Părtășia adevărată

Părtășia nu este un schimb de relații interumane călduroase.

Temele și interesele comune despre care vorbim cu plăcere ore în șir nu înseamnă părtășie.
Plimbarea, ieșirea la natură, pescuitul, business creează în mod natural o conversație interesantă și plăcută, dar aceasta nu înseamnă părtășie.

Părtășia  mu este nici împărtășirea lucrurilor ascunse (negative).
Jeluirea pe anumite lucruri care nu merg așa cum ai fi vrut sau spălarea oaselor altora făcându-i cu ou și oțet nu este părășia biblică.

Părtășia nu este nici participarea la un studiul biblic în comun.
Expunerea părerii despre un anume verset pentru a arăta ce știi, sau ascultarea părerilor altora după care fiecare rămâne la părerea sa nu e părtășia biblică.  

Ce este părtășia?
”koinonia” – participarea și împărtășirea pentru a avea un gând și o simțire.

Acts 2:42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Fil 2:1-2 1. Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, 2. faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

Filimon 1:6. Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.

Esența părtășiei – efortul de a consolida legătura frățească prin cizelarea unei gândiri și simțiri comune și găsirea căilor efective de aplicare în viața practică.

Gal. 6:1. Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată în vreo greşeală, voi, care sunteţi duhovniceşti, să-l ridicaţi cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. 2. Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos.

Fiecare din noi are sarcini mai grele și eșecuri (încercări nefericite) în viața de credință. Expunerea acestor eșecuri și contribuirea grijulie prin mângâiere, sfaturi și ajutorare practică ne face ca să avem părtășie, adică să luăm parte în viața fiecărui din noi.

Iacov 5:16. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Mărturisește-ți păcatul cuiva, înainte ca cineva să te mustre de el. Această practică este neglijată datorită mândriei. Mărturisirea eșecurilor spirituale nu se face la părinte (preot/pastor), ci unii altora – în grup restrâns, care să aducă plus valoare la încercarea ta.

A face parte dintr-un grup de creștini mă pune pe mine într-o situație în care părtășia este posibilă, dar nu și certă. Ea depinde de cât de deschis eu sunt să scot din sufletul meu și să pun pe masă și cât de pregătit sunt să îngrijesc de ceilalți.

Auto-suficiența este păcatul singurătății. Creștinul putnic care nu are nevoie de alții. Auto-suficiența este dușmanul părtășiei, promovat de cel rău în rândul credincioșilor. Aceasta este calea directă spre dezamăgire. În izolare vei ajunge să înțelegi că nu faci față și vei începe să cauți părtășie, dar riscul cel mai mare e ca nimeni să nu-ți dea curs motivând cu auto-izolarea ta. În așa cazuri de dezamăgire, fie credincioșii leapădă credința fie pleacă în alte biserici.

Părtășia face posibilă viața de familie în biserică.  Părtășia nu se întâmplă de la sine. E necesar să o căutăm, să o iubim și să beneficiem de ea împreună.

 

CREȘTINII FĂRĂ DE HRISTOS

Fiindcă trăim într-o țară care se numește creștină și fiindcă vor fi mulți creștini, care vor face stânga împrejur de la poarta raiului, tare aș vrea mai bine să ne trezim acum, cât încă nu e pre târziu.

Dar ca să nu încep pe o notă tristă, voi începe cu pilda spusă de renumitul teolog danez Soren Kierkegaard din sec. XIX. Într-o localitate era o comunitate de rațe, care se duceau la biserica rațelor pentru a asculta predicatorul rațelor. Într-o duminică, predicatorul rațelor a vorbit foarte frumos despre:

- capacitatea lor de a zbura. Dumnezeu pentru le-a creat ca zboare.

- frumusețea priveliștii, care apare la zborul unei pasări este incredibilă.

- a desfăcut aripile, zicând "cu aceste aripi” poți să uiți de gravitație.

- cu aceste aripi puteți zbura în prezența lui Dumnezeu. Iată chemarea noastră.

Toată comunitatea de rațe dădeau din cap (aprobând mesajul), strigau "Amin!" și ”Aleluia!”. La finalul slujbei, rațele s-au întors la casele lor pe aceeași cărare pe care au venit, zicând: ce frumos și adevărat a vorbit azi predicatorul...

Această fabulă lovește dureros în bisericile și creștinii din zilele noastre. Mulți oameni merg la biserică, cântă cântări de laudă, ascultă o predică, dar se întorc acasă la fel cum au venit, fără nicio schimbare aparentă în viața lor.

Ei se mângâie neîncetat cu promisiunea lui Isus ”Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, dar această promisiune a fost dată ucenicilor Săi, nu celor ce poartă numele de creștini sau țin anumite obiceiuri creștine.

Să nu uităm că aceste cuvinte sunt o promisiune din contextul marii trimiteri. Eu sunt cu voi dacă veți face ce v-am poruncit. Faceți ucenici, botezați-i și învățații să păzească tot ce v-am poruncit. Nu este o promisiune necondiționată.

Doar imaginați-vă pe Samson, care după ce a încălcat porunca și Duhul Domnului l-a părăsit, s-a gândit că se va scula, se va încorda ca și datele trecute, dar nu a fost să fie... Sau cazul când Israel a fost înfrânt de mica cetate Ai, pentru că a fost încălcată porunca Domnului și Dumnezeu s-a retras de la ei. Tare aș vrea să nu le repetăm soarta...

Care ar fi ingredientul secret, ca să mă asigur că Hristos este cu mine și creștinismul meu nu este unul steril?
Ce să fac ca să nu mă mai simt atât de neputincios în fața ispitelor, sau fără atracție de disciplinele spirituale?

 I.            CUNOAȘTE-L PERSONAL PE TATĂL ȘI PE FIUL

Ioan 17:1-8. Parafrazare simplificată:

1.     A sosit ceasul, deci proslăvește-Mă...

2.     Căci mi-ai dat putere să dau viață veșnică celor, pe care mi-ai dat.

3.     Viața veșnică este cunoașterea Dumnezeului adevărat și a lui Isus Hristos.

4.     Am îndeplinit misiunea pe care mi-ai dat-o.

5.     Primește-Mă în slava pe care am avut-o înainte de crearea lumii.

6.     Căci i-am învățat despre tine și ei au păzit Cuvântul Meu.

7.     Acum au cunoscut Adevărul.

8.     Ei au primit Cuvântul și au cunoscut cu adevărat cine sunt și de unde vin.

Care a fost misiunea lui Isus (v.4)?

"Te-am slăvit pe pământ, căci am împlinit lucrarea pe care Mi-ai dat-o să o fac" (Ioan 17:4).

Dacă ne gândim că Isus a venit pe pământ să moară pentru păcătoși... El încă nu fusese răstignit. Moartea lui pe cruce a fost o altă lucrare, care a avut un alt ”sfârșit” (19:30).

Având în vedere contextul cap. 17, Isus se referă la formarea ucenicilor. Cuvintele cheie ale acestui capitol sunt ”oamenii pe care Mi i-ai dat". Tu mi-ai dat puterea să dau viață veșnică, adică să Te cunoască personal pe Tatăl și pe Fiul (17:3) și M-ai trimis în lume. La fel și Isus a dat putere ucenicilor săi și i-a trimis în lume (Ioan 17:18). Misiunea lui Isus de formare a ucenicilor a fost considerată încheiată, pentru că ei deja L-au cunoscut personal și practic.

Ioan 17:8. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat...

Duhul sfânt special separă: 1) primire – a auzi, a lua cunoștință, 2) au cunoscut cu adevărat – au pus în practică și au cunoscut pe Dumnezeu în viață.

Deci, dacă Îl cunoști cu adevărat pe Tatăl și pe Fiul ai viață veșnică și ești cu adevărat ucenicul lui Isus. Aceasta e cunoașterea din experiență, nu o cunoaștere academică. Cea academică îți dă cunoștințe despre Dumnezeu, dar cea practică te face să-L cunoști personal și intim.

     II.            ÎMPLINEȘTE PORUNCILE LUI ISUS

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: "Îl cunosc", şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. (1Ioan 2:3-4).

Știm că Îl cunoaștem pe El în mod personal, din experiență și prin interacțiune strânsă dacă păzim poruncile Lui. Cine nu împlinește la cel mai serios mod poruncile lui Isus nu este un ucenic al lui Isus, nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nu are viață veșnică și se înșală în religia lui, chiar dacă-și zice creștin.

Care sunt poruncile lui Isus:

1.       Crede în Dumnezeu și în Isus (Ioan 14:1);

2.       Pocăiește-te de păcatele tale (Fapte 17:31);

3.       Iubeşte-L pe Dumnezeul (Matei 22:37);

4.       Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22:39);

5.       Iubește biserica (unii pe alţii), cum te-am iubit Eu (Ioan 15:12);

6.       Iertaţi orice aveţi împotriva cuiva (Marcu 11:25);

7.       Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi (Ioan 15:4);

8.       Lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor (Matei 5:16);

9.       Împacă degrabă cu cel obijduit de tine (Matei 5:25);

10.     Rupe-o (la propriu) cu tot ceea ce te duce în păcat (Matei 5:29-30);

11.     Nu jura pe nimic ("Da, da; nu, nu") (Matei 5:34-37);

12.     Nu vă puneți în pară cu cei răi (Matei 5:39);

13.     Oferă mai mult decât ți se cere (Matei 5:40);

14.     Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi-le bine şi rugaţi-vă pentru ei (Matei 5:44);

15.     Nu te lăuda cu faptele bune (Matei 6:1);

16.     Rugă-te Tatălui care este în ceruri (Matei 6:9);

17.     Postește fără să te victimizați (Matei 6:16);

18.     Nu-ți strânge comori pe pământ (Matei 6:19);

19.     Fă-L pe Dumnezeu prioritar (Matei 6:33);

20.     Nu te îngrijora (Matei 6:34);

21.     Nu judeca (Matei 7:1-2);

22.     Păzește ce e sfânt (Matei 7:6);

23.     Cere și ți se va da (Matei 7:7);

24.     Poartă-te cu oamenii, așa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine (Matei 7:12);

25.     Intră pe poarta cea strâmtă și umblă pe calea cea îngustă (Matei 7:13);

26.     Ridică-l pe fratele tău care a căzut (Matei 18:15);

27.     Participă la Cina Domnului (Luca 22:19);

28.     Fii milostiv (Luca 6:36);

29.     Fii totdeauna gata să te întâlnești cu Isus, căci nu știți ceasul (Luca 12:40);

30.     Fă ucenici și învață-i să păzească tot ce Isus a poruncit (Matei 28:20).

Richard Foster comasează poruncile lui Isus în 12 practici pe care le numește disciplinele spirituale: citirea Bibliei, memorarea Scripturii, rugăciunea etc.

Dar să nu facem din disciplinele spirituale un scop în sine, ca și când dacă am citit Biblia – bifez, m-am rugat – bifez, am postit – bifez, am fost la biserică – bifez, am slujit – bifez. Când faci din împlinirea poruncilor Lui un scop în sine, le transformi în rituri și obiceiuri. Dar dacă folosești disciplinele spirituale pentru a-L cunoaște și a te apropia de El, aceasta devine o relație.

Când Isus a spus: "veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi" (Ioan 8:32), El nu se referea la colectarea de informații sau date. El vorbea despre această cunoaștere intimă, care vine doar printr-o relație profundă, personală cu El.

Dacă această cunoaștere ar fi putut fi transmisă instantaneu, Isus și-ar fi pus mâinile pe capul apostolilor și ar fi ordonat: "Cunoașteți adevărul".
Dacă această cunoaștere ar fi putut fi transmisă prin colectarea de informație, Isus i-ar fi învățat în câteva zile, săptămâni sau luni.
În schimb, El a zis: "Veți cunoaște adevărul", indicând un proces de punere în practică a poruncilor și ca urmare ajungi să cunoști din experiență.

Dar vei zice, cum să mă țin eu de disciplinele spirituale și să împlinesc poruncile Lui, căci nimeni nu poate împlini Legea. Nu confunda Legea cu poruncile lui Isus. Legea aducea pedeapsa, pentru că omul era impotent în fața Legii. Noi nu trăim sub Lege, ci sub Har. Iată de ce jugul lui Isus nu este greu, ci ușor (Mat. 11:28). Cum e ușor, dacă uneori mi-i în silă ... Secretul ni-l dă însuși Isus.

 III.            IUBEȘTE-L PASIONAT PE ISUS

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui (Ioan 15:10).

Păzirea poruncilor lui Isus este posibilă dacă-L iubești. Jugul și sarcina Lui este ușoară pentru că este făcută din dragoste. Cine se impune să facă ceea ce iubește? Cine uită să facă ceea ce iubește? Cine face neglijent ceea ce iubește? Dacă ai probleme cu împlinirea poruncilor, revizuiește-ți dragostea dintâi.

Dragostea dintâi, sau dragostea de Dumnezeu este atât de importantă și are așa mare valoare, încât Dumnezeu poruncește în Ap. 2:4-5:

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

Observați cum funcționează: progresia merge de la cunoașterea lui Dumnezeu la ascultarea de poruncile Lui, care este posibilă doar într-o relație de dragoste. Apoi, cu cât Îl iubim mai mult, cu atât ne dorim mai mult să ne supunem Lui. Cu cât Îl ascultăm mai mult, cu atât El ni Se descoperă mai mult.

Atunci când Îl iubești pe Dumnezeu suficient de mult pentru a-L asculta, El îți va răspunde prin revărsarea binecuvântărilor Sale asupra ta. Iată câteva promisiuni.

- Vei avea siguranța mântuirii (1Ioan 2:5).

- Dragostea lui Dumnezeu va fi desăvârșită în tine (1Ioan 2:5).

- Vei avea succes în ceea ce vei face (Iosua 1:8).

- Rugăciunile tale vor fi ascultate (Ioan 15:7).

- Te vei bucura de prietenia cu Hristos (Ioan 15:14).

- Nevoile tale vor fi satisfăcute (Matei 6:33).

- Dumnezeu îți va îndrepta calea în viață (Proverbe 3:5-6).

 „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; te voi întări, te voi ajuta, te voi susține cu mâna Mea cea dreaptă.” (Isaia 41:10).

Nu ai vrea să spui azi ca și Moise, Doamne nu mă duc de aici, până Tu nu vei fi și vei merge cu Mine?

Atât de mulți creștini sunt atât de indisciplinați din punct de vedere spiritual încât par să aibă puține roade și puțină putere în viața lor. Am văzut bărbați și femei care se disciplinează la cel mai serios mod pentru a slăbi, sau pentru ași face un aspect mușchios, sau pentru a face niște bani, dar se disciplinează foarte puțin în relația lor cu Dumnezeu.

 

 

Ioan 16 || PENTRU CĂ NU SUNTEȚI DIN LUME

Moldova - parcă-i una, parcă-s două.

Harta – este una, dar are două emisfere. La unii e vară, iar la alții e iarnă.

Globul – e unul, dar nu este iluminat în întregime. E noapte și ziu.

Lumea – e o natură umană, dar unii sunt negri, iar alții albi; unii s bogați, iar alții săraci; unii sănătoși, alții bolnavi; unii conduc, alții sunt conduși.

Privești la lume în fiecare generație și parcă-s toți la fel, dar totuși printre toți oamenii din lume sunt cei aleși de Hristos – ei formează biserica.

   LUMEA ȘI BISERICA

Deși par a fi una, biserica și lumea sunt diferite și nu se mixează. La fel ca și apele oceanelor Atlantic și Pacific. În istorie s-a încercat atât teocratizarea societății civile, cât  și transformarea bisericii în organizații de caritate socială. Ambele încercări au fost nereușite și chiar tragice.

De ce lumea ne urăște pe noi - biserica?

·       Îl urăsc pe Hristos și pe Dumnezeu.

23. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

·       Nu suntem din lume.

19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

Biserica e dintr-un alt fel de aluat. Lumea nu iubește biserica, căci trăiește după principii care-i dă în obraz lumii.

·       Mărturisim adevărul, care nu le este pe plac.

27. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi,
pentru că aţi fost cu Mine de la început.

Fiindcă adevărul scoate la iveală ceea ce încearcă lumea să ascundă, lumea urăște biserica. Deprindeți-vă cu aceasta. Do not give up.

Nu ținea rău pe lume pentru ură, lipsă de dragoste și prigoană.

ü Fii indulgent, căci ei nu-L cunosc pe Dumnezeu.

21. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu,
pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

ü Nu te compătimi, căci pe Hristos L-au urât înaintea ta.

18. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

ü Fii gata să fii respins sau acceptat, așa ca și Hristos.

20. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: "Robul nu este mai mare decât stăpânul său." Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

Dumnezeu le va trage mâța pe spinare, - "M-au urât fără temei".

Ø Nu au nicio dezvinovățire. Dumnezeu le-a vorbit, dar ei au ignorat.

22. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat;
dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.

Ø Ei vor purta vina pentru păcatul respingerii (necredinței), pentru că deși au auzit / văzut, totuși L-au urât pe Dumnezeu.

24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

2.    DUHUL SFÂNT ȘI DUMNEZEU

Creștinii încearcă să explice trinitatea și nu reușesc, necreștinii neagă trinitatea și păgubesc.

·       Un singur Dumnezeu în trei persoane. Parcă-I unul, parcă-s trei.

14:20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

Noi folosim formulări inexplicabile, dar nu le punem la îndoială:

-         Ochelarii (pl.) - o singură pereche. 3 comp: 1 ramă și 2 sticle;

-         Pantalonii (pl.) - o singură pereche. 3 comp: 1 brâu și 2 craci;

-         Oul este unul, dar are 3 componente: coajă, albuș și gălbenuș;

-         Apa poate există în 3 stări diferite: lichidă, solidă și gazoasă;

-         Spațiul are 3 dimensiuni: lungime, lățime și înălțime;

-         Timpul știm să-l împărțim în trecut, prezent și viitor.

La toate acestea lumea nu ridică întrebări, dar dacă trinitatea iese în afara cadranului de pricepere, deja nu vor s-o accepte.

Există un singur Dumnezeu cu o natură nedivizată şi indivizibilă.

Deut 6:4 Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

Athanasie şi Grigore de Nisa au formulat foarte clar la consiliul de la Constantinopol în 381 d.H. ομουσια εν τρεις υποστασεις - o natură în trei persoane / o esență în trei ipostase. Dumnezeu există nedivizat în trei persoane distincte.

·       Un Mesager cu două mesaje (pentru lume și biserică).

16:8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

o   Duhul Sfânt îi va convinge în ce privește păcatul necredinței.

o   Duhul Sfânt îi va convinge în ce privește neprihănirea, care nu poate fi atinsă decât prin Hristos.

o   Duhul Sfânt îi va convinge în ce privește judecata, căci așa cum a fost judecat diavolul așa vor fi judecați și ei.

15:13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul 15:26 ...El va mărturisi despre Mine.

o   Duhul sfânt va mărturisi bisericii despre Isus Hristos.

o   Duhul Sfânt va descoperi bisericii viitorul.

Noi avem un mesaj clar pentru lume – noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit. Nu încercați să preluați sarcina Duhului Sfânt și să încercați voi să convingeți lumea că e păcătoasă.

De ce avem relații rele cu lumea și biserici slabe? Pentru că am agravat mesajul către lume și am ușurat mesajul către biserică. Nu aplica metodele din biserică la lume și nu-ți limita răspunderea în biserică la nivelul lumii.

În biserică, lucrurile stau diferit. Vegheați unul asupra altuia... Du-te și mustră pe fratele tău... Mărturisiți-vă păcatele unii altora... Dacă cineva rătăcește și altul îl întoarce, va mântui un suflet de la moarte...

3.    SOARTA UCENICILOR

Viitorul ucenicilor parcă-i unul, parcă-s două. Isus a spus ucenicilor că în timpul apropiat îi așteaptă dificultăți, dar viitorul e net superior. Atenția lor a fost crispată de partea sumbră a viitorului apropiat.

-         Pentru că nu sunteți din lume, lumea vă va urî Ioan 15:19;

-         Pe mine M-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni In. 15:20;

-         Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; Ioan 16:16;

-         Adevărat vă spun că voi veţi plânge și vă veţi tângui Ioan 16:20;

-         Veţi fi risipiţi fiecare la ale lui şi Mă veţi lăsa singur Ioan 16:32;

-         În lume veţi avea necazuri Ioan 16:33.

1. V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.

Hristos le-a spus clar și o altă parte în viitor, pe care ei refuzau să o vadă.

21. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

-         Da, lumea vă va urî, dar Eu v-am ales Ioan 15:19;

-         Da, vă vor prigoni, dar vor fi și cei ce vor primi cuvântul In. 15:20;

-         Da, nu Mă veți mai vedea, dar peste puțină vreme iarăși Mă veți vedea Ioan 16:16;

-         Da, veți plânge și vă veți tângui, dar întristarea voastră se va preface în bucurie Ioan 16:20;

-         Da, Mă veţi lăsa singur, dar Tatăl este cu Mine Ioan 16:32;

-         În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea (o veți birui și voi) Ioan 16:33.

Soarta - parcă-i una, dar are două laturi. Suferința, respingerea, prigoana și necazul sunt parte integrală din viața credincioșilor, dar asta nu e tot.

Noi adesea ne focusăm de ceea ce ne doare și ne temem. Dar acesta nu este tabloul întreg. Întristarea noastră este scurtă, dar bucuria care urmează este veșnică și net superioară întristării de o clipă.

Noi benevol lucrăm din greu o săptămână, pentru a ne odihnim bine un weekend. Noi benevol lucrăm din greu un an întreg și economisim pe tot ce se poate, doar pentru a ne putea permite o vacanță scurtă. Nu e mai bine să înduri o clipă, ca să te bucuri o veșnicie?

Isus a văzut că tristețea temporară i-a luat prizonieri și le accentuează intenționat ceea ce ar trebui să-i intereseze.

-         În loc să vă intereseze ”unde Mă duc?” Pe voi vă preocupă că veți rămânea singuri pentru câteva zile 16:5;

-         În loc să vă bucurați că vă voi trimite Duhul Sfânt, care vă va mângâia în suferințe și vă va da puteri, voi ați prefera ca Eu să rămân cu voi, Cel din cauza căruia veți suferi 16:7;

-         Cereți orice în Numele Meu, căci Tatăl vă iubește și veți primi 16:23;

-         V-ași mai spune multe lucruri, dar încă trebuie să mai creșteți 16:12.

E nevoie să creștem spiritual și să ajungem la starea de om mare, la statura plinătății lui Hristos, ca atenția noastră să nu fie captată de ce e mai neplăcut, ci de ce e mai valoros. Cum să facem asta?

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: "Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte." Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.

Ioan 14 || NU VĂ VOI LĂSA ORFANI

Prima și cea mai puternică legătură interumană este cea dintre mamă și copil. Perioada de sarcină și perioada de alăptare creează o legătură puternică și inexplicabilă între mamă și copil. Pentru a arăta legătura dintre Dumnezeu și copiii săi, El alege anume acest exemplu. Dumnezeu zice:

Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip
(Is. 49:15).

1. Dumnezeu promite și El nu-și ia cuvântul înapoi. El nu abandonează.
2. Dumnezeu nu poate să moară. Așa că nu ne poate lăsa orfani.

În ultima seară petrecută cu ucenicii Săi, Isus le spune despre: plecarea Sa, suferințele Sale, moartea Sa, distrugerea Ierusalimului, despre faptul că nu-L vor mai vedea un timp și nici nu pot să-L urmeze acum. Ucenicii s-au întristat, iar Isus îi mângâie cu aceste cuvinte:

14:3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 19. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. 20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

MÂNGÂIEREA UCENICILOR.

13:33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi. Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot aşa vă spun şi vouă acum.

Imaginați-vă ucenicii întristați, confuzi, debusolați, mâhniți, nedumeriți. Întristarea te copleșește atunci când așteptările greșite și speranțele false, au fost deconspirate.

Ei aveau speranțe că subjugarea romană, în curând se va sfârși.

Ei și-au construit planuri, cine să fie la dreapta și la stânga lui Isus.

Ei au ”investit” 3,5 ani, ca să fie parte dintr-un sfârșit glorios.

Poate și tu ți-ai format unele așteptări nedrepte (nebiblice). Cu siguranță că vei rămânea dezamăgit, tulburat, mâhnit și nedumerit,

Nu-ți pune nădejdea în slujirea pe care o faci cu mare dedicare.

Nu-ți pune nădejdea în banii pe care îi dai cu strictețe la zeciuială.

Nu-ți pune nădejdea în binele pe care îl faci celor sărmani.

De altfel, dezamăgirea îți va fi mare. Continuă să faci aceste lucruri, căci sunt bune și corecte; dar încrede-te în El. El niciodată nu va dezamăgi.

Poate ucenicii își ziceau în sine: Isuse, noi am lăsat totul: case, familii, afaceri, scopuri și planuri, ca să fim cu Tine, iar acum Tu cui ne lași?

14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

După cum credeți în Dumnezeu pe care nu-L vedeți, tot așa să continuați să credeți în Mine după ce veți înceta să Mă mai vedeți. E ușor să crezi, atunci când vezi dovezi cu ochii tăi, dar acum trebuie să treceți la o altă etapă a credinței. Ferice de cel ce nu vede, dar crede.

Pe când încă nu era scrisă Scriptura, Dumnezeu adeverea mesagerii Săi cu semne și minuni, dar mai târziu autoritatea divină era confirmată de Scriptură. Era necesar să creadă ce e scris și să nu umble după semne.

Luca 16:27. Bogatul a zis: "Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; 28. căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin." 29. Avraam a răspuns: "Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei."

Chiar și azi sunt mulți creștini care nu au înțeles acest adevăr: nu umblați după semne și nu dați un ban pentru ceea ce izbește ochiul.

Ca un reproș Pavel zice. 1Cor. 1:22. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; 23. dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care ... este puterea şi înțelepciunea lui Dumnezeu.

Plecarea lui Isus nu trebuie să ne întristeze, ci să ne bucure. Isus le promite:

16:22. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.

Cu siguranță Isus va reveni și bucuria ucenicilor va fi veșnică. Dar chiar și acum nu trebuie să fiți cuprinși de întristare, ci de bucurie. De ce?

1. Se împlinește voia lui Dumnezeu (v. 28). Argumentul lui Isus e simplu: Tatăl este mai mare. Eu acționez sub autoritatea Lui.

Cât de zeloși suntem să se împlinească voia noastră!?
Facem planuri, ca să se împlinească voia noastră.
Îl rugăm pe Dumnezeu să se implice, ca să se împlinească voia noastră. Iar atunci când nu se împlinește, ne supărăm, ne enervăm, strigăm și chiar stricăm relația cu alții. Ceea ce ne aduce în viață dezamăgire, întristare, supărare este concentrarea pe ceea ce vrem noi și nu pe ceea ce vrea Dumnezeu.

2. E mai de folos să ai Duhul lui Dumnezeu în tine, decât să Îl ai pe Isus lângă tine (16:7). Venirea Duhului este condiționată de plecarea lui Isus.

Trebuie să recunoaștem că nu-i în natura noastră să dăm vrabia din mână pentru porumbelul de pe gard. Asemenea ucenicilor de atunci, mulți creștini de azi s-ar întrista de plecarea lui Isus, pentru că așa și nu au înțeles rolul și puterea Duhului Sfânt.

La o anumită vreme puiul de vultur este împins afară din cuib. SOS! Ce faci? De ce? Nu pot zbura încă, nu-mi pot dobândi mâncarea încă, nu am cuibul meu încă. Dar e spre folosul lui să fie stimulat spre o altă etapă în viață.

TRIMITEREA MÂNGÂIETORULUI.

16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; 17. şi anume Duhul adevărului, ... rămâne cu voi şi va fi în voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 

Nu vă las orfani, căci vă las cu Duhul Sfânt. Mai târziu a suflat peste ei și a zis ”Luați Duh Sfânt”, care a rămas cu ei de la înălțarea lui Isus până la Cincizecime și atunci Duhul Adevărului a intrat în ei.

Am observat adesea la 1.09 (primul sunet) cum unii copii încep să plângă și să se țină de părinți, căci nu vor să se despartă și să treacă sub autoritatea primului învățător. Părintele îl asigură, că nu-l abandonează și se va întoarce după el când se termină lecțiile. Te las pe mâini bune. Te las spre folosul tău. Te las doar pentru un timp. Eu revin curând.

Cine nu are Duhul Sfânt este orfan, dar cine are Duhul Sfânt Îl are pe Hristos și pe Tatăl. Este crucial să ai și să-L păstrezi pe Duhul Sfânt.

20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

Duhul lui Dumnezeu este garanția relației cu Dumnezeu Tatăl, care depășește relația mamă copil.

Iuda întreabă "Doamne, cum se face că Te vei arăta nouă, şi nu lumii?"

23. Noi vom veni la el şi vom locui împreună cu el.

Tatăl și Fiul sunt în persoana Duhului Sfânt în tine, din momentul în care Duhul Sfânt a intrat în tine. De atunci nu mai iubești păcatul, ci îl urăști. De atunci începi să iubești poruncile și să le împlinești.

21. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui."

Menirea Duhului Sfânt nu e de a începe o nouă mișcare (carismatică) ci să continue ceea ce a început Isus.

26. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.

16:14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.

În ultimul timp au apărut mulți profeți mincinoși și antihriști. Ei accentuează manifestările supranaturale sub egida Duhului Sfânt. Ceea ce izbește ochiul: vorbirea în limbi neexistente, vindecări, visuri, vedenii, evanghelia prosperității. Pentru ei Scriptura nu s-a încheiat, ci ei continuă să scrie Fapte cap. 29 etc. De fapt e o evoluție inventată a creștinismului.

Ei nu au priceput lucrarea Duhului Sfânt, care urmărește proslăvirea lui Isus, nu îmbogățirea așa zișilor proroci prin show-ri blasfematoare.

În concluzie:

Nu invidiați pe cei din timpul lui Isus, precum că ei au avut harul să Îl vadă față în față pe Isus. Mai ferice de cine nu vede, dar crede.

Bucurați-vă că trăiți în aceste timpuri de har, când avem Duhul Sfânt în noi. El ne mustră, ne îndeamnă, ne învață, ne călăuzește și ne adeverește, că suntem copii celui Preaînalt. Nimeni din VL nu au putut să se bucure de aceasta.

Nu-L întristați pe Duhul Sfânt cochetând cu păcatul (Ef. 4:30). Manifestă-ți dragostea de Isus prin împlinirea poruncilor, căci împlinirea poftelor este moarte.

Nu stingeți Duhul lui Dumnezeu prin ignorarea vocii interioare la care sunteți expuși (1Tes. 5:19), de altfel riști să nu-I mai deosebești sau să nu-I mai auzi vocea.

Crede din toată inima și așteaptă revenirea lui Isus, ca să te ia la Tatăl. El a promis:

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18); Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3).

Ioan 19 || PAȘTELE - CALEA SUFERINȚEI

In. 13-19 descriu evenimentele de la ultimul Paști al vechiului legământ  și unicul Paști al noului legământ.

-         Ultimul Paști în vechiul legământ, pentru că nu mai este necesar să jertfim miei de Paști, după Legea lui Moise.

-         Unicul Paști din noul legământ, ...căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit (1Cor 5:7) și nu mai este o altă jertfă.

Paștele nu este numit sărbătoare în noul legământ și nici nu se spune să-l sărbătorim. Deci, noi nu facem Paștele, ci comemorăm jertfa lui Isus de vinerea mare, iar duminică sărbătorim învierea lui Hristos.

Evenimentele principale ale creștinismului sunt tot mai alterate de practici păgâne. Mulți ridică întrebări de ce Crăciunul a fost fixat anume pe 25 decembrie, dacă nu se știe exact când s-a născut Isus? În același timp se plâng că Paștele e în fiecare an pe dată fluctuantă.

Pe orbita pământului sunt 4 puncte vernale. Două din ele sunt echinocțiu primăvară / toamnă când ziua este egală cu noaptea și anotimpurile își schimbă emisferele. Celelalte două sunt solstițiu vară (cea mai lungă zi) / iarnă (cea mai lungă noapte). Niceea 325 - Paștele este stabilit în duminica următoare de după luna plină și echinocțiul de primăvară, dar nu în ziua a 15 din prima lună a calendarului iudeilor.

"Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine." (Matei 26:36-38).

Azi vom vedea 3 stații speciale de pe calea suferințelor lui Isus, pentru a înțelege Paștele și profunzimea jertfei Lui, care ne transformă viețile.

1.         GABATA – hotărârea de moarte (19:1-13).

Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit "Pardosit cu pietre", iar evreieşte: "Gabata" (In. 19:13).

Pilat a dat ordin să-L bată v.1, fără să fi investigat cazul lui Isus. Nu știau romanii de drepturile învinuitului sau de prezumția nevinovăției.

Călăii L-au bătut cu palmele, pumnii, biciul (40-1) și ÎL trăgeau de barbă. Ei își băteau joc de Isus punându-I o coroană de spini pe cap. Îl băteau și-I ziceau să ghicească cine L-a lovit. Da, Pilat e un judecător nedrept...

Și noi luăm hotărâri bazate pe emoții și recurgem la acțiuni pe care le regretăm mai târziu. Nu suntem mai drepți decât Pilat.

Fiind părinte, cui nu i s-a întâmplat să reacționeze dur la o situație, doar ca să ne satisfacem firea noastră răutăcioasă? Vă mărturisesc, că vorbeam la tel, dar copii se certau. Nu puteam întrerupe sunetul, ca să intervin și s-a acumulat o doză de mânie. Așa că atunci când am pus receptorul le-am dat ceaiul la amândoi, fără să știu situația.

Pilat L-a dat în mâinile lor v.4. deși nu găsi-se nici o vină în Isus. Pilat nu a avut motive să-L judece și să-L pedepsească, dar L-a bătut și încă L-a dat în mâinile iudeilor să fie răstignit.

Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, nevasta sa a trimis să-i spună: "Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui." (Mat. 27:19).

Gabata rămâne în istorie ca locul judecății în care s-au luat cele mai nedrepte hotărâri. Cel nevinovat și fără păcat a fost bătut și răstignit pentru păcat. Isus a primit pedeapsa pe care nu a meritat-o.

Se mai întâmplă că și noi să luăm hotărâri greșite, fiind constrânși de situație. Sau ajungem singuri să-i constrângem pe alții să ia hotărâri care să ne avantajeze pe noi, dar nu ne pasă de conștiința lui.

Poate ai recurs și tu la anumite compromisuri cu conștiința ta. Fie că nu ai făcut ceea ce știai că e corect, fie că ai făcut ceea ce știai că-i greșit. Nu te purta cu asprime, față de cei constrânși să ia hotărârile greșite și nu recurge la constrângerea cuiva să facă hotărâri compromițătoare.

2.         GOLGOTA – constatare a morții (19:14-17).

Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se cheamă "Golgota" (In. 19:16-17).

O nedreptate uluitoare. În ziua aceea trebuiau să fie răstigniți trei tâlhari pe Golgota. Au fost pregătite trei cruci. În ultima încercare a lui Pilat de a-L elibera pe Isus, a scos pe Isus în fața poporului și pe cel mai mișel dintre tâlhari. Poporul a ales să fie eliberat Baraba (Mat. 27:21).

Tocmai așa o nedreptate s-a produs în dreptul nostru. Baraba ne reprezintă pe mine / tine – păcătoși, care meritam pedeapsa capitală. Iar pe de altă parte Isus – un sfânt, care nu a comis nici un păcat. El a purtat și a fost răstignit pe crucea ta, ca pedeapsă pentru păcatul tău.

Privind  în oglindă, spune: hei Baraba, ce faci cu restul vieții tale? Nu lăsa ca jertfa lui Isus să fie zadarnică în dreptul tău.

Isus din Nazaret, Împăratul iudeilor, așa a scris Pilat deasupra crucii. Aceasta nu i-a mulțumit pe preoții iudei și au contestat formularea.

"Ce am scris, am scris" (Ioan 19:22).

Poate și tu ai contesta formularea că Isus este Domnul și Mântuitorul. Știi ce? Faptul rămâne fapt. Realitatea spirituală nu se schimbă după părerea, convingerile și capriciile noastre. Isus este și rămâne împăratul iudeilor, Mântuitorul celor credincioși și Domnul tuturor. Îți place sau nu, aceasta nu se schimbă. După cum nici Pilat nu a schimbat ce a scris.

Eli, Eli lama sabaktani – Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?
În primele 3 ore pe cruce, Isus îi promite mântuirea tâlharului care a crezut, se roagă pentru iertarea celor ce L-au răstignit și a fost ascultat. În următoarele 3 ore, vedem pe Isus părăsit, huiduit, disprețuit și nu avea nimic care să atragă privirile Is. 53. Perfecțiunea și frumusețe infinită a devenit o imaginea disprețuitoare și dezgustătoare prin simplu fapt că s-a atins păcatul de ea.

Imaginează-ți cel mai scârbos lucru din viața ta. Atât de dezgustător, încât să nu poți să te uiți la el. Atât de strașnic, încât să nu-ți permiți să te uiți spre el. Dacă nu te-ai gândit la păcat, atunci pocăiește-te. Păcatul e atât de grav, încât L-a trimis pe Isus în iad. Privește și tu păcatul ca cel mai scârbos, dezgustător și strașnic lucru din viața ta.

3.         GROAPA – locuință a morții (19:38-42).

În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină; şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au pus acolo pe Isus (In. 19:41-42).

A găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință (Is. 53:10), dar nici un os nu I-a fost zdrobit, ca să se împlinească prorocia. La ce se referă? Care e cea mai teribilă suferință descrisă în Biblia?

Mulți cred că la mormânt se termină totul și sufletul își găsește liniștea. Cine crede asta se înșală amarnic. Isus a fost bătut cu biciul, tras de păr, pălmuit și a fost răstignit, dar apogeul suferințelor nu a fost pe cruce.

Suferința este distinctă de durerea fizică. Boala, durerea și moartea fizică nu poate fi pusă pe cântar cu plânsul și scrâșnirea dinților. Sufletul bogatului suferea grozav în văpaia focului în locuința morților.

Ἀμήν λέγω σοι σήμερον μετ’ ἐμοῦ ἔσῃ ἐν τῷ παραδείσῳ.
"Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." (Lc. 23:43).

Autorul Bibliei ne-a lăsat fără o virgulă în această frază. Dacă împărțim fraza înainte de ”azi”, nu putem explica Ioan 20:17 "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu.

Plata păcatului este moartea – despărțit de Dumnezeu pe vecie.

"Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit." (Gen. 2:16-17).

A murit Adam cu Eva în ziua în care au mâncat? Fizic NU, căci au mai trăit sute de ani după aceea, dar spiritual DA, căci au fost izgoniți chiar în aceeași zi din prezența lui Dumnezeu – fără drept de apel.

Moartea fizică a lui Isus nu putea înlocui moartea mea spirituală.
Dacă ai o datorie de $1 mild. (moartea spirituală) și cineva plătește $1 (moartea fizică), nu se poate considera datoria achitată. Moartea fizică a lui Isus pe cruce nu era suficientă. Pentru a achita păcatul nostru El a trebuit să ajungă în iad. Iadul era pedeapsa pentru păcat.

El a achitat deplin păcatul meu.

Pentru a achita pe deplin pentru păcatele noastre, Isus a trebuit să fie separat de Dumnezeu și nu doar pentru o clipă, ci pe vecie.

Cum a plătit Isus pe deplin pedeapsa mea, dacă a fost în inima pământului doar 3 zile? El este infinit, iar noi suntem limitați. Veșnicia este infinită, iar timpul e limitată. Omul limitat înmulțit la timp infinit = veșnicie pentru om. Dumnezeu este infinit înmulțit la timp limitat = veșnicie pentru Dumnezeu. El a putut experimenta veșnicia într-un timp limitat, pentru că El e veșnic.

Înmormântarea Lui face parte din răscumpărarea noastră. Ba chiar este la mijloc, între Cruce (suferințe fizice) și învierea (trup spiritual). Centrul răscumpărării fiind Hristos despărțit de Dumnezeul veșnic.

Glorie Domnului că El a înviat în a treia zi, biruind moartea și iadul. El ne-a dat speranța învierii noastre, ca să trăim veșnic cu Dumnezeu.