1) Să
CREDEM în Dumnezeu, și vom fi neprihăniți
a)
”Domnul
zisese lui Avram…Avram a plecat, cum îi spusese Domnul” 12:1,4
b)
”Domnul
S-a arătat lui Avram… Și Avram a zidit acolo un altar Domnului” 12:7
c)
”Avram
a crezut pe Domnul, și Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire” 15:6
i)
Romani
4:13-25
ii)
Neprihănirea
este un cadou de la Dumnezeu. Nu trebuie să faci nimic ca să primești un cadou,
totul depinde de cel careți-l dă. Se știe bine care e diferența dintre un cadou
și salariu? Salariul e plata pe care o meriți pentru ce ai făcut. Cadoul e
binevoința cuiva de a mi-l oferi. Plata/salariul pentru păcat este moartea Rom
6:23. Dacă ar trebui să primim de la Dumnezeu plata pe care o merităm ar fi
moartea. Dar darul fără plată este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru
Rom 6:23. Deci, ce trebuie să faci ca să fii neprihănit? Nimic. Crede în Cel ce L-a înviat pe Hristos din morți, și Domnul te va considera neprihănit. Romani
4:3-5
2) Să
ascultăm de Domnul ÎNTOCMAI, și vom fi fericiți
a) ”Ieși din țara ta, din rudenia ta, din casa tatălui
tău” 12:1
i)
A
ieșit din țara sa, dar nu și din rudenia sa și casa tatălui său. Domnul a
vorbit lui Avram încă în Urul din Haldeia, dar fiindcă nu a ascultat întocmai,
el a ajuns doar la jumătate de cale și risca să nu mai aibă parte de făgăduința
dată de Domnul. Poate le-a părut drumul greu, poate le-a părut Haranul un oraș
frumos și bun de locuit și s-au stabilit la Haran. Avram nu ascultase întocmai.
ii) Dumnezeu te ajută să împlinești Cuvântul lui, Avram
și-a îngropat tatăl la Haran. Avram avea 75 de ani și tot nu putea să își lese
tatăl său, dar Dumnezeu l-a chemat doar pe el. El trebuia să lese pe tatăl său,
pe rudele sale și țara sa.
Adesea în viața
creștină avem chemări/invitații clare de la Domnul să facem o anumită slujire,
dar este ceva care te împiedică. Această piedică poate fi un hobby, studii,
carieră, rudele. Vedem din practica lui Avram, că e mai bine să asculți
întocmai de porunca Domnului. Făcînd așa va fi penru tine mai ușor și pentru
rudele tale mai bine.
b) ”Mergi în țara pe care ți-o voi arăta Eu” 12:1 – în
Canaan.
i)
S-a
pornit în Canaan, dar a ajuns în Egipt. S-a pornit cu Domnul, dar a ajuns unde
l-a dus capul. Când Domnul i-a arătat lui Avram țara, el a făcut un altar.
Misune împlită, s-a gîndit Avram. Dar nu a fost să fie. El trebuia să se țină
de Cuvântul lui Dumnezeu și să vegheze la călăuzirea Domnului. A venit în țară
o foame și el resetează prioritățile. Avram ascultă de rațiunea sa, fără să
caute pe Domnul și s-a pornit în Egipt.
ii) În Egipt și-a creat o groază de probleme, și totuși
Dumnezeu l-a ajutat. A mințit despre nevastă-sa că nu-i este nevastă, a riscat
să-și piardă soția și în adaos la toate acestea a luat-o pe Agar egipteanca. Tot
folosindu-se de rațiunea sa a pus-o pe Sara sa mintă că nu îi este soție. Avram știa
că soția sa e frumoasă și se temea să o piardă. El fugea din Canaan pentru că
era foame, deci era un risc al morții. Totuși fugea spre un alt risc absolut
conștient. El știa că în Egipt puteau să-l omoare, ca să-i ia nevasta. Apoi în
Egipt a întâlnit-o pe Agar pe care a luat-o ca roabă pentru Sara. Dar apoi a
avut un copil de la ea – Ismael, pentru că nu a avut răbdare că Domnul o să i-l
dea pe Isac. Deja 4000 de ani se luptă urmașii lui Ismael cu urmașii lui Isac
se lupta.
Adesea putem să ne
facem planuri conform dorințelor noastre folosidu-ne doar de rațiunea noastră
și nu întrebăm voia Domnului cu privire la el. Apoi ne întrebăm, de ce nu-mi
merge? Domnul Isus își spunea dorințele sale Tatălui, dar totuși era gata să
accepte nu ce își dorește El, ci voia Tatălui. Deci, poți să îți faci planuri
și să nu cauți pe Domnul, și toate generațiile de după tine 4000 de ani să se
omoare unul pe altul. Cît de bine ar fi fost să fi întrebat de Domnul și să
evite Egiptul?!
3) Să
ne SMERIM înaintea Domnului și să ne închinăm Lui
a)
Robia
– Ca să stăpânească Avram și urmașii lui peste Canaan, vor trebui să fie
străini, să fie robi și să sufere, doar după acestea vor putea stăpâni
Canaanul. Recunoscînd că ești un străin și un rob, vei recunoaște și că Domnul
îți dă țara, nu tu o cucerești. Pentu credincioșii din Noul Legământ, aceasta
înseamnă că noi trebuie să învățăm să fim străini, în ce privește tot ceea ce e
pământesc, să fim robi ai lui Dumnezeu și să îndurăm suferința pînă vom intra
în Canaanul ceresc. Acolo Domnul ne v-a șterge orice lacrimă și nu va mai fi
sufeință.
b)
Închinarea
– Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam (Gen. 22:1). Domnul i-a dat 3 zile în care
putea să fie ispitit să se răzgândească.
i) Avraam renunță
la voia sa. - 100 de ani mi l-am dorit și acum treb să îl jertfesc.
ii) Avraam renunță
la rațiunea sa. – Doamne, ai spus că prin el vei crește seminția mea, și acum
ce?
Vedem că închinarea este renunțare la ceea ce ai mai scump: țara, casa
tatălui, rudele, copilul. Ca să te închini Domnului, trebuie să nu fie în viața
ta nimic mai scump decât El. Avraam numește aceasta închinare. Domnul Isus când
menționează închinarea pentru prima data, spune și mai mult. Închinarea merge
înaintea slujirii. Vrei sa slujesti pe Domnul cu ceva, bine, dar trebuie să te înveți să I te închini mai întîi.
c)
”Umblă
înaintea mea și fii fără prihană” – fii smerit ca să te închini Domnului toată
viața ta. Noi toți trebuie să recunoaștem că suntem un nimeni (un zero). Dacă
crezi că ești cineva sau că meriți ceva, nu ești un zero. Ca biserică noi toți
suntem o grămadă de zerouri. Cînd vom conștientiza și recunoaște aceasta,
atunci Domnul va da valoarea Sa fiecărui din noi. El e totul pentru noi. El
este UNUL. Ce este un zero fără unul în fața sa? Nimic. Doar Isus ne poate da
valoarea necesară. El face diferența.
Așa cum Avraam a
dat cel mai scump ce avea (Isac), tot așa Dumnezeu l-a dat pe Isus, pentru ca
să ne salveze pe noi.
