TRUPUL LUI HRITOS - BISERICA

Există mai multe asemănări dintre Israel și biserica lui Hristos. Atât Israelul cât și Biserica sunt numite: poporul lui Dumnezeu, casa lui Dumnezeu, logodnica lui Dumnezeu, turma lui Dumnezeu și via lui Dumnezeu. 

Metafora unică folosită doar în NT și doar cu privire la biserică este imaginea trupului lui Hristos.

Biserica (adunarea credincioșilor) este numită trupul lui Hristos, unde fiecare credincios are un rol important pentru întregul organism. Imaginea trupului scoate în evidență interconectarea și interdependența credincioșilor în biserică.

Col. 1:18. El este Capul trupului, al Bisericii. Rom. 12:5 Aşa cum într-un singur trup avem multe mădulare, şi mădularele nu au toate aceeaşi lucrare, tot aşa noi, deşi suntem mulţi, suntem un singur trup în Hristos, şi fiecare suntem mădulare unii altora.” 

Unii creștini își creează o realitate paralelă, crezând că ei nu au nevoie de biserică și de alți credincioși sau își păstrează relațiile cu alți credincioși la un nivel superficial, distant sau la un minim acceptabil.

• Unii își permit să nu facă parte dintr-o biserică și frecventează când o biserică, când alta sau în genere se mulțumesc cu unele servicii pe YouTube. Ei își închipuie că Hristos este capul lor și aceasta le este suficient. Aceștia sunt creștinii hoinari.

• Alți creștini, care nu sunt departe de cei hoinari sunt cei ce fac parte dintr-o biserică, dar se limitează la frecventarea serviciilor de închinare. Ei își închipuie că acordând 2 ore dintr-o zi a săptămânii, îndeplinesc minimul necesar. Ei nu fac parte din grupuri mici de creștere și nici nu se implică în slujirile bisericii. Aceștia sunt creștinii formali.

Atât creștinii hoinari, cât și creștinii formali pot fi mântuiți prin credință în Hristos, atât timp cât ei sincer și corect cred în jertfa lui Isus Hristos. Totuși astfel de credincioși nu pricep și nici nu beneficiază de o relație autentică și reală cu Hristos în trupul Său, care îi interconectează și îi folosește activ pentru întărirea și creșterea spirituală a trupului în întregime. În mod greșit ei percep mântuirea ca un scop în sine, pe când mântuirea este doar un început de o relație, care poate și trebuie crescută și îngijită.

1Cor. 12:20 Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. 21. Ochiul nu poate zice mâinii: "N-am trebuinţă de tine"; nici capul nu poate zice picioarelor: "N-am trebuinţă de voi." 22. Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. 23. Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste, le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, 24. pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25. pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. 26. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. 27. Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui.

1. Unitate

1Cor. 12:20 Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.

Hristos este capul trupului de unde vin toate instrucțiunile, toată puterea creierului, toată energia și toate resursele care fac să funcționeze fiecare parte a trupului. Hristos este ceea ce ne leagă pe toți într-un singur trup. În El avem viața și El ne ține împreună.

1Cor. 12:13 Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi; şi toţi am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. 

Fiecare credincios a fost botezat cu Duhul Sfânt tocmai ca să facă parte din unitatea corpului lui Hristos. Dumnezeu a făcut acest lucru, dar este răspunderea noastră să rămânem în această unitate. Adesea putem observa că unii din noi se izolează, se distanțează, se dezbină. Aceasta este o realitate nedorită de Dumnezeu. Părtășia ne ajută să rămânem una în Hristos, după cum este scris în Fil. 2:2 „faceți-mi bucuria deplină, şi aveți o simțire, o dragoste, un suflet şi un gând.” 

2. Diversitate

1Cor. 12:14 „Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.”

Diversitatea este modul nostru de operare în trupul lui Hristos. Trupul este unul, totuși, sunt și mâini și degete și urechi și ochi și toate mădularele trupului, fiecare cu o funcție unică ce operează distinct, și totuși într-un singur trup. În trup este diversitate.

1Cor. 12:4. Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh; 5. sunt felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; 6. sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi. 7. Şi fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.

Fiecare mădular din trupul lui Hristos își are darul și rolul său în trup. Fiecare în parte aducându-și aportul, face ca trupul să funcționeze bine. Fiecare nu este tot trupul și nici nu poate servi tot trupul.

Ef. 4:16. Din El tot trupul, bine închegat şi strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, îşi primeşte creşterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părţi în măsura ei, şi se zideşte în dragoste.

Deci, avem unitate și avem diversitate, dar cum se combină acestea, căci par a fi contrare? Unitatea în diversitate este posibilă acolo unde este:

3. Armonie

„Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?” Bineînțeles că este. „Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup” – nu este pentru aceasta din trup?” Bineînțeles că este. 

Poți zice: eu sunt așa de nesemnificativ, ca un apendice fără de care trupul poate trăi și mai departe. Nu este adevărat, căci membrele mai slabe sunt de neapărată trebuință. Nu există ierarhie între membrele trupului lui Hristos. Singura autoritate este Capul – Hristos. Membrele mai slabe sunt necesare și puse în mai mare cinste. 

1Cor. 12:17 Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?

Savanții rămân uimiți și medicii rămân fără cuvinte când văd cât de bine funcționează corpul uman. În trup e armonie și frumusețe. Așa este și trupul lui Hristos, conform planului Său. Nici un membru nu este izolat, îndepărtat și nefuncțional sau paralizat. Deci nu rămâne nici tu separat de biserica locală, de grupul de creștere fie că ești încă copil în credință sau matur în credință.

Ochiul nu poate zice mâinii: "N-am trebuinţă de tine"... Noi, ca mădulare suntem interdependenți și nu putem să ne spălăm pe mâini față de mădularele care par mai slabe, căci tocmai ele sunt de neapărată trebuință. Prin faptul că 1) ne ținem la distanță, 2) nu ne interesăm și 3) nu contribuim activ la starea spirituală a celor mai slabi, prin faptele noastre noi declarăm indirect exact expresia: "N-am trebuință de tine". Ap. Pavel zice că așa ceva nu se poate. De ce? 

24. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, 25. pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.

De ce nu se poate ca eu și tu să zicem direct sau indirect "N-am trebuință de tine"? Pentru că aceasta de fapt este planul lui Dumnezeu, ca noi să fim împreună și să avem grijă spirituală unul de altul. Dumnezeu are un plan. Cu siguranță acest plan e cel mai bun pentru fiecare credincios. Orice alternativă sau abatere de la acest plan este în defavoarea noastră. Orice organ care nu funcționează va mutila și va schilodi tot trupul. 

Unii creștini au intrat pe poarta îngustă, dar trăiesc pe calea lată. Dacă nu faci parte dintr-o comunitate restrânsă, grup de creștere sau grup mic în care să fii implicat activ în viața spirituală a altora și ei la tine, tu nu mai trăiești conform planului lui Dumnezeu, ci ai luat-o pe altă cale. 

Două perspective greșite des întâlnite, sunt:

 Eu mă descurc singur și nu am nevoie ca cineva să mă ajute să fiu mai spiritual. Aceștia adesea neagă orice sistem de organizare spirituală, invocând că Dumnezeu lucrează doar individual. Ei pretind a avea pasiune pentru Dumnezeu, dar nu au nimic în comun cu ceea pentru ce Dumnezeu are pasiune – biserica Sa. 

Te rog să înțelegi că potrivit planului Său, Dumnezeu a intenționat să faci parte dintr-un grup restrâns de credincioși în care să vă ajutați reciproc să creșteți și să vă pregătiți mai bine pentru cer.

 Eu am nevoie de creștere spirituală, dar o pot primi doar de la cei care sunt mai spirituali decât mine. Ei ar vrea ca cineva să-i ajute să se maturizeze spiritual, dar exclud faptul că creșterea spirituală vine și ca urmare a ajutorării altora. 

Te rog să înțelegi că răspunderea și grija pentru alții la fel te poate crește spiritual și de fapt te va maturiza într-un tempo accelerat.

Ați auzit vorba: ”Dacă vreai să ajungi mai repede, mergi singur”, dar dacă vreai să ajungi mai departe, ia cu tine pe cineva”. Pe calea credinței ai putea să ajungi mai repede la cer, dacă mergi singur, dar vei fi mai nepregătit pentru cer. În singurătate ai cele mai multe șanse să rămâi un creștin infantil. Dumnezeu a format legăturile noastre în biserică, tocmai pentru ca să ne pregătim mai bine pentru cer.

Am auzit multe mărturii de creștere spontană sau maturizare timpurie atunci când sora sau fratele mai mare a rămas responsabil de cei mai mici frați, căci părinții i-au abandonat sau au decedat. Sau ați auzit că atât timp cât nu ești căsătorit și nu ai familie, ca să porți grijă de alții încă nu ai devenit bărbat... 

Evrei 5 prezintă doar două conceptele despre maturitate în credință: 1) Când crești spiritual, pentru că altcineva te îngrijește – etapa copilăriei, numiți începători, bebeluși, ucenici sau recent convertiți. 2) Când crești spiritual pentru că te îngrijești de tine și de alții – etapa maturității, numiți învățători, luptători, slujitori. Isus spne; Oh, de ai fi rece sau în clocot, dar de fapt ești căldicel. 

Majoritatea credincioșilor au creat o a treia etapă confortabilă în care au de gând să rămână toată viața – etapa adolescenței. Adolescenții în credință este o trecere de la copil în credință la matur în credință. Ea nu trebuie văzută ca o etapă aparte, ci ca o tranziție doar. Credincioșii care se opresc pe o perioadă mai îndelungată la etapa de adolescenți în credință intră de fapt într-o stare de creștini căldicei...

Fiecare credincios este un mădular al trupului lui Hristos. Fiecare mădular trebuie să funcționeze împreună cu celelalte membre. Un membru care nu cooperează cu celelalte membre este un membru paralizat și este nefuncțional. Ne uităm la el și ne pare rău pentru el. Biserica lui Hristos funcționează ca un trup bine închegat și strâns legat, unde fiecare încheietură contribuie la creșterea și dezvoltarea bisericii. Fiecare, chiar și acel slab contribuie la creștere. 

LEGĂTURA FRĂȚEASCĂ - PĂRTĂȘIA

Unul din lucrurile evidente, care sunt observate de oricine vizitează biserica este faptul că noi ne numim frați și surori. Aceasta arată o legătură de sânge între noi. 

- Legătura aceasta nu este una fizică, pentru că nu provenim toți de la aceeași părinți.

- Legătura aceasta nu este făcută în sângele nostru, precum prietenii la o beție se făceau frați de sânge prin tăieturi.

- Legătura frățească este făcută de sângele sfânt al lui Isus Hristos, care ne-a spălat de păcate și ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu. 

- Legătura frățească a început la nașterea din nou (nașterea din Dumnezeu), atunci când am crezut și ne-am pocăit.

- Legătura frățească este posibilă datorită Duhul Sfânt care ne dă convingerea să zicem Tată, atunci când ne rugăm lui Dumnezeu.

Ef. 2:19. voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa (familia) lui Dumnezeu...

Toți frații adunați împreună formăm biserica lui Dumnezeu. Una din expresiile cheie care caracterizează activitățile de bază ale bisericii lui Dumnezeu este legătura frățească.

Fapte 2:41. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. 42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.

Învățătura apostolilor se practică prin: predicarea Cuvântului, studiul biblic și lecții de ucenicie. La sfârșitul sec. I chiar a fost formată o carte specială – Didahe – o compilație de învățături practice și morale.

Frângerea pâinii se practică sistematic în urma explicării detaliate în fiecare prima zi a săptămânii sau în prima duminică a lunii. 

Rugăciunea se practică zilnic în viața fiecărui creștin și de fiecare dată când se adună creștinii împreună ca biserică. Rugăciunea este singura cale prin care noi putem vorbi cu Dumnezeu și să ne vărsăm amarul, să cerem cele necesare, să mijlocim pentru frați și să implorăm intervenția spirituală în lumea noastră fizică.

Legătura frățească rămâne a fi cea mai vagă și neclară practică sau înțeleasă subiectiv de fiecare creștin în parte. Legătura frățească nu este o constatare a legăturii de frățietate în care am intrat, atunci când Dumnezeu ne-a devenit Tată, ci aceasta e o activitate practică a bisericii, care o face să rămână și să crească împreună.

Ce este legătura frățească? În original se întâlnește un singur cuvânt κοινωνίᾳ, care în română a fost tradus cu două cuvinte legătura frățească. Aceasta arată faptul că în română nu există un echivalent al cuvântului κοινωνίᾳ, sau că acest cuvânt reprezintă un concept mai amplu, care are nevoie de o explicație. κοινωνίᾳ ar putea fi tradus printr-un singur cuvânt părtășie, însă necesită și o explicație mai amplă, căci este și un concept total nou pentru timpurile bisericii primare, pe care trebuie să-l înțelegem bine și noi.

Pentru majoritatea creștinilor azi κοινωνίᾳ / părtășie este un timp plăcut petrecut cu alți creștini în jurul unei vorbiri sufletești sau chiar oricăror altor interese și teme preponderent pământești și firești. Această pseudo-părtășie nu este mai mult decât o șezătoare obișnuită, dacă se discută doar lucrurile pământești: cum la tine? ce mai faci? ce se mai aude?

κοινωνίᾳ – a lua parte în viața altora și împărtășirea în duh pentru a avea ca rezultat un gând și o simțire. κοινωνίᾳ se referă la părtășia din Cuvânt și la relația comunală a bisericii cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Părtășia cuprinde ideea de a împărtăși binecuvântările spirituale, acordarea sprijinul reciproc și parteneriatul activ în credință.

Adesea ne focusăm pe relația noastră individuală cu Dumnezeu și pierdem obiectivitatea relației autentice a lui Dumnezeu cu biserica Sa. Mântuirea individuală și relația personală cu Dumnezeu nu trebuie să arunce în umbră relația comunală a bisericii cu Dumnezeu. 

Fiecare credincios se raportează la Hristos într-o relație individuală și personală, însă Hristos are o relație personală cu biserica Sa. Părtășia (legătura frățească) este ceea ce ne face pe noi să fim una în Hristos. Părtășia ne face să avem un gând și o simțire.

- Cele șapte adresări ale lui Hristos către bisericile din Apocalipsa au vizat biserica în întregime, nu fiecare persoană în parte. 

- El va reveni nu după credincioșii Săi, ci după biserica Sa. 

- El este mirele, iar noi împreună suntem mireasa Lui. 

- El pentru noi ne este frate, iar noi pentru el suntem familie.

Ce nu este părtășia / κοινωνίᾳ biblică?

1. Părtășia biblică nu este un schimb de relații interumane prietenești. Interesele comune despre care vorbim cu plăcere ore în șir nu înseamnă părtășie biblică. Plimbarea, ieșirea la natură, pescuitul, business creează în mod natural o conversație interesantă și plăcută în măsura în care ești în temă sau ai înclinație spre acea persoană sau temă.

2. Părtășia biblică nu trebuie confundată cu împărtășirea lucrurilor ascunse (negative). Spovedania păcatelor personale, jeluirea pe anumite lucruri care nu merg așa cum ai fi vrut sau spălarea oaselor altora nu este părtășia biblică.

3. Părtășia biblică nu trebuie confundată nici cu participarea la un studiul biblic în comun. Expunerea părerii despre un anume verset, sau ascultarea părerilor altora după care fiecare rămâne la părerea lui nu e părtășia biblică. 

Ce este părtășia / κοινωνίᾳ biblică?

Fil. 1:6 Îl rog ca această părtăşie (κοινωνίᾳ) a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.

Esența părtășiei – efortul de a consolida legătura frățească prin cizelarea unei gândiri și simțiri comune și găsirea căilor efective de aplicare în viața practică.

1. Părtășia face posibilă unitatea între frați

Ef. 4:1. 1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. 4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. 6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi..

Însuși Hristos s-a rugat ca noi să fim una în El (Ioan 17:21). Această unitate nu se referă la faptul că ne strângem în același loc, faptul că avem aceeași teologie sau că avem o singură denumire a bisericii, ci la o relație între noi asemănătoare cu relație dintre Hristos și Tatăl. 

2. Părtășia face posibilă iertarea și biruirea păcatelor.

Iacov 5:16. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Mărturisește-ți păcatul cuiva, înainte ca cineva să te mustre de el. Haideți să conștientizăm legătura directă și profundă între părtășie și umblarea în lumină (biruința asupra păcatelor).

1Ioan 1:7. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.

3. Părtășia face posibilă creșterea spirituală a bisericii.

Fil 2:1-2. Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură (κοινωνίᾳ) a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.

A rămâne un creștin neasociat cu o biserică, mă lipsește de părtășie, căci nu voi putea să iau parte în viața spirituală a altora și nici ei la mine. A face parte dintr-un grup de creștini (biserică) înseamnă a mă pune pe mine într-o situație în care părtășia este posibilă. 

4. Părtășia face posibilă viața de familie în biserică.  

Părtășia nu se întâmplă de la sine. E necesar să o căutăm, să o iubim și să beneficiem împreună de ea. Noi nu ne numim doar frați și surori, ci și trăim ca într-o familie. Nu pot rămâne indiferent de  greutatea și eșecul cuiva, și totodată trebuie să mă învăț să mă bucur de succesul altuia.

Rom. 12:5. tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.

Dușmanii părtășiei între frați și surori sunt:

Auto-izolarea este păcatul singurătății și dușmanul părtășiei, promovat de cel rău în rândul credincioșilor. Ei zic că nu au nevoie să fie parte dintr-o biserică locală, căci ei deja sunt parte din biserica universală. Atât timp cât nu faci parte din biserica locală sau un grup de credincioși mai apropiați, nu ai cum să practici părtășia.

Auto-suficiența este păcatul înșelării și dușmanul părtășiei. Negreșit, tu ai putea crede că ai pe Duhul Sfânt și îți este îndeajuns, dar cum vei împlini porunca de ați iubi familia spirituală (1Pt. 2:17)? Ați auit de expresiile ”dragostea de soacră” și ”mai răruț și mai drăguț”? Dragostea de frați nu se măsoară în distanța față de ei, ci în apropierea de ei.

Creștinismul mercantil este păcatul creștinilor carnali și dușmanul părtășiei. Ei fac parte dintr-o biserică locală sau grup de credincioși, dar în loc de părtășie ei fac șezători, unde discută tot despre cele pământești. Cele materiale totdeauna ne vor diviza și fiecare poate rămâne la părerea lui, însă părtășia adevărată ne va face să avem un gând și o simțire.

Soluții practice pentru practicarea părtășiei biblice:

Fă parte dintr-o biserică locală și un grup mic de creștere spirituală. Aceasta este instrumentul creat și lăsat de Dumnezeu pentru creșterea spirituală împreună cu alți credincioși.

Fii deschis să împărtășești și să-ți aduci aportul tău prin împărtășire ascultare, mângâiere, rugăciune și grijă față de ceilalți. Lucrurile acestea trebuie practicate cu reciprocitate în biserica lui Dumnezeu. Părtășia are ca scop grija sinceră față de frați, și nicidecum spălarea oaselor. Dacă te scarpină limba, roagă-te Domnului, dar nu bârfi.

Împărtășește gândurile și simțirile și împreună vedeți ce are Scriptura de spus la aceste lucruri. Legătura frățească are loc atunci când noi împreună căutăm să aplicăm soluțiile lui Dumnezeu găsite în Cuvântul, căci aceasta ne face să avem un simț și o gândire.

NE-AU FURAT CRĂCIUNUL

Săptămâna aceasta s-a nimerit să intru în lift împreună cu o vecină. Ca să o salut i-am zis: Crăciun fericit! ”Mulțumesc, dar noi nu sărbătorim azi Crăciunul. Noi nu suntem catolici”. În ultimul timp se duce o luptă subtilă, dar sistemică împotriva Crăciunului – Nașterea Mântuitorului. Se încearcă prin multe șiretlicuri să ne fure sau să ne distrugă Crăciunul. 

- Se grupează sărbătorile Crăciunul și Anul Nou, pentru a dispersa atenția și a dilua spiritul de sărbătoare religioasă cu spiritul sărbătorii civile Anul Nou, iar ca rezultat în loc de ”Crăciun Fericit” ne-am ales cu ”sărbători fericite” sau mai grav cu Xmas, ceea ce sugerează că este expirat, sau ieșit din funcție;

- Un alt șiretlic este specularea religioasă pe Crăciunul catolicilor și Crăciunul Ortodox;

o Țările europene preponderent catolice sunt Italia, Spania, Franța, Portugalia, Irlanda, Belgia, Polonia, Austria.

o Țările europene preponderent ortodoxe sunt România, Serbia, Grecia, Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, Bulgaria, Cipru.

o Țările europene preponderent protestante / evanghelice: Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Germania, Estonia, Letonia, Olanda, Anglia, Scoția. 

Toate aceste țări recunosc că sărbătoresc unul și același eveniment, care se referă la nașterea lui Isus Hristos.

- Un alt șiretlic este insistența pe un calendar anume Iulian vs. Gregorian. Reforma calendarului făcută de Iulius Cezar în 46 î.H a abandonat măsurarea timpului în baza rotației lunii în jurul pământului, trecând la rotația pământului în jurul soarelui cu orbita de 365,25 zile. În perioada iluminismului astronomii au depistat o eroare referitor la anul bisect. S-a calculat mai exact orbita pământului care e de 325,2422. În 1582 Papa Gregory VIII a dispus această corecție formând un nou calendar după care se conduce întreaga lume civilizată. Doar Rusia și Belarus sărbătoresc strict pe 07/01, de anul trecut Ucraina a trecut la calendarul gregorian și doar Moldova, sărbătorește în parte pe ambele dăți. 

Ce pune Scriptura despre Crăciun? 

De ce este atât de importantă întruparea lui Isus Hristos?

Col.2:9. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.

Scriptura prezintă pe Isus a) Fil 2:8 ὁμοιώματι ἀνθρώπων – asemenea oamenilor, și b) Evr. 1:3 χαρακτὴρ τῆς ὑποστάσεως – caracterul naturii (întipărirea substanței) lui Dumnezeu. Pe de o parte Isus era un om obișnuit, care a trecut prin durerile nașterii, iar pe de altă parte, datorită conceperii divine, El era întruchiparea lui Dumnezeu, ceea ce Îl făcea deopotrivă Dumnezeu și om. 

Ioan1:1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. 

Unii cred că Dumnezeu s-a împreunat cu Maria după cum o face un bărbat și o femeie, de aceea o ridică pe Maria în slăvi. Duhul Sfânt nu a avut nevoie de ovulul Mariei pentru a-L concepe pe Isus, de alt fel Isus ar fi moștenit natura păcătoasă a Mariei. Dumnezeu a folosit uterul Mariei unde să se dezvolte ceea ce Duhul Sfânt a conceput de unul singur (Mat. 1:20). 

Iată ce spune însuși Domnul Isus despre întruparea Sa?

Evr. 10: 5. De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; 

Dumnezeu nu a dorit jertfe, daruri, arderi de tot sau jertfe pentru păcate.

- Jertfe – tăierea și mâncarea animalelor ca închinare Domnului.

- Prinoase – darurile de mâncare aduse în timpul închinării. 

- Ardere de tot – jertfirea unui animal prin ardere deplină. 

- Jertfe p/t păcat – omorârea animalelor pentru păcatele oamenilor.

Soluția lui Dumnezeu pentru păcatele omenirii a implicat întruparea Fiului lui Dumnezeu și apoi jertfirea Sa, căci de fapt sângele animalelor jertfite nici nu putea șterge păcatul omenirii (Evr. 10:4), ci doar aducea aminte de păcatele lor.

”Mi-ai pregătit un trup” se referă la întruparea miraculoasă a Domnului Isus în fecioara Maria. Știu că atunci când spun întruparea miraculoasă a lui Isus, vă gândiți la nașterea lui Isus. Aceasta este o dovadă că atenția noastră este ușor furată de ceea ce se vede, și că într-o măsură oarecare ne-a fost furat această sărbătoare. 

Din cele citite în Biblie, tot ce a fost neobișnuit la nașterea lui Isus a fost steaua (care a condus magii la Isus) și îngerii (care au înștiințat păstorii despre nașterea lui Isus), iar în rest presupun că a fost o naștere efectiv obișnuită: cu travalii, dureri, țipete și lacrimi de bucurie. 

Miracolul întrupării lui Isus nu a avut loc la naștere ci la concepere, atunci când Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria și în ea s-a zămislit pruncul (Mat.1:20). 

Adesea la Crăciun se predică despre împrejurările și lucrurile adiacente nașterii lui Isus, dar tocmai acestea ne fură atenția de la Isus. Ați vizionat filme despre nașterea lui Isus, ați privit desene animate cu nașterea lui Isus și ați cântat colinzi în care se vorbește mai mult despre: 

- steaua din răsărit, care a semnalat nașterea Mântuitorului; 

- păstorii de noapte, care au fost colindați de un cor îngeresc:

- animalele din grajd și anturajul modest în care s-a născut Isus; 

- ieslea în care a fost culcat Isus;

- binecuvântata Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu;

- înfuriatul Irod, care a ucis toți băieții de până la doi ani;

- magii din răsărit care au adus daruri: aur smirnă și tămâie, etc.

Toate acestea sunt importante, dar nu într-atât, ca să umbrească persoana Mântuitorului Isus Hristos. Dacă prin ”întruparea lui Isus” ne referim doar la naștere, atunci Isus este doar fiul Mariei, dar dacă prin întruparea lui Isus ne referim la concepere, atunci Hristos este fiul lui Dumnezeu. Isus nu este special, pentru că L-a născut Maria, ci pentru că a fost conceput de Duhul lui Dumnezeu în fecioara Maria. Oare nu credem noi că viața pruncului nu începe odată cu prima respirație, dar încă de la concepere? Nu nașterea lui Isus a fost miraculoasă, ci conceperea lui a fost miraculoasă, iată de ce expresia ”Mi-ai pregătit un trup” se referă la lucrarea miraculoase de concepere.

Societatea contemporană a mai adăugat elemente simbolice la această sărbătoare care creează dispute printre credincioși, și ne astfel ne fură atenția și sărbătoarea adevărată a Crăciunului. De exemplu:

- bradul veșnic verde;

- tăierea porcului și cozonacii de Crăciun;

- mâncăruri de sărbătoare: serate, matinee și colindatul;

- personajul enigmatic Moș Crăciun / Nicolae;

- cadouri și dulciuri pentru copii, etc.

Toate acestea ne inundă viața cu grijuri și nu mai avem când să cugetăm la miracolul întrupării lui Isus, ca eveniment central în istoria omenirii. Iată ce ar trebui să ne preocupe:

- Vrăjmășie voi pune ...între sămânța ta şi sămânța ei (Gen. 3:15);

- Iată-mă că vin! (Ps. 40:7). Cine și cui a spus aceste cuvinte?;

- Zămislit de la Duhul Sfânt (Mat. 1:20). Isus nu s-a născut în chip miraculos, ci în mod obișnuit, ca orice om. Ceea ce a fost supranatural în nașterea Lui, a fost conceperea de la Duhul Sfânt;

- Îi vei pune numele Isus (Mat. 1:21). Yeshua – Dumnezeu mântuie;

- S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul (Lc. 211). Hristos înseamnă Unsul (Mesia) promis de profeți;

- Îi vor pune numele Emanuel (Mat. 1:23) – cu noi e Dumnezeu. În mod abuziv catolicii europeni au ponegrit această expresie în cruciade. În mod abuziv ortodoxii ruși caută să-și îndreptățească crimele de război ascunzând-se după acest nume, chiar dacă această expresie a fost relevantă doar pentru cei din timpul lui Isus;

- Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului (Lc. 2:23) și aceasta se referea și la Isus ca întâi născut;

- Au văzut ochii mei mântuirea Ta (Lc. 2:30) a zis Simeon. El a inversat numele lui Isus din Dumnezeu mântuie – Mântuirea Ta, ceea ce înseamnă personificarea mântuirii. Mântuirea nu e un fenomen sau acțiune, ci este o persoană și are un nume;

- A luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Fil. 2:7);

- "Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am văzut slava Lui, o slavă ca a singurului născut din Tatăl." (Ioan 1:14);

- "Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru, care, după firea dumnezeiască, este Fiul lui Dumnezeu, iar după firea omenească, s-a făcut descendent al lui David." (Rom. 1:3-4);

- El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui (Evr. 1:3) χαρακτὴρ – expresia exactă a substanței lui Dumnezeu.

Pe timpuri diavolul l-a înfuriat pe Irod, ca să ucidă toți copiii de la doi ani în jos, în speranța să-L ucidă și pe Hristos. Azi, diavolul promovează avortul, ca să ucidă copiii încă din burta mamei, știind că aceasta aduce durere Celui ce îi creează în chip minunat acolo. 

Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug (Ioan 10:10). 

Isus a ales să se întrupeze în această lume în uterul femeii. Lucrarea diavolului este să omoare copilul încă din uterul femeii. În semn de batjocură diavolul expresia celebră ”trupul meu” și o folosește ca motto ”Trupul meu, alegerea mea”. După această expresie se ascunde o lucrare diabolică, prin care mamele își omoară pruncii, pentru ca să trăiască fără angajamente sau în desfrâu. 

De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; (Evr. 10:5).

…acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; (1Cor. 11:24).

Diferența e în faptul că Isus a spus: Eu îmi dau ”trupul Meu”, ca voi să trăiți, pe când diavolul promovând avortul, zice: ”trupul meu – alegerea mea”, adică eu te omor pe tine, ca să trăiesc eu.

Pot să ne fure sărbătoarea, dar nicidecum nu poate să Îl fure pe Hristos. Iar noi Îl sărbătorim pe Hristos. Crăciunul nu e despre sărbători fericite, mâncăruri alese, cadouri și dulciuri etc. Crăciunul nu e despre staul și iesle, păstori și magi, steaua și darurile etc. Crăciunul e celebrarea întrupării miraculoase a Domnului Isus Hristos – Mântuitorul nostru.

Galateni 4 || DE LA LEGE LA HRISTOS

Am văzut din Gal. 3 că credința este singura necesară și absolut suficientă pentru mântuire. Încercarea galatenilor de a crede în Hristos și în paralel de a ține Legea pentru a fi mântuiți era o eroare, și în Gal. 4 el explică de ce nu este necesară ținerea Legii, dacă crezi în Hristos.

Poți zice: dacă pentru mântuire este suficientă credința, iar galatenii aveau credință, ca să fie mântuiți, ce rău făceau dacă încercau să țină și Legea, care de fapt este bună și dezvoltă o morală sănătoasă? Problema esențială era că ei nu au înțeles pentru ce Dumnezeu a dat Legea și a ajuns să fie o condiție indispensabilă pentru mântuire.

• Exact cum unii penticostali care nu au înțeles rostul vorbirii în limbi și cereau a fiecare să vorbească în limbi, căci de altfel nu ai Duhul sfânt și nu ești mântuit.

• Exact ca unii baptiști care nu au înțeles rostul portului exterior și cereau de la fiecare să poarte batic, căci de altfel poți să nu fii mântuit.

• Exact ca și adventiștii de ziua a șaptea, care nu au înțeles rostul Legii și cer tuturor credincioșilor să nu mănânce din animalele necurate și să țină Sabatul.

Care a fost rostul Legii? 

Gal. 3:23. Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. 24. Astfel, Legea ne-a fost un îndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. 25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. 26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.

Gal. 4:1. Dar, câtă vreme moştenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebeşte cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. 2. Ci este sub epitropi şi îngrijitori, până la vremea rânduită de tatăl său. 3. Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram sub robia învăţăturilor începătoare ale lumii.

Legea reprezentată de primele cinci cărți din Biblie (Gen-Deut) este numită de Pavel un îndrumător spre Hristos (Gal. 3:24), și învățătură începătoare (Gal. 4:3). 

Legea trebuia să convingă lumea de păcat. Oamenii trebuiau să încerce să o împlinească și să se convingă că nu pot. Astfel trebuiau să înțeleagă că ei sunt păcătoși și nu ar putea scăpa de păcat de unii singuri sau fără de o intervenție externă (divină). 

Ap. Pavel aseamănă omul după căderea în păcat cu un copil pus în grija epitropilor. Copilul nevârstnic este pus sub epitropi (tutore) ca să fie învățat, să-i fie demonstrat, să i se bage minte în cap cu privire la realitatea vieții și astfel să fie pregătit să preia moștenirea. 

Acest tutore era Legea, care avea menirea să-l învețe pe om realitatea vieții; să-i bage minte în cap că de fapt este pierdut, descalificat, deplorat și incapabil să se mântuiască. Astfel Legea avea să pregătească omul pentru răscumpărare, căci răscumpărarea este imposibilă, dacă nu recunoști nevoia și incapacitatea de a te salva. Imaginați-vă:

 Copilul a făcut o dănănaie și neînțelegând gravitatea problemei copilul pretinde că totul e în regulă, sau că nu e așa mare problemă. Tutorele avea rolul de ai explica seriozitatea problemei. Tot așa și Legea avea rolul de a-i explica omului că problema păcatului e catastrofală. 

 În limbajul contemporan ar fi ca un șofer prins beat la volan și pretinde că e totul în regulă. Legea avea același rol, ca polițistul care a prins șoferul beat la volan să-i zică: adu degetul cel mic la vârful nasului, sau mergi pe această linie dreaptă, pentru a dovedi că șoferul nu-i în stare sobră. 

 Sau un boxer după ce a prins o lovitură puternică, care l-a făcut să-și piardă echilibru sau să cadă, dar vrea să continue lupta. Legea a fost dată până la un timp anumit, ca arbitrul care numără până la zece, timp în care boxerul trebuie să conștientizeze knock out.

Cu alte cuvinte, omul după căderea în păcat era ca un șofer beat, sau un boxer în knock down, care trebuia să înțeleagă starea lui deplorabilă. Pentru aceasta a fost dată Legea, care trebuia să-l convingă de păcat.

Regretăm, dar și azi sunt unii care iau Legea ca standard de viață pentru creștini sau își fac singuri legile lor și ajung să fie legaliști. Sunt unii pentru care faptele bune și roada Duhului sunt sinonime cu împlinirea Legii, dar ele sunt total diferite. Trebuie să înțelegem că Legea și Hristos nu sunt ca doi alergători de maraton, care aleargă în paralel. Mai degrabă Legea și Hristos sunt doi alergători de maraton din aceeași echipă. Odată ce Legea a transmis ștafeta lui Hristos, ea nu continuă să alerge sau de fapt nu are sens să alerge. Ea este în afara jocului. De aceea este numită veche, învechită, expirată. Legea era de folos doar pentru timpul stabilit de tatăl (4:3). 

Gal. 4:4. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.

Aceasta este o afirmație care ne duce cu gândul la venirea Fiului lui Dumnezeu pe terră – Crăciunul (Nașterea Domnului).

Împlinirea vremii – Πλήρωμα sau cuvântul înrudit din Luca 2:6 πληθύνω de unde provine în română plenitudine, desăvârșire, împlinire, atingerea apogeului, momentul culminant. Dumnezeu a trimis pe Fiul Său în lume exact la timpul cuvenit și potrivit cu planul Său perfect, care și-a început realizarea la conceperea lui Isus.

Evr. 10:5. De aceea, când intră în lume, El zice: "Jertfă și prinos nu ai dorit, ci un trup Mi-ai pregătit”; ... 7. Atunci am zis: "Iată-Mă ..., vin să fac voia Ta, Dumnezeule!"

Dacă la conceperea (nașterea) lui Isus s-a împlinit vremea, oare când s-a început a calcula această vreme? Începerea numărării timpului a fost în ziua când omul căzuse în păcat, 

Gen. 3:15. Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul."

iar împlinirea acestor zile a fost în momentul când Isus a strigat de pe cruce ”S-a isprăvit”. Hristos s-a întrupat la împlinirea vremii, ca să ne răscumpere și să fim fii ai lui Dumnezeu.

Gal. 4:4. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.

Născut din femeie pe linie împărătească (David) și ca marele preot. Doar marele preot putea intra în prezența Domnului ca să aducă jertfa și doar moartea împăratului era considerată moartea întregii împărății.

Luca 1:26-31. Plecăciune, ţie, căreia ţi s-a făcut mare har; ... "Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea lui Dumnezeu. 31. Şi iată că vei rămâne însărcinată şi vei naşte un Fiu, căruia Îi vei pune numele Isus. 32. El va fi mare şi va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; şi Domnul Dumnezeu Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.

Isus Hristos s-a întrupat pentru ca să poată răscumpăra omenirea. Omul trebuia să fie pedepsit cu moartea pentru păcat, nu vitele din lumea materială, nici îngerii din lumea spirituală, ci omul care face parte din ambele lumi. 

Evr. 2:14. Astfel, dar, deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii, tot aşa şi El însuşi a fost deopotrivă părtaş la ele, pentru ca, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul, 15. şi să izbăvească pe toţi aceia care, prin frica morţii, erau supuşi robiei toată viaţa lor. 

16. Căci negreşit, nu în ajutorul îngerilor vine El, ci în ajutorul seminţei lui Avraam. 17. Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos şi vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.

Gal. 4:4. Dar, când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.

Rom. 5:12. De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…

Noi eram toți în Adam – eu am mușcat... eu am fost izgonit din Eden... Aceasta este imputarea vinei lui Adam către fiecare descendent. Se pare o nedreptate... De ce noi să fim vinovați de păcatul lui Adam? Scriptura răspunde în Rom. 11:32: ”ca să se îndure de toți oamenii - imputarea neprihănirii lui Isus. Am fost puși în El (al doilea Adam) Născut sub Lege, ca să împlinească Legea în locul nostru, ca să ne răscumpere din blestemul Legii (Gal. 3:13). 

Nu știu exact, dar ar putea fi... Ca și când toți au avut parte de mântuire, dar cei ce persistă în necredință, sunt șterși din cartea vieții. Astfel binecuvântarea vestită lui Avram a venit doar peste noi, cei care credem.

Ap. Pavel întreabă galatenii: Cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? 

Prin apropoul său din 4:11. ”Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi” și nedumerirea exprimată prin cuv. ἀποροῦμαι – a rămâne perplex Pavel arată că o astfel de îmbinare a legii cu Harul pune în primejdie credința lor.

Pentru a pune punctul în acest subiect, ap. Pavel aduce exemplul alegoric al celor doi fii ai lui Avraam ca să sublinieze diferența între seminția firească a lui Avram – poporul iudeu și seminția spirituală – biserica lui Hristos, care vor fi ca nisipul mării și stelele cerurilor. 

22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul din roabă, şi unul din femeia slobodă. 23. Dar cel din roabă s-a născut în chip firesc, iar cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduinţă. 

24. Lucrurile acestea trebuie luate în alt înţeles: acestea sunt două legăminte: unul, de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar - 25. căci Agar este muntele Sinai din Arabia - şi răspunde Ierusalimului de acum care este în robie împreună cu copiii săi. 

26. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră. 

Prin aceasta ap. Pavel arată că poporul iudeu ca popor ales și Ierusalimul pământesc au avut o conotație temporară și pământească. În dimensiunea eternă și Împărăția cerească acestea nu au nici o valoare, căci acolo vor ajunge doar copiii făgăduinței, adică doar cei ce au credința lui Avraam, și sunt numiți noul Ierusalim (ceresc). 

28. Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei. 

31. De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii celei roabe, ci ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.

Astfel, revenirea la Lege / impunerea Legii către cei ce au devenit fii ai lui Dumnezeu prin credință nu este doar inutilă, ci și periculoasă. 

1Cor. 15:19. Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

Galateni 2 || Veridicitatea Evangheliei lui Hristos

Puteți asculta acest mesaj aici.

Răspândirea Evangheliei lui Hristos în sec. I nu a făcut-o doar ap, Pavel. După pocăința sa, ap. Pavel cu Barnaba timp de 14 ani au plantat biserici în toată Siria și Cilicia prin călătorii de scurtă durată, după care se întorceau înapoi la Antiohia – centru creștinilor dintre neamuri. 

În timpul primei călătorii de lungă durată destinată Galatiei, în bisericile din Siria și Cilicia au venit alții, care predicau următoarele: 

- Dumnezeu a ales o națiune dintre toate popoarele pământului.

- Isus Hristos a venit la acest popor ales și adus mântuirea.  

- Evanghelia a ajuns și la neamuri prin misionari diverși.

- Pentru ca neamurile să fie mântuite, trebuie să se facă mai întâi iudei.

Astfel împreună cu Evanghelia ei promovau și cultura lor. Pe când Pavel predica Evanghelia curată, fără de tradiția și cultura iudaică. 

Din moment ce adaugi la Evanghelie cultura sau tradiția, acea Evanghelie nu mai este veridică.

Învățăm că Evanghelia nu reprezintă părerea noastră despre Dumnezeu, ci revelația lui Dumnezeu pentru omenire. Evanghelia trebuie crezută, trăită și predicată fără de adausuri culturale / tradiționale și în întregime.

1. ATESTĂ-ȚI CREDINȚA

2Cor. 13:5. Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă încercaţi-vă.

Deși Pavel a primit Evanghelia printr-o revelație directă de la Isus Hristos, a fost nevoie și de argumente obiective pentru a dovedi corectitudinea Evangheliei sale. De altfel, dacă acesta ar fi un argument de la sine, atunci oricine ar putea să pretindă că a avut o revelație directă și de aceea este infailibil. Pavel aduce argumente, care dovedesc că Evanghelia predicată de el este una verificată și atestată.

2:2 M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între Neamuri. 

- Primul argument al lui Pavel a fost consiliul de la Ierusalim unde această învățătură falsă deja a fost abordată de biserica lui Hristos și hotărârea finală a fost că neamurile nu au nevoie să fie tăiate împrejur 

Fapte 15:23. "Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! 24. Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea...

- Un alt argument ap. Pavel folosește pe Tit. El nu a fost supus tăierii împrejur, subliniind libertatea în Hristos și nu supunerea față de Lege. 

2:3. Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur.

- Al treilea argument a ap. Pavel este aprobarea de la stâlpii bisericii. El mărturisește că pe lângă revelația directă de la Isus, el a fost binecuvântat de apostolii Domnului Isus.

2:9. şi, când au cunoscut harul care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la Neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur.

- Al patra argument a ap. Pavel este mandatul de la capul bisericii. Pavel repetă acest argument, pentru că acesta este argumentul de top, care nu mai trebuie să lase dubii.

2:8. căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur, făcuse şi din mine apostolul Neamurilor

Cineva zicea: ”nu este nimic mai tragic decât un om greșit care crede fanatic că el e corect”. Nu este periculos pentru creștini să aibă convingere absolută că ei dețin adevărul? Pavel zice că a avut o revelație (2:2), dar nu a pretins a fi infailibil din acest motiv, ci a fost predispus să verifice ceea ce predică el cu ceea ce cred și predică ceilalți apostoli. 

 Primul motiv pentru care se merită să verifici ceea ce crezi / predici este ca tu să nu te înșeli singur. Pocăința (metanoia) presupune schimbarea minții în conformitate cu Scriptura.

Rom. 12:2. Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.

 Al doilea motiv pentru care se merită să verifici ceea ce crez este ca să nu duci pe alții în eroare. 

Iacov 3:1. Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.

 Al treilea motiv pentru care se merită să verifici ceea ce crezi și predici este folosul Evangheliei, căci nu ai vrea să-ți irosești viața luptând cu morile de vânt. 

Gal. 2:2 ...ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar.

 Al patra motiv pentru care merită să-ți verifici ceea în ce crezi este ca să știi ce să predici. Mulți credincioși așa și niciodată nu împărtășesc Evanghelia, pentru că nu sunt siguri de ceea ce cred ei înșiși. 

2Cor. 4:13. Însă, fiindcă avem acelaşi duh de credinţă, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!", şi noi credem, şi de aceea vorbim.

Cum ar fi mai bine să încerc Evanghelia pe care o cred?

 Verifică-ți convingerile dacă provin din Scriptură. Nu încerca s găsești suport din Scriptură pentru convingerile tale, ci lasă ca Scriptura să-ți formeze convingerile.

2Cor. 10:5. Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu; şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.

 Verifică-ți convingerile cu liderii, învățătorii și păstorii bisericii. Când vă adunați la părtășie sau la grupuri, folosiți acest timp pentru discuții despre ceea ce ați înțeles sau nu ați înțeles din Scriptură. 

2:6. Cei ce sunt socotiţi ca fiind ceva - orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu nu caută la faţa oamenilor - aceştia, zic, ei cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.

 Consultă comentarii și contrapune argumentele. Nu prelua poziții gata formate / clișee folosite de alții, ci argumentează-ți convingerile. Fii pregătit să te opui erorilor pentru a păstra Evanghelia adevărată.

2:5. noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

2. CONFORMEAZĂ-ȚI VIAȚA

Este absolut necesar să ai o credință corectă, dar nu mai puțin important este să trăiești în conformitate cu credința corectă. Dacă suntem sinceri, ar trebui să recunoaștem că credința noastră reală nu e ceea ce declarăm că credem, ci ceea ce de fapt trăim. Căci viața noastră este cea mai veridică confirmare a credinței noastre.

Incidentul dintre Pavel și Petru în biserica din Antiohia ne învață două lucruri: ex. Petru – orice creștin poate eșua; ex. Pavel – fiecare creștin are răspundere de credința celorlalți. 

2:11. Dar, când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă, în faţă, căci era de osândit. ... 13. Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor.

 Evaluează-te și conformează-ți viața personală

În primul rând la sine însuși să fie atent, căci e mai ușor să vezi paiul din ochiul fratelui tău decât bârna din ochiul tău. Poartă-te aspru cu trupul tău, ca să creezi cărări drepte pentru ce-i ce te urmează.

16. Totuşi, fiindcă ştim că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17. Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

 Abordează neconcordanță între credință și fapte

Ap. Pavel a stat împotriva ap. Petru necăutând la fața omului. Apropo, Pavel nu s-a împotrivit faptei, ci înfăptuitorului. Unii creștini au preluat sloganul lui Mathatma Gandhi încearcă să separe păcatul de păcătos, zicând: ”Dumnezeu urăște păcatul, dar iubește păcătosul”. Această vorbă a ajuns faimoasă, dar nu este biblică. Păcatul nu poate exista de la sine, ci el are un proprietar (jertfă). Isus Hristos nu a murit pentru păcate, ci pentru păcatele noastre (pentru păcătoși) și în final nu păcatele vor fi aruncate în iazul de foc, ci păcătoșii.

Ps. 5:5. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi; Tu urăşti pe cei ce fac fărădelegea 6. şi pierzi pe cei mincinoşi; Domnul urăşte pe oamenii care varsă sânge şi înşală. 

Ps. 11:5. Domnul încearcă pe cel neprihănit, dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.

Ce se întâmpla dacă treci cu vederea compromisul? 

 Eșec personal în zidirea trupului lui Hristos (biserica)

 Nu manifești dragoste, ci nepăsare față de fratele de credință

 Alții vor fi atrași sau prinși în fals

 Daună bisericii lui Hristos, care va fi vorbită de rău

 Nu zădărnici harul lui Dumnezeu

21. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Cum e posibil?

 Dacă eu aș continua să trăiesc în păcat.

 Dacă aș considera că sunt mântuit prin fapte.

2:20. Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.

Galateni 1 || Exclusivitatea Evangheliei lui Hristos

Puteți asculta acest mesaj aici.

1. Pavel, … către bisericile Galatiei:

Galatia era o regiune din Asia în care locuiau cea mai mare diasporă a galilor. Prin anii 50 î.H. ei au făcut o răscoală împotriva Imperiului, dar pentru că Iulius Caesar avea o luptă mai importantă împotriva lui Pompeius Magnus, a negociat pacea cu galii și le-a oferit o autonomie foarte largă în cadrul imperiului. Adesea legile locale prevalau asupra legilor imperiului. De aceea, ap. Pavel era ușor prigonit și alungat din orașe, chiar dacă era cet. Roman. Totuși, aceasta a contribuit ca în fiecare oraș mare să fie înființată câte o biserică.

Toate aceste biserici erau foarte aproape una de alta și aveau o problemă în comun – după ce au crezut în Evanghelie, ei încercau să înlocuiască Capul bisericii (Hristos) cu Legea lui Moise. Vrăjmașii Evangheliei aproape au reușit să convingă aceste biserici că Hristos nu este suficient pentru mântuire, de aceea ei trebuie să țină și Legea. 

1. Apostolia lui Pavel are origini divine.

1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl care L-a înviat din morţi,

Din prima frază Pavel nu ezită să afirme că autoritatea sa de apostol nu are origini omenești, ci dumnezeiești și ceea ce scrie el în această epistolă nu vine doar de la el, ci de la Domnul. Cum argumentează asta?

a. Întâlnirea personală cu Isus – convertirea.

13. Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd în ea; 

Vechea identitate a lui Pavel - prigonitor al bisericii lui Hristos. Îl considera pe Isus Hristos un impostor și un vrăjmaș al iudaismului, iar pe urmașii lui Isus îi prigonea ca un nebun și făcea prăpăd în biserica lui Isus. 

15. Dar, când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său - a găsit cu cale 16. să descopere în mine pe Fiul Său, ...

Isus i-a stat în cale și această întâlnire l-a transformat dintr-un prigonitor într-un promotor al lui Isus Hristos.

b. Formarea teologică fără intermediari – revelația.

... n-am întrebat pe niciun om, 17. nici nu m-am suit la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. 

Imediat după convertirea sa, Pavel a petrecut 3 ani în pustiul Arabiei și Damasc, unde a primit de la însuși Domnul Isus (1Cor. 11:23) Evanghelia și toate învățăturile necesare pentru biserici.

11. Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; 12. pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

c. Conlucrarea cu ceilalți apostoli – recunoașterea.

18. După trei ani, m-am suit la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. 19. Dar n-am văzut pe niciun altul dintre apostoli decât pe Iacov, fratele Domnului.

Pavel nu a ignorat apostolii existenți, pe care Isus deja i-a pus în rolul de apostoli ai bisericii, căci a mers să discute 15 zile cu Chifa/Petru și au făcut un plan comun de activitate. La fel, nu a ezitat să facă cunoștință cu Iacov – pastorul bisericii din Ierusalim, care a găzduit primul consiliul al păstorilor în Fapte 15, unde a înfruntat acuzatorii lui Pavel și a reiterat corectitudinea învățăturilor lui Pavel.

d. O chemare recunoscută și susținută de biserica locală – ordinarea.

Pe când se rugau, posteau și slujeau în biserica din Antiohia, Duhul Sfânt a lucrat prin biserică și ei au recunoscut chemarea lui Pavel de predica Evanghelia la neamuri și l-au binecuvântat în slujirea dată (Fapte 13).

2. Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: "Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul (Pavel), pentru lucrarea la care i-am chemat." 3. Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.

Astfel avem câteva indicii pentru calificarea cuiva ca slujitor:

a. Întâlnirea personală cu Isus, care l-a transformat – convertirea;

b. Persistența în prezența și învățătura Domnului – revelația;

c. Căutarea relațiilor cu slujitorii existenți – recunoașterea;

d. Aprobarea și susținerea bisericii locale – ordinarea.

În zilele noastre sunt slujitori impostori, care nu întrunesc astfel de condiții. Vă rog să nu-i urmați, să nu ascultați de ei și nu vă asociați cu ei. Unii au ieșit din biserici existente și au început ”bisericile lor”.

- Interesați-vă de convertirea pastorilor pe care îi ascultați. 

- Întrebați-vă ce școala teologică au făcut. Dacă promovează vreo învățătură nebiblică sau nu are școală teologică, stați departe de ei.

- Alarmați-vă, dacă slujitorul a ajuns pastor prin ușa din spate. Unii slujitori au fost ordinați clandestin, de cineva din afară, pentru că nimeni din slujitorii existenți din țară nu-i susținea. 

- Unii lideri se dau a fi pastori și conduc biserici, dar nu sunt recunoscuți sau chiar sunt descalificați de comunitatea evanghelică. 

Evitați așa biserici și așa slujitori. Nu numai o dată m-am convins că în așa biserici nu Hristos este capul, ci acel lider/pastor clandestin. 

Fiecare credincios are o relație personală cu Hristos, însă tot El a pus apostoli, pastori și învățători, de care biserica trebuie să asculte / urmeze. Cine îți este autoritatea ta spirituală pusă de Hristos în biserica locală? De cine trebuie să asculți, să te consulți și de la cine trebuie să înveți? Dacă nu-mi poți spune un nume sau dacă nu-ți poți aminti când ultima dată l-ai consultat cu privire la credința ta, atunci poate că tu nici nu faci parte din biserica locală, poate că Hristos nici nu poate să-și exerseze asupra ta grija spirituală? Nu cumva ai ieșit de sub autoritatea lui Hristos și nu-ți mai este El cap și autoritate?

2. Evanghelia lui Hristos are origini divine.

4. El S-a dat pe Sine însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. 5. A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Pavel afirmă fără reținere Evanghelia pe care o predică – Hristos a murit pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău. Cuv. ”veac” nu se referă la secol (100 de ani), ci la un circuit de timp care nu se mai sfârșește. Noi am fost prinși de păcat și alergăm ca hamsterul în colivie; fără sfârșit, fără efect, fără speranță. Hristos a murit pentru noi ca să ne smulgă din acest ciclu vicios și păcătos.

6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie. 7. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. 8. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

Pavel spune că este uimit, ca să nu spună că e șocat, precum că galatenii foarte ușor au acceptat niște vorbitori dintr-o sectă a iudaismului, și s-au lăsat convinși de o altă învățătură. Pavel spune foarte tăios și categoric, că oricine ar fi, dacă vă aduce o altă Evanghelie să fie anatema – despărțit de Hristos / șters din cartea vieții / banat în cer.

Oricare altă evanghelie în afara celor din Scriptură (Matei, Marcu, Luca, Ioan) nu au proveniență divină. Evangheliile lui Toma, Iacov, Petru, Nicodimus, Evanghelia copilăriei lui Isus, Evanghelia lui Iuda sau cea a Mariei Magdalena sunt apocrife.

- Ele au fost scrise mult mai târziu decât cele patru Evanghelii;

- Nu există dovezi solide că autorii acestor texte ar fi fost martori oculari ai evenimentelor descrise;

- Conținutul lor adesea contrazicea învățăturile Bisericii primare;

- Limbajul și stilul literar al acestor texte diferă semnificativ de cel din primul secol.

Orice învățătură care deviază cât de puțin sau merge paralel cu Evanghelia lui Isus Hristos este una falsă. 

- Învățătura populară că mântuirea e prin faptele bune – falsă.

- Învățătura că pe lângă Hristos trebuie să vorbești în limbi – falsă.

- Învățătura că pe lângă Hristos ești obligat să ții Legea – falsă.

- Învățătura care exclude responsabilitatea omului – falsă.

Învățătura adevărată afirmă mântuirea exclusivă prin Hristos.

Ioan 14:6. Isus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Fapte 4:12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiți".

Învățătura adevărată afirmă responsabilitatea omului de a crede și a se pocăi.

Fapte 16:31. Pavel şi Sila i-au răspuns: 

"Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta."

Învățătura adevărată accentuează nu doar credința, ci și rămânerea în Hristos. 

1Cor. 15:1. Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas 2. şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut.

Ce se întâmplă dacă crezi o altă Evanghelie sau o învățătură nebiblică? Credința într-un pseudo Hristos și într-o Evanghelie falsă nu ne va mântui, chiar dacă e sinceră. Noi trebuie să ne asigurăm că ceea ce credem despre Hristos este exact și deplin biblic, de altfel e în zadar.

2Cor. 11:2. Căci sunt gelos de voi cu o gelozie după voia lui Dumnezeu, pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată. 3. Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. 

Uneori mă pomenesc în pielea lui Pavel și rămân cu gura căscată, când aud că unii credincioși ascultă o evanghelie străină, predicatori eretici, sau sunt ușuratici și superficiali cu privire la ceea ce cred.

1. Problema lor e că sunt adesea neglijenți cu privire la credința lor. Unii mai zic: ”e important să crezi” și se opresc aici, dar Biblia arată clar că și dracii cred, toți oamenii religioși cred, dar ceea ce e important e să crezi Adevărul. 

2. Problema lor e că neglijează cu păstori și învățători din biserica locală, pe care Hristos i-a pus să privegheze asupra sufletelor lor.

Evrei 13:17. Ascultaţi de mai marii voştri şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele;

Dumnezeu folosește 3 instrumente ca noi să rămânem în Cuvânt:

 Scriptura, pe care trebuie să o studiezi;

 Duhul sfânt de care trebuie să asculți;

 Pastorul, căruia trebuie să-i permiți să privegheze și corecteze.

3. Altă problemă este că nu-și dau seama că o mică schimbare în învățătură, poate răsturna întreaga Evanghelie și astfel să rătăcească de la credință. Hristos e categoric cu învățăturile false.

Apoc. 2:15. Tot aşa, şi tu ai câţiva care, de asemenea, ţin învăţătura nicolaiţilor, pe care Eu o urăsc. 16. Pocăieşte-te, dar. Altfel, voi veni la tine curând şi Mă voi război cu ei cu sabia gurii Mele."

Pr. 19:27. Încetează, fiule, să mai asculţi învăţătura, dacă ea te depărtează de învăţăturile înţelepte.

Fapte 20:27. Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

Ca soluție, vă implor: contactează-ți pastorul, consultă-i poziția la subiectele de bază, alipește-te de un grup de creștere ca să rămâi în Cuvânt, întreabă pastorul dacă e ok să asculți cutare predicator și să citești cutare carte. Nu vă socotiți singuri înțelepți cum au făcut galateni și apoi Pavel a trebuit să-i corecteze.

11. Fraţilor, vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească; 12. pentru că n-am primit-o, nici n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin descoperirea lui Isus Hristos.

CREȘTINII FĂRĂ DE HRISTOS

Fiindcă trăim într-o țară care se numește creștină și fiindcă vor fi mulți creștini, care vor face stânga împrejur de la poarta raiului, tare aș vrea mai bine să ne trezim acum, cât încă nu e pre târziu.

Dar ca să nu încep pe o notă tristă, voi începe cu pilda spusă de renumitul teolog danez Soren Kierkegaard din sec. XIX. Într-o localitate era o comunitate de rațe, care se duceau la biserica rațelor pentru a asculta predicatorul rațelor. Într-o duminică, predicatorul rațelor a vorbit foarte frumos despre:

- capacitatea lor de a zbura. Dumnezeu pentru le-a creat ca zboare.

- frumusețea priveliștii, care apare la zborul unei pasări este incredibilă.

- a desfăcut aripile, zicând "cu aceste aripi” poți să uiți de gravitație.

- cu aceste aripi puteți zbura în prezența lui Dumnezeu. Iată chemarea noastră.

Toată comunitatea de rațe dădeau din cap (aprobând mesajul), strigau "Amin!" și ”Aleluia!”. La finalul slujbei, rațele s-au întors la casele lor pe aceeași cărare pe care au venit, zicând: ce frumos și adevărat a vorbit azi predicatorul...

Această fabulă lovește dureros în bisericile și creștinii din zilele noastre. Mulți oameni merg la biserică, cântă cântări de laudă, ascultă o predică, dar se întorc acasă la fel cum au venit, fără nicio schimbare aparentă în viața lor.

Ei se mângâie neîncetat cu promisiunea lui Isus ”Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor”, dar această promisiune a fost dată ucenicilor Săi, nu celor ce poartă numele de creștini sau țin anumite obiceiuri creștine.

Să nu uităm că aceste cuvinte sunt o promisiune din contextul marii trimiteri. Eu sunt cu voi dacă veți face ce v-am poruncit. Faceți ucenici, botezați-i și învățații să păzească tot ce v-am poruncit. Nu este o promisiune necondiționată.

Doar imaginați-vă pe Samson, care după ce a încălcat porunca și Duhul Domnului l-a părăsit, s-a gândit că se va scula, se va încorda ca și datele trecute, dar nu a fost să fie... Sau cazul când Israel a fost înfrânt de mica cetate Ai, pentru că a fost încălcată porunca Domnului și Dumnezeu s-a retras de la ei. Tare aș vrea să nu le repetăm soarta...

Care ar fi ingredientul secret, ca să mă asigur că Hristos este cu mine și creștinismul meu nu este unul steril?
Ce să fac ca să nu mă mai simt atât de neputincios în fața ispitelor, sau fără atracție de disciplinele spirituale?

 I.            CUNOAȘTE-L PERSONAL PE TATĂL ȘI PE FIUL

Ioan 17:1-8. Parafrazare simplificată:

1.     A sosit ceasul, deci proslăvește-Mă...

2.     Căci mi-ai dat putere să dau viață veșnică celor, pe care mi-ai dat.

3.     Viața veșnică este cunoașterea Dumnezeului adevărat și a lui Isus Hristos.

4.     Am îndeplinit misiunea pe care mi-ai dat-o.

5.     Primește-Mă în slava pe care am avut-o înainte de crearea lumii.

6.     Căci i-am învățat despre tine și ei au păzit Cuvântul Meu.

7.     Acum au cunoscut Adevărul.

8.     Ei au primit Cuvântul și au cunoscut cu adevărat cine sunt și de unde vin.

Care a fost misiunea lui Isus (v.4)?

"Te-am slăvit pe pământ, căci am împlinit lucrarea pe care Mi-ai dat-o să o fac" (Ioan 17:4).

Dacă ne gândim că Isus a venit pe pământ să moară pentru păcătoși... El încă nu fusese răstignit. Moartea lui pe cruce a fost o altă lucrare, care a avut un alt ”sfârșit” (19:30).

Având în vedere contextul cap. 17, Isus se referă la formarea ucenicilor. Cuvintele cheie ale acestui capitol sunt ”oamenii pe care Mi i-ai dat". Tu mi-ai dat puterea să dau viață veșnică, adică să Te cunoască personal pe Tatăl și pe Fiul (17:3) și M-ai trimis în lume. La fel și Isus a dat putere ucenicilor săi și i-a trimis în lume (Ioan 17:18). Misiunea lui Isus de formare a ucenicilor a fost considerată încheiată, pentru că ei deja L-au cunoscut personal și practic.

Ioan 17:8. Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat...

Duhul sfânt special separă: 1) primire – a auzi, a lua cunoștință, 2) au cunoscut cu adevărat – au pus în practică și au cunoscut pe Dumnezeu în viață.

Deci, dacă Îl cunoști cu adevărat pe Tatăl și pe Fiul ai viață veșnică și ești cu adevărat ucenicul lui Isus. Aceasta e cunoașterea din experiență, nu o cunoaștere academică. Cea academică îți dă cunoștințe despre Dumnezeu, dar cea practică te face să-L cunoști personal și intim.

     II.            ÎMPLINEȘTE PORUNCILE LUI ISUS

Şi prin aceasta ştim că Îl cunoaştem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: "Îl cunosc", şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el. (1Ioan 2:3-4).

Știm că Îl cunoaștem pe El în mod personal, din experiență și prin interacțiune strânsă dacă păzim poruncile Lui. Cine nu împlinește la cel mai serios mod poruncile lui Isus nu este un ucenic al lui Isus, nu-L cunoaște pe Dumnezeu, nu are viață veșnică și se înșală în religia lui, chiar dacă-și zice creștin.

Care sunt poruncile lui Isus:

1.       Crede în Dumnezeu și în Isus (Ioan 14:1);

2.       Pocăiește-te de păcatele tale (Fapte 17:31);

3.       Iubeşte-L pe Dumnezeul (Matei 22:37);

4.       Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi (Matei 22:39);

5.       Iubește biserica (unii pe alţii), cum te-am iubit Eu (Ioan 15:12);

6.       Iertaţi orice aveţi împotriva cuiva (Marcu 11:25);

7.       Rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămâne în voi (Ioan 15:4);

8.       Lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor (Matei 5:16);

9.       Împacă degrabă cu cel obijduit de tine (Matei 5:25);

10.     Rupe-o (la propriu) cu tot ceea ce te duce în păcat (Matei 5:29-30);

11.     Nu jura pe nimic ("Da, da; nu, nu") (Matei 5:34-37);

12.     Nu vă puneți în pară cu cei răi (Matei 5:39);

13.     Oferă mai mult decât ți se cere (Matei 5:40);

14.     Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi-le bine şi rugaţi-vă pentru ei (Matei 5:44);

15.     Nu te lăuda cu faptele bune (Matei 6:1);

16.     Rugă-te Tatălui care este în ceruri (Matei 6:9);

17.     Postește fără să te victimizați (Matei 6:16);

18.     Nu-ți strânge comori pe pământ (Matei 6:19);

19.     Fă-L pe Dumnezeu prioritar (Matei 6:33);

20.     Nu te îngrijora (Matei 6:34);

21.     Nu judeca (Matei 7:1-2);

22.     Păzește ce e sfânt (Matei 7:6);

23.     Cere și ți se va da (Matei 7:7);

24.     Poartă-te cu oamenii, așa cum ai dori ca ei să se poarte cu tine (Matei 7:12);

25.     Intră pe poarta cea strâmtă și umblă pe calea cea îngustă (Matei 7:13);

26.     Ridică-l pe fratele tău care a căzut (Matei 18:15);

27.     Participă la Cina Domnului (Luca 22:19);

28.     Fii milostiv (Luca 6:36);

29.     Fii totdeauna gata să te întâlnești cu Isus, căci nu știți ceasul (Luca 12:40);

30.     Fă ucenici și învață-i să păzească tot ce Isus a poruncit (Matei 28:20).

Richard Foster comasează poruncile lui Isus în 12 practici pe care le numește disciplinele spirituale: citirea Bibliei, memorarea Scripturii, rugăciunea etc.

Dar să nu facem din disciplinele spirituale un scop în sine, ca și când dacă am citit Biblia – bifez, m-am rugat – bifez, am postit – bifez, am fost la biserică – bifez, am slujit – bifez. Când faci din împlinirea poruncilor Lui un scop în sine, le transformi în rituri și obiceiuri. Dar dacă folosești disciplinele spirituale pentru a-L cunoaște și a te apropia de El, aceasta devine o relație.

Când Isus a spus: "veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi" (Ioan 8:32), El nu se referea la colectarea de informații sau date. El vorbea despre această cunoaștere intimă, care vine doar printr-o relație profundă, personală cu El.

Dacă această cunoaștere ar fi putut fi transmisă instantaneu, Isus și-ar fi pus mâinile pe capul apostolilor și ar fi ordonat: "Cunoașteți adevărul".
Dacă această cunoaștere ar fi putut fi transmisă prin colectarea de informație, Isus i-ar fi învățat în câteva zile, săptămâni sau luni.
În schimb, El a zis: "Veți cunoaște adevărul", indicând un proces de punere în practică a poruncilor și ca urmare ajungi să cunoști din experiență.

Dar vei zice, cum să mă țin eu de disciplinele spirituale și să împlinesc poruncile Lui, căci nimeni nu poate împlini Legea. Nu confunda Legea cu poruncile lui Isus. Legea aducea pedeapsa, pentru că omul era impotent în fața Legii. Noi nu trăim sub Lege, ci sub Har. Iată de ce jugul lui Isus nu este greu, ci ușor (Mat. 11:28). Cum e ușor, dacă uneori mi-i în silă ... Secretul ni-l dă însuși Isus.

 III.            IUBEȘTE-L PASIONAT PE ISUS

Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân în dragostea Lui (Ioan 15:10).

Păzirea poruncilor lui Isus este posibilă dacă-L iubești. Jugul și sarcina Lui este ușoară pentru că este făcută din dragoste. Cine se impune să facă ceea ce iubește? Cine uită să facă ceea ce iubește? Cine face neglijent ceea ce iubește? Dacă ai probleme cu împlinirea poruncilor, revizuiește-ți dragostea dintâi.

Dragostea dintâi, sau dragostea de Dumnezeu este atât de importantă și are așa mare valoare, încât Dumnezeu poruncește în Ap. 2:4-5:

Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine şi-ţi voi lua sfeşnicul din locul lui, dacă nu te pocăieşti.

Observați cum funcționează: progresia merge de la cunoașterea lui Dumnezeu la ascultarea de poruncile Lui, care este posibilă doar într-o relație de dragoste. Apoi, cu cât Îl iubim mai mult, cu atât ne dorim mai mult să ne supunem Lui. Cu cât Îl ascultăm mai mult, cu atât El ni Se descoperă mai mult.

Atunci când Îl iubești pe Dumnezeu suficient de mult pentru a-L asculta, El îți va răspunde prin revărsarea binecuvântărilor Sale asupra ta. Iată câteva promisiuni.

- Vei avea siguranța mântuirii (1Ioan 2:5).

- Dragostea lui Dumnezeu va fi desăvârșită în tine (1Ioan 2:5).

- Vei avea succes în ceea ce vei face (Iosua 1:8).

- Rugăciunile tale vor fi ascultate (Ioan 15:7).

- Te vei bucura de prietenia cu Hristos (Ioan 15:14).

- Nevoile tale vor fi satisfăcute (Matei 6:33).

- Dumnezeu îți va îndrepta calea în viață (Proverbe 3:5-6).

 „Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; te voi întări, te voi ajuta, te voi susține cu mâna Mea cea dreaptă.” (Isaia 41:10).

Nu ai vrea să spui azi ca și Moise, Doamne nu mă duc de aici, până Tu nu vei fi și vei merge cu Mine?

Atât de mulți creștini sunt atât de indisciplinați din punct de vedere spiritual încât par să aibă puține roade și puțină putere în viața lor. Am văzut bărbați și femei care se disciplinează la cel mai serios mod pentru a slăbi, sau pentru ași face un aspect mușchios, sau pentru a face niște bani, dar se disciplinează foarte puțin în relația lor cu Dumnezeu.

 

 

Ioan 16 || PENTRU CĂ NU SUNTEȚI DIN LUME

Moldova - parcă-i una, parcă-s două.

Harta – este una, dar are două emisfere. La unii e vară, iar la alții e iarnă.

Globul – e unul, dar nu este iluminat în întregime. E noapte și ziu.

Lumea – e o natură umană, dar unii sunt negri, iar alții albi; unii s bogați, iar alții săraci; unii sănătoși, alții bolnavi; unii conduc, alții sunt conduși.

Privești la lume în fiecare generație și parcă-s toți la fel, dar totuși printre toți oamenii din lume sunt cei aleși de Hristos – ei formează biserica.

   LUMEA ȘI BISERICA

Deși par a fi una, biserica și lumea sunt diferite și nu se mixează. La fel ca și apele oceanelor Atlantic și Pacific. În istorie s-a încercat atât teocratizarea societății civile, cât  și transformarea bisericii în organizații de caritate socială. Ambele încercări au fost nereușite și chiar tragice.

De ce lumea ne urăște pe noi - biserica?

·       Îl urăsc pe Hristos și pe Dumnezeu.

23. Cine Mă urăşte pe Mine urăşte şi pe Tatăl Meu.

·       Nu suntem din lume.

19. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.

Biserica e dintr-un alt fel de aluat. Lumea nu iubește biserica, căci trăiește după principii care-i dă în obraz lumii.

·       Mărturisim adevărul, care nu le este pe plac.

27. Şi voi, de asemenea, veţi mărturisi,
pentru că aţi fost cu Mine de la început.

Fiindcă adevărul scoate la iveală ceea ce încearcă lumea să ascundă, lumea urăște biserica. Deprindeți-vă cu aceasta. Do not give up.

Nu ținea rău pe lume pentru ură, lipsă de dragoste și prigoană.

ü Fii indulgent, căci ei nu-L cunosc pe Dumnezeu.

21. Dar vă vor face toate aceste lucruri pentru Numele Meu,
pentru că ei nu cunosc pe Cel ce M-a trimis.

ü Nu te compătimi, căci pe Hristos L-au urât înaintea ta.

18. Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.

ü Fii gata să fii respins sau acceptat, așa ca și Hristos.

20. Aduceţi-vă aminte de vorba pe care v-am spus-o: "Robul nu este mai mare decât stăpânul său." Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi.

Dumnezeu le va trage mâța pe spinare, - "M-au urât fără temei".

Ø Nu au nicio dezvinovățire. Dumnezeu le-a vorbit, dar ei au ignorat.

22. Dacă n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, n-ar avea păcat;
dar acum n-au nicio dezvinovăţire pentru păcatul lor.

Ø Ei vor purta vina pentru păcatul respingerii (necredinței), pentru că deși au auzit / văzut, totuși L-au urât pe Dumnezeu.

24. Dacă n-aş fi făcut între ei lucrări pe care nimeni altul nu le-a făcut, n-ar avea păcat; dar acum le-au şi văzut, şi M-au urât şi pe Mine şi pe Tatăl Meu.

2.    DUHUL SFÂNT ȘI DUMNEZEU

Creștinii încearcă să explice trinitatea și nu reușesc, necreștinii neagă trinitatea și păgubesc.

·       Un singur Dumnezeu în trei persoane. Parcă-I unul, parcă-s trei.

14:20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.

Noi folosim formulări inexplicabile, dar nu le punem la îndoială:

-         Ochelarii (pl.) - o singură pereche. 3 comp: 1 ramă și 2 sticle;

-         Pantalonii (pl.) - o singură pereche. 3 comp: 1 brâu și 2 craci;

-         Oul este unul, dar are 3 componente: coajă, albuș și gălbenuș;

-         Apa poate există în 3 stări diferite: lichidă, solidă și gazoasă;

-         Spațiul are 3 dimensiuni: lungime, lățime și înălțime;

-         Timpul știm să-l împărțim în trecut, prezent și viitor.

La toate acestea lumea nu ridică întrebări, dar dacă trinitatea iese în afara cadranului de pricepere, deja nu vor s-o accepte.

Există un singur Dumnezeu cu o natură nedivizată şi indivizibilă.

Deut 6:4 Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

Athanasie şi Grigore de Nisa au formulat foarte clar la consiliul de la Constantinopol în 381 d.H. ομουσια εν τρεις υποστασεις - o natură în trei persoane / o esență în trei ipostase. Dumnezeu există nedivizat în trei persoane distincte.

·       Un Mesager cu două mesaje (pentru lume și biserică).

16:8. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.

o   Duhul Sfânt îi va convinge în ce privește păcatul necredinței.

o   Duhul Sfânt îi va convinge în ce privește neprihănirea, care nu poate fi atinsă decât prin Hristos.

o   Duhul Sfânt îi va convinge în ce privește judecata, căci așa cum a fost judecat diavolul așa vor fi judecați și ei.

15:13. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul 15:26 ...El va mărturisi despre Mine.

o   Duhul sfânt va mărturisi bisericii despre Isus Hristos.

o   Duhul Sfânt va descoperi bisericii viitorul.

Noi avem un mesaj clar pentru lume – noi Îl propovăduim pe Hristos cel răstignit. Nu încercați să preluați sarcina Duhului Sfânt și să încercați voi să convingeți lumea că e păcătoasă.

De ce avem relații rele cu lumea și biserici slabe? Pentru că am agravat mesajul către lume și am ușurat mesajul către biserică. Nu aplica metodele din biserică la lume și nu-ți limita răspunderea în biserică la nivelul lumii.

În biserică, lucrurile stau diferit. Vegheați unul asupra altuia... Du-te și mustră pe fratele tău... Mărturisiți-vă păcatele unii altora... Dacă cineva rătăcește și altul îl întoarce, va mântui un suflet de la moarte...

3.    SOARTA UCENICILOR

Viitorul ucenicilor parcă-i unul, parcă-s două. Isus a spus ucenicilor că în timpul apropiat îi așteaptă dificultăți, dar viitorul e net superior. Atenția lor a fost crispată de partea sumbră a viitorului apropiat.

-         Pentru că nu sunteți din lume, lumea vă va urî Ioan 15:19;

-         Pe mine M-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni In. 15:20;

-         Peste puţină vreme, nu Mă veţi mai vedea; Ioan 16:16;

-         Adevărat vă spun că voi veţi plânge și vă veţi tângui Ioan 16:20;

-         Veţi fi risipiţi fiecare la ale lui şi Mă veţi lăsa singur Ioan 16:32;

-         În lume veţi avea necazuri Ioan 16:33.

1. V-am spus aceste lucruri, pentru ca ele să nu fie pentru voi un prilej de cădere.
6. Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima.

Hristos le-a spus clar și o altă parte în viitor, pe care ei refuzau să o vadă.

21. Femeia, când este în durerile naşterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul; dar, după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om pe lume.

-         Da, lumea vă va urî, dar Eu v-am ales Ioan 15:19;

-         Da, vă vor prigoni, dar vor fi și cei ce vor primi cuvântul In. 15:20;

-         Da, nu Mă veți mai vedea, dar peste puțină vreme iarăși Mă veți vedea Ioan 16:16;

-         Da, veți plânge și vă veți tângui, dar întristarea voastră se va preface în bucurie Ioan 16:20;

-         Da, Mă veţi lăsa singur, dar Tatăl este cu Mine Ioan 16:32;

-         În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea (o veți birui și voi) Ioan 16:33.

Soarta - parcă-i una, dar are două laturi. Suferința, respingerea, prigoana și necazul sunt parte integrală din viața credincioșilor, dar asta nu e tot.

Noi adesea ne focusăm de ceea ce ne doare și ne temem. Dar acesta nu este tabloul întreg. Întristarea noastră este scurtă, dar bucuria care urmează este veșnică și net superioară întristării de o clipă.

Noi benevol lucrăm din greu o săptămână, pentru a ne odihnim bine un weekend. Noi benevol lucrăm din greu un an întreg și economisim pe tot ce se poate, doar pentru a ne putea permite o vacanță scurtă. Nu e mai bine să înduri o clipă, ca să te bucuri o veșnicie?

Isus a văzut că tristețea temporară i-a luat prizonieri și le accentuează intenționat ceea ce ar trebui să-i intereseze.

-         În loc să vă intereseze ”unde Mă duc?” Pe voi vă preocupă că veți rămânea singuri pentru câteva zile 16:5;

-         În loc să vă bucurați că vă voi trimite Duhul Sfânt, care vă va mângâia în suferințe și vă va da puteri, voi ați prefera ca Eu să rămân cu voi, Cel din cauza căruia veți suferi 16:7;

-         Cereți orice în Numele Meu, căci Tatăl vă iubește și veți primi 16:23;

-         V-ași mai spune multe lucruri, dar încă trebuie să mai creșteți 16:12.

E nevoie să creștem spiritual și să ajungem la starea de om mare, la statura plinătății lui Hristos, ca atenția noastră să nu fie captată de ce e mai neplăcut, ci de ce e mai valoros. Cum să facem asta?

Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre. Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului. Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: "Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte." Suferiţi pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl? Dar, dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte feciori din curvie, iar nu fii. Şi apoi, dacă părinţii noştri trupeşti ne-au pedepsit, şi tot le-am dat cinstea cuvenită, nu trebuie oare cu atât mai mult să ne supunem Tatălui duhurilor, şi să trăim? Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce celor ce au trecut prin şcoala ei roada dătătoare de pace a neprihănirii. Întăriţi-vă, dar, mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi; croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchioapătă să nu se abată din cale, ci mai degrabă să fie vindecat. Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.