trei zile îl voi ridica."

v. 22. Iudeii nu au înțeles că Isus le vorbea despre trupul Său, dar nici ucenicii nu au înțeles acest lucru. Însă ceea ce este important aici este că ucenicii au păstrat în inima lor aceste cuvinte chiar dacă nu le-au înțeles, dar la timpul cuvenit Duhul Sfânt le-a arătat sensul acelor cuvinte.

Fiecare din noi ca și creștin (asemenea ucenicilor), ar trebui să absorbim cuvintele lui Dumnezeu, chiar dacă nu le înțelegem acum. E necesar să le cunoaștem și la timpul cuvenit le vom înțelege la ce s-a referit și aceasta va fi o dovadă care va hrăni credința noastră. Dar dacă nu le cunoaștem, sau dacă le uităm, noi ne vom lipsi de o creștere semnificativă a credinței noastre. Așa că într-un fel sau altul neînvățarea sau uitarea Cuvântului lui Dumnezeu îți va limita credința ta.

Evanghelistul Ioan ne explică că Isus a avut în vedere trupul său și s-a referit la moartea și învierea Sa după trei zile. Acest concept îl folosește și ap. Pavel (2Cor. 5:1) și ne învață că noi suntem templul Duhului Sfânt (1Cor. 3:16, 6:19). Evreii știau că templul era casa în care locuiește Dumnezeu, iar acum Isus le arată că în El de fapt locuiește toată plinătatea lui Dumnezeu (Col. 2:9), de aceea trupul lui e templul lui Dumnezeu. Deci, Isus a răspuns iudeilor că semnul autorității Sale va fi moartea și învierea Sa.

Aceasta arată că Isus știa tot ce o să i se întâmple înainte ca El să vină pe pământ. Dacă Isus ar fi surprins cu bătăi, chinuri și răstignire, am putea să nu înțelegem cât e de mare dragostea Sa. Din moment ce El a știu ce Îl așteaptă și totuși a acceptat să vină, aceasta ne arată o dragoste demnă de Dumnezeu, care a acceptat să îndure și să moară, dar să ne salveze pe noi de la moarte.

v. 23. În timpul celor 8 zile de sărbătorire a Păștilor, Isus a făcut multe semne. Ioan nu descrie aici acele semne (In. 20:30), însă cei ce au văzut acele semne au crezut în Numele lui Isus. Parcă totul ar trebui să fie bine, dar ceva nu se leagă aici. Apogeul acestui capitol este că ei au crezut în Isus, dar Isus nu se încredea în ei. El cunoștea pe toți. El știa ce este în om. De aceea nu avea nevoie ca cineva să-I mărturisească ceva. PRIVIREA LUI ISUS ÎȚI ÎNTOARCE SUFLETUL PE DOS. El cunoștea ce e în sufletul lui Natanael (1:47-48); Nicodim (3:3); femeia samariteancă (4:29); fariseii și cărturarii (Mat. 9:4); Iuda (13:11); Petru (21:17).

De ce Isus nu se încredea în ei? Nu asta a fost scopul lui Isus ca toți să creadă?
Ce spun cei ce Îl provoacă pe Dumnezeu să facă semne și minuni, ca oamenii să vadă și să creadă? Ce spun promotorii mântuirii doar prin credință?

Cercetând Scriptura înțelegem că sunt diferite feluri de credință: moartă – lipsită de fapte (Iac. 2:17), drăcească – împotrivitoare (Iac. 2:19), zădarnică – bazată pe învățătură falsă (1Cor. 15:17). Credința mântuitoare din contra lucrează împreună cu faptele, este benevolă și fondată pe învățătura adevărată a lui Hristos.

Răspunsul stă în cuvântul ”semne”. Ei au crezut în Isus din entuziasmul și uimirea lucrurilor supranaturale. În contextul apropiat îl vedem pe Nicodim, care riscă cu reputația sa și vine la Isus noaptea, pentru că el credea. Motivul credinței lui Nicodim la fel era reacția plină de uimire la semnele și minunile lui Isus.

3:2. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis: "Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el."

Însă Isus dă cu această credință de pământ, zicând: nu-ți folosește la nimic, dacă nu te naști din nou.

În contextul acestei cărți, autorul ne arată că credința alimentată de semne și minuni nu este o credință mântuitoare. Frații lui Isus știau de puterea miraculoasă și erau convinși că Isus face semne și minuni supranaturale (7:3). Totuși Ioan ne spune că ei nu credeau în Isus (7:5).

Fraţii Lui I-au zis: "Mergi în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci. Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii." (In. 7:3-4).

Cu toate acestea concluzia autorului este că frații lui Isus nu credeau în El (7:5).

După înmulțirea pâinilor oamenii au crezut că Isus este prorocul de care a vorbit Moise (7:14) și au vrut să-L facă împărat, dar Isus a plecat de la ei. Ei au avut o credință activă și au plecat să-L caute în alte sate și când L-au găsit, L-au întrebat: ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu. Isus le zice: să credeți în Mine (7:29-30), dar voi M-ați văzut și tot nu credeți (7:36).

Credința lor nu era o credință mântuitoare. Deși au văzut minunile și au crezut că e puterea divină, ei au rămas necredincioși și nemântuiți. Cei ce umblă după minuni, au o credință moartă asemenea celor care invocau că ei fac semne și minuni în numele lui Isus, iar El le zice: depărtați-vă de la mine voi, care lucrați fărădelegea. Poți declara că crezi orișice, dar credința ta aparte de recunoașterea lui Isus ca Domn și aparte de pocăința sinceră nu poate să mântuiască.

O privire pătrunzătoare care mi-a penetrat mintea și inima și mi-a întors sufletul pe dos. A fost privirea lui Isus. Fii sincer cu Isus și crede în Cuvântul Lui, nu datorită semnelor, ci pentru că El e Dumnezeu. El îți penetrează sufletul cu privirea Sa.