Zeciuala înainte de apariția Legii
1. Avram a dat zeciuala lui Melhisedec, împăratul Salemului și preotul Dumnezeului Cel Prea Înalt (Genesa 14:17-20). Nu se întîlnește că zeciuiala să fi fost o cerință de la Dumnezeu pentru Avram. Nici nu se pomenește că după aceasta Avram a mai dat cuiva vre-o dată zece procente din cîștigul său. În acest caz înțeleg că a fost un act de bună voie, al lui Avram față de Melhisedec în care a dat atît cît a dorit, fără să i se ceară măcar ceva și mărimea acestui dar a fost una stabilită de el însuși.
2. Iacov a promis lui Dumnezeu că va da a zecea parte din tot ce va avea (Genesa 28:20-22). După experiența pe care a trăit-o Iacov în visul pe care l-a avut, el a stabilit trei condiții lui Dumnezeu și apoi a făcut trei promisiuni lui Dumnezeu. Iacov a spus: dacă Dumnezeu va fi cu mine ..., dacă îmi va da ... și dacă mă voi întoarce ..., atunci Domnul va fi Dumnezeul meu, piatra pusă ca altar va fi casa lui Dumnezeu și va da lui Dumnezeu a zecea parte (10%) din tot ce va primi. Vedem iarăși că nimeni nu i-a cerut să dea 10%, ci a fost o promisiune voluntară și condiționată. Întîlnim în viața lui Iacov, descrisă în Geneza că Dumnezeu a împlinit toate cele trei condiții, puse de Iacov și întîlnim că Iacov a împlinit primele două promisiuni, dar nu se întîlnește vre-o relatare că Iacov a dat zeciuiala cuiva vre-o dată.
Țin să menționez că aceste două cazuri sunt doar descriere a unor experiențe personale. Pînă la darea Legii nu a fost prescrisă nici-o învățătură despre zeciuială și de aceea nici nu avem dreptul moral să facem din relatările date o învățătură și practică obligatorie. Înțeleg că a fost o inițiativă personală și voluntară a cuiva. Nu a fost o practică, ci doar un caz anume.
Zeciuiala conform Legii lui Moise
1. Domnul a dat prin Moise niște porunci pentru Israel privitor la zeciuială (Leviticul 27:30-34). Orice zeciuiala aparține Domnului: fie din roada pămîntului, fie din animale. Despre această zeciuială este spus ca să fie adusă Leviților, slujitorilor lui Dumnezeu, care nu aveau parte de moștenire în Israel (Numeri 18:21,24). Această zeciuială nu a fost niciodată anulată și a fost valabilă atît timp cît a ținut Vechiul Legămînt bazat pe Legea dată prin Moise.
2. Fără a anula zeciuiala, care trebuia de adus Leviților, Dumnezeu le poruncește să ia zeciuiala de pe venitul anual din roada pămîntului și a animalelor, ca să le mănînce ei în fața Domnului, la locul pe care îl va alege Dumnezeu și prin aceasta să se învețe să se teamă de Domnul (Deuteronom 14:22-23). În afară de cele 10% care trebuiau să le dea leviților, poporul Israel trebuia să ia alte 10%, care să le mănînce înaintea Domnului.
3. Pe lîngă cele două zeciuieli pe care poporul Israel trebuia să le pună deoparte și să facă ce a poruncit Domnul cu ele, au primit încă o poruncă privitor la zeciuială (Deuteronom 14:28-29). Această poruncă spunea ca o dată la trei ani poporul Israel să ia 10% din tot venitul său și să-l pună în mijlocul cetății. Aceste 10% erau dedicate unor pături sociale din Israel. Trebuia să vină Leviții, străinii, orfanii și văduvele, care locuiau printre evrei ca să le ia pentru ei (Deuteronom 26:12-13).
Nici-una din aceste porunci nu a anulat-o pe alta. Toate trei erau valabile în Legămîntul pe care l-a avut Dumnezeu cu Israel. De aceea înțeleg că zeciuiala poporului Israel se ridica anual la 23,3%. În fiecare caz este descris nu doar suma fixă de 10%, ci și modul în care trebuia de dat. Nimeni nu avea dreptul să ia zeciuiala și să facă altceva cu ea, decît așa cum a fost prescris (Deuteronom 12:6-8). Neîmplinirea acestor porunci de către copiii lui Iacov, este o încercare de a-L înșela pe Dumnezeu și duce la blestem, dar împlinirea poruncilor despre zeciuială așa cum a prevăzut Domnul duce la bunăstare (Maleahi 3:6-10).
Zeciuaiala în Noul Testament
1. Însuși Isus a spus într-o discuție cu fariseii că nu trebuie să uite de zeciuială (Matei 23:23). Este important că aceste cuvinte Isus le spune fariseilor, care erau israeliți și anume ei se făleau cu împlinirea Legii. Cei ce erau evrei și se considerau împlinitori ai Legii, trebuiau să împlinească și poruncile privitoare la zeciuială. Totuși Isus nu a învățat pe ucenicii Săi să păzească poruncile privitoare la zeciuială și nici apostolii nu au învățat în Biserica lui Cristos măcar ceva despre zeciuială.
2. Fariseul care se lăuda în fața Domnului că dă zeciuiala și face alte lucruri bune nu a primit aprobare de la Dumnezeu (Luca 18:12). Iarăși, fariseul era evreu și trebuia să împlinească porunca zeciuelii ca să țină toată Legea.
3. Autorul epistolei către Evrei amintește faptul că Melhisedec a primit zeciuiala de la Avram, fără a da măcar o indicație că această practică trebuie să fie preluată și practicată de credincioși. Deci, zeciuiala nu este o învățătură valabilă nici măcar pentru biserica formată din iudei (Evrei 7:2).
Zeciuiala în zilele noastre
1. Cunosc unii slujitori creștini din bisericile evanghelice, care promovează zeciuiala din simplu fapt că așa au fost învățați, au văzut că Biblia spune ceva despre aceasta, dar niciodată nu s-au întrebat și nu au studiat serios subiectul zeciuelii. Sunt alții care cunosc că zeciuiala a fost o practică iudaică din Vechiul Legămînt, dar au importat-o în biserică din lăcomie sau din simplu fapt că nu au resurse financiare pentru biserică și slujirile ei. Zeciuiala în acest caz fiind o ieșire din situația financiară proastă a bisericii. Oricare ar fi motivul și orice tehnici s-ar aplica pentru a convinge oamenii de această învățătură, acești oameni învață ceea ce nu a învățat nici Cristos nici apostolii. A cere în mod obligatoriu, practicarea zeciuielii în bisericile Nou Testamentale este o practică greșită. A învăța despre datoria creștinilor de a da zeciuiala este o erezie. Cei ce fac aceasta, fie că sunt lacomi de bani, fie le lipsește credința că Dumnezeu poartă de grijă, fie că pentru ei scopul scuză mijloacele sau pur și simplu se înșală și înșală pe alții.
2. Dacă cineva pretinde că trebuie să dea zeciuiala, să o dee el mai întîi, și să o dee așa cum a fost prescris să fie practicată și anume nu doar 10%, ci 23,3%. Nimeni nu are dreptul să rupă din contextul Vechiului Legămînt sensul zeciuielii, ca să-l aplice în biserica Noului Legămînt și să ignore metodologia și indicațiile concrete ale Domnului, cum trebuia să se practice zeciuiala. Dar aceasta să fie doar o convingere proprie, dar nici în acest caz el nu are dreptul să ceară ca aceasta să o practice alți creștini.
3. Nici chiar evreii care au crezut în Cristos și sunt parte a Noului Legămînt nu sunt obligați să practice zeciuiala, deoarece în Noul Legămînt nu mai este poruncită zeciuiala.
4. Cel mult poate fi admisibil într-o biserică să se practice principiul zeciuelii, dacă după adunarea generală s-a propus ca să aibă această practică și s-a hotărît ,ca aceasta să se practice de biserica dată. În acest caz această biserică vor practica zeciuiala, dar nu în baza învățătuirlor din Vechiul Legămînt, ci în baza deciziei lor binevole.
Sfătui să faceți sau să citiți și studiul DĂRNICIEI
