MARELE PREDICATOR
de A. R. Bond
(publicație din 1910)
(aici sunt traduse în romînă cîteva secvențe)
de A. R. Bond
(publicație din 1910)
(aici sunt traduse în romînă cîteva secvențe)
Isus nu a avut o anumită oră de predicare. Ascultătorii Lui erau din toate păturile sociale. Isus a avut un mesaj pentru fiecare din ei. El a predicat atît la mulțimi cît și celor doisprezece ucenici ai Săi în mod privat. Iisus nu-a călătorit în toate părțile lumii, dar a călătorit prin tot Israelul și a predicat în acelaș fel atît în sate cît și în orașe. Iisus era accesibil. Oricine, fie bogați sau săraci, lideri spirituali sau păcatoși, vameși și demnitari puteau veni să asculte cuvintele lui Iisus. Chiar femeile și copiii puteau să se apropie de el, chiar dacă uneori aceasta era împotriva normelor de atunci (Ioan 4). El a fost prieten al vameșilor și al păcătoșilor.
În primele trei Evanghelii sunt menționate 31 de conversații pe care Iisus le-a avut cu 28 de persoane în 24 de ocazii diferite. În Evanghelia după Ioan întîlnim 24 de dialoguri ale lui Isus, 8 dintre care, Iisus le-a avut cu Petru.
Iisus a văzut fiecare oportunitate de predicare și nu a scăpat nici una din ele (In. 3:10, 4:18). Iisus a predicat în templu, în sinagogă și în aer liber. El a predicat în casele oamenilor – indiferent de poziția lor socială, starea lor financiară sau sărăciei lor.
METODELE LUI IISUS
Fiind crescut într-o familie din Nazaret care aparținea păturii mijlocii a socității, a cunoscut foarte bine atît condițiile stării celor săraci, cît și celor bogați. El a folosit ideile religioase din zilele Lui ca și punct de pornire pentru a le arăta erorile lor.
Intelectual - Iisus a predicat pe înțelesul chiar celor mai simpli și neșcolarizați oameni. El s-a adaptat la nivelul lor de înțelegere (Marcu 4:33). El vorbea simplu, dar profund și niciodată nu a folosit cuvinte pompoase. Pentru El, mintea era ușa către emoțiile și voința oamenilor, ca ei să poată alege binevol ceea ce e corect să facă.
Emoțiile ascultătorilor lui Iisus erau atinse de predicarea Lui. De 34 de ori este întîlnită uimirea ca reacție a predicării lui Iisus. De 18 ori este întîlnită reacția întristării ca rezultat al predicării Sale. De asemenea sunt întîlnite emoții ca mînie bucurie, invidie, speranță și ură. Iisus nu a intenționat niciodată să atingă aceste emoții ale oamenilor pentru senzații sau să se satisfacă pe Sine, ci erau emoții naturale ca reații la mesajul Lui.
Voința ascultătorilor era ceea la ce țintea Isus, ca să atingă prin predicarea Sa. El a făcut tot posibilul ca să ducă oamenii la aceea ca ei să-și supună în totalitatea voința lor voinței lui Dumnezeu.
Ilustrațiile folosite de Iisus erau diverse figuri de stil. Doar în predica depe munte sunt 62 de ilustrații, așa ca sare, lumină, pîine, etc. El s-a identificat cu viața trăită de oamenii obișnuiți, de aceea a putut să vorbească despre lucrurile spirituale folosind lucrurile elimentare din viața zilnică. Uneori Isus lăsa ca imaginația ascultătorilor să finiseze un gînd, pentru că El a vrut ca oamenii să gîndească personal. Isus a folosit doar cuvinte simple și clare.
Întrebările lui Isus vorbeau tot atît de bine ca și afirmațiile Sale. Isus a pus 237 de întrebări ascultătorilor săi. La unele întrebări trebuiau să răspundă, iar altele erau atît de tranșante că răspunsul la ele era evident. Iisus cunoștea și procesul de gîndire al oamenilor, de aceea uneori întîlnim că Iisus a răspuns și a zis, chiar cînd nu era pusă nici o întrebare.
Declarațiile lui Isus erau făcute fără a jigni pe ascultătorii Lui. El nicodată nu a căutat să fie acceptat sau să-și facă un nume în societate. El a folosit ironii tăioase și sarcasm. Tocmai aceasta și i-a creat mulți dușmani, care pînă la urmă L-au omorît. Declarațiile Lui erau totdeauna fără ură personală (Matei 22:21, 7:1-5; 11:17; 23:24; Luca 11:37-41; 14:12-23).
Repetarea mesajului său în diferite locuri arată că ceea ce predica El era de o mare importanșă. El nu a căutat să-și facă o reputație faimoasă prin a spune totdeauna lucruri noi. El era interesat ca oamenii să audă și să înțeleagă bine mesajul lui Dumnezeu. Unele teme Iisus le-a repetat de mai multe ori chiar și la aceiași ascultători. De exemplu: Împărăția lui Dumnezeu, Tatăl ceresc, dragoste, veghere, lepădarea de sine, crucea etc. Iisus totdeauna punea mult sens în doar cîteva cuvinte.
Iisus niciodată nu a intenționat să miște oamenii prin puterea oratorică. El totdeauna a vrut ca conținutul mesajului să fie înțeles și oamenii să ia atitudine de cele auzite.
Poziția lui Iisus în timpul predicării, nu a fost totdeauna din picioare. El a predicat și de pe șezute. De asemenea el a gesticulat cu mîinile sale (Matei 12:49), a privit în sus (Marcu 6:41; 7:34; Ioan 11:41; 17:1), și uneori se uita țintă la unii oameni (Marcu 3:5, 34; 8:33, 10:21; Luca 6:20; 20:17; 22:61).
Începea să predice adesea prin ai făcea pe ascultători să se gîndească (Matei 5:29, 30; 6:24; 9:11; 11:11; 15:14; 16:28; 16:7, 21; 24:42,43; Marcu 9:10; 10:26, 30; Luca 2:41, 12:51; Ioan 2:19; 6:60).
Uneori, dupăce spunea ceva Isus părăsea locul și oamenii aceea (Matt 13:53; 15:21; 16:4; 19:1,15. Compară Luca 12:51 cu Ioan 14:27; și Ioan 9:39 cu 12:47; și Ioan 6:37 cu 44.
TEMELE LUI ISUS
Isus a folosit ocazii specifice pentru a evidenția anumite adevăruri (Matei 12:46-50; Marcu 12:41-44; Luca 22:24-30; Ioan 4:35).
În mod general Isus a predicat pe aceste șapte teme:
- Împărăția lui Dumnezeu (de 78 deori)
- Dumnezeu Tatăl
- Viașa veșnică
- Lepădarea de sine
- Păcătoșenia și neprihănire
- Dragoste
- Moartea și învierea Sa.
De 52 ori Iisus s-a referit la Sine ca Fiul Omului.
El a vorbit și despre teme mai mici – așa ca evanghelizarea lumii, postul, dăruirea, etc.
El a predicat despre lucrurile cu importanță supremă și nu a vorbit despre lucrurile banale, așa cum o făceau rabinii (Matei 23:23). Isus niciodată nu a vorbit despre filosofie, reforme sau politică.
Mesajul lui Iisus reflecta în mod direct experiența Sa și Iisus mai întîi a trăit ceea ce a predicat (F.A. 1:1).
Vechiul Testament. Isus a citat de 34 de ori Vechiul Testament și de 23 de ori a făcut aluzie la el în timpul predicării Sale. Prin aceasta ne dăm seama că Isus a acceptat inspirația Vechiului Testament. Isus a adus prospețime și spiritualitate în predicarea Sa, chiar cînd cita Vechiul Testament (Matei 7:29). El a interpretat Vechiul Testament în mod spiritual și a schimbat înțelegerea obișnuită ridicînd standartele morale (Matei 5). El a folosit citate din Vechiul Testament pentru a mustra tradițiile oamenilor (Mat. 12:1-5).
Controversele. Liderii sprituali ai iudeilor erau atașați de privilegiile lor ca și popor ales al Domnului și neglijau cu responsabilitatea lor față de neamuri, dar Isus a predicat necesitatea unei relații personale și vii cu Dumnezeu. Iudeii Îl considerau pe Isus mediocru pentru proviniența Sa, dar Isus continua să-Și petreacă timpul cu păcătoșii, ceea ce îi făcea pe ei să se irite și mai tare (Ioan 7:12; 11:48). De 22 de ori Iisus i-a contrazis pe liderii religioși cînd a fost atacat (Ioan 8:7; Mat. 22:21). De 4 ori Isus a răspuns prin tăcere, la acuzațiile vrăjmașilor Săi. El a refuzat să facă minuni la comanda / sugestia vrăjmașilor Lui, dar făcea minuni pentru întărirea mesajului Său (Mat. 9:6; Luca 14:1-6).
MINUNILE LUI ISUS
În Evanghelii sunt menționate 8 minuni legate de natură și 26 de vindecări pe care le-a făcut Iisus, dintre care 12 au fost făcute prin atingerea fizică. Nici o minune făcută de Iisus, nu a avut ca țintă să devină o demonstrare spectaculoasă. Doar o singură dată Iisus a spus celui vindecat ca să spună altora ce i-a făcut Dumnezeu (Luca 8:39). Dar de patru ori a poruncit concret să nu spună nimănui (Mat. 8:2-4; 9:27-31; Marcu 7:32-37; 8:22-26). De cinci ori Iisus a refuzat să arate semne la comanda sau sugestia oamenilor (Mat. 12:38,45; 16:1-4; Luca 23:8-12; Ioan 2:13-22; 6:22-59).
Minunile făcute de Iisus au fost exclusiv de a răspunde la nevoile oamenilor și niciodată Iisus nu a profitat personal în urma predicării sau vindecărilor făcute, decît atunci cînd a înmulțit pîinile și au mîncat toți și cînd Petru a plătit darea de intrare în Templu (Mat. 14:13-23; 15:32-38).
Cele mai multe minuni Iisus le-a făcut la mijlocul slujirii Sale, atunci cînd a avut parte de maximum rezistență și opoziție. Iisus a învățat că unele boli sunt din cauza păcatelor (Ioan 5:14), dar nu toate (Ioan 9:3).
BLÎNDEȚEA LUI IISUS
Iisus nu putea să se uite la mulțimile de oameni și să nu fie mișcat de ceea cu ce se confruntau ei. Inima Lui a fost totdeauna plină de compasiune (Mat. 9:36; 14:14; 18:27; Marcu 1:41; 6:34; Ioan 11:35). Iisus nu a refuzat niciodată să vindece. El a fost prietenos cu păcătoșii (Luca 7:34; Mat. 11:28). Lui Iisus i-a păsat de leproși, nebun, orbi și posedați de demoni. El a ridicat femeile la nivelul bărbaților.
Totodată, blîndețea Lui nu L-a împiedicat să fie ferm și categoric acolo unde era Voia Domnului să fie așa (Ioan 6:15; Mat. 16:23; Ioan 7:3-8; Luca 9:51). Iisus a știut cînd, unde și cum să mustre pe fiecare care merita lucrurl acesta. El a avut un cuvînt de spus la orice ocazie și pentru orice persoană (Mat. 8:26, Ioan 14:1; Luca 7:44-46, 48, 50; Ioan 12:3-8).
SIMPLITATEA LUI IISUS
Iisus nu a căutat să obțină un renume sau reputație prin povestirea de bancuri, cuvîntări faimoase sau citarea istoricilor sau personalităților mari de pe timpul Lui. Singura sursă citată de Isus a fost Vechiul Testament.
Mesajul lui Isus era clar și simplu. El avea deplină încredere în ceea ce învăța. Nu se întîlnește nicio corecție sau revizie în ceea ce a învățat mai înainte. El putea fi înțeles de orice om din orice clasă socială, dacă intenționa să facă Voia Tatălui (Ioan 7:17). Ilustrațiile folosite de Iisus erau din viața actuală a oamenilor care auscultau și ei nu au fost nevoiți niciodată să-și imagineze ceva ce ei nu văzuse.
Stilul Lui de viața a fost la fel de simplu. El nu a avut mari pretenții la comfortul Său. El a fost suficient de smerit să accepte invitații la masă, chiar dacă știa că nu poate să o facă și El așa la rîndul Lui. Singura ambiție pe care o avea Isus, era să împlinească Voia Tatălui (Ioan 6:38).
VIAȚA LĂUNTRICĂ A LUI IISUS
Iisus a fost un observator pasionat al lucrurilor ce se întîmplau în jurul Lui. El a fost balansat între rațiune și emoții. Deși uneori emoțiile erau destul de intense, El nu a permis ca ele să compromită scopurile Lui. Iisus niciodată nu s-a lăsat iritat sau supărat pe cineva și nici nu s-a lăsat să fie tîrît emoțional de nevoile oamenilor. El avea frică de Dumnezeu și trăia fără să păcătuiască. Iisus și-a folosit imaginația, dar ea totdeauna a rezultat în acțiuni de slujire (Mt. 9:36; Luca 10:19). El vorbea în termenii realității concrete, dar nu în adevăruri abstracte. El își controla mintea sa ca să judece logic, constructiv și pozitiv, chiar dacă El a avut o minte obișnuită ca a oricărui alt om (Marcu 11:13, 13:32). Viața emoțională a lui Iisus era totdeauna direcționată spre interesele altor oameni și niciodată ale lui Însuși. Ca Cel care iubește, El împărtășea durerile și bucuriile altora, de aceea a fost numit ”omul suferințelor” (Marcu 7:34; 8:12). El spunea adevărul în dragoste. Iisus nu a fost niciodată discurajat. El s-a bucurat (Luca 10:21; Ioan 15:11; 17:13); El s-a mîniat (Marcu 3:5; 10:14; Mat. 9:30; 16:23;21+12-17; Ioan 2:13-22) și El a fost uimit de două ori – Mat. 8:10 (de credința cuiva) și Marcu 6:6 (de necredința cuiva).
Isus a căutat un singur lucru și anume să glorifice pe Tatăl. Răutatea vrăjmașilor Lui și sugestiile prietenilor Săi, nu i-a afectat deciziile Sale. Deși avea o voință puternică, niciodată nu Și-a impus voința Sa altora. Iisus niciodată nu a obligat pe cineva să facă ceva.
Isus a fost un om al rugăciunii. De 16 ori se menționează faptul că Isus s-a rugat: a mulțumit (Mt. 11:25; 26; In. 11:41), a mijlocit (Lc. 22:32; 23:34; In. 17), rugăciuni de întărire spirituală (Lc. 3:21; 5:15-26; Mt. 14:15-23; In. 12:27; Lc. 22:42), pentru înțelepciune (Mc. 1:35; Lc. 6:12,13), ca alții să aibă descoperiri (Lc. 9:18-27; 28, 29; 11:1).
Isus a învățat că rugăciunea să fie făcută în smerenie (Lc. 18:10-14), cu sinceritate (Mt 6:5-15), cu ascultare (In 15:7), cu credință (Mc 11:24), și cu post (Mt 17:21).
PUTEREA ȘI AUTORITATEA LUI IISUS
Iisus a atacat în mod curajos păcatul (Lc 13:32), chiar și la prietenii Lui. El înțelegea bine semnele timpului în care trăia, așa că putea să aleagă ce și cum să vorbească, ca să atingă inimile oamenilor. El si-a adaptat slujirea Sa la problemele cu adevărat importante (Mt 6:33). Isus niciodată nu și-a pierdut timpul vorbind despre politică, știință sau literatură.
În ciuda faptului că Iisus avea autoritate și putere, El a respectat demnitatea omului fiindcă Însuși Dumnezeu a dat omului libertatea de a alege.
Autoritatea lui Iisus venea din:
El a vorbit și despre teme mai mici – așa ca evanghelizarea lumii, postul, dăruirea, etc.
El a predicat despre lucrurile cu importanță supremă și nu a vorbit despre lucrurile banale, așa cum o făceau rabinii (Matei 23:23). Isus niciodată nu a vorbit despre filosofie, reforme sau politică.
Mesajul lui Iisus reflecta în mod direct experiența Sa și Iisus mai întîi a trăit ceea ce a predicat (F.A. 1:1).
Vechiul Testament. Isus a citat de 34 de ori Vechiul Testament și de 23 de ori a făcut aluzie la el în timpul predicării Sale. Prin aceasta ne dăm seama că Isus a acceptat inspirația Vechiului Testament. Isus a adus prospețime și spiritualitate în predicarea Sa, chiar cînd cita Vechiul Testament (Matei 7:29). El a interpretat Vechiul Testament în mod spiritual și a schimbat înțelegerea obișnuită ridicînd standartele morale (Matei 5). El a folosit citate din Vechiul Testament pentru a mustra tradițiile oamenilor (Mat. 12:1-5).
Controversele. Liderii sprituali ai iudeilor erau atașați de privilegiile lor ca și popor ales al Domnului și neglijau cu responsabilitatea lor față de neamuri, dar Isus a predicat necesitatea unei relații personale și vii cu Dumnezeu. Iudeii Îl considerau pe Isus mediocru pentru proviniența Sa, dar Isus continua să-Și petreacă timpul cu păcătoșii, ceea ce îi făcea pe ei să se irite și mai tare (Ioan 7:12; 11:48). De 22 de ori Iisus i-a contrazis pe liderii religioși cînd a fost atacat (Ioan 8:7; Mat. 22:21). De 4 ori Isus a răspuns prin tăcere, la acuzațiile vrăjmașilor Săi. El a refuzat să facă minuni la comanda / sugestia vrăjmașilor Lui, dar făcea minuni pentru întărirea mesajului Său (Mat. 9:6; Luca 14:1-6).
MINUNILE LUI ISUS
În Evanghelii sunt menționate 8 minuni legate de natură și 26 de vindecări pe care le-a făcut Iisus, dintre care 12 au fost făcute prin atingerea fizică. Nici o minune făcută de Iisus, nu a avut ca țintă să devină o demonstrare spectaculoasă. Doar o singură dată Iisus a spus celui vindecat ca să spună altora ce i-a făcut Dumnezeu (Luca 8:39). Dar de patru ori a poruncit concret să nu spună nimănui (Mat. 8:2-4; 9:27-31; Marcu 7:32-37; 8:22-26). De cinci ori Iisus a refuzat să arate semne la comanda sau sugestia oamenilor (Mat. 12:38,45; 16:1-4; Luca 23:8-12; Ioan 2:13-22; 6:22-59).
Minunile făcute de Iisus au fost exclusiv de a răspunde la nevoile oamenilor și niciodată Iisus nu a profitat personal în urma predicării sau vindecărilor făcute, decît atunci cînd a înmulțit pîinile și au mîncat toți și cînd Petru a plătit darea de intrare în Templu (Mat. 14:13-23; 15:32-38).
Cele mai multe minuni Iisus le-a făcut la mijlocul slujirii Sale, atunci cînd a avut parte de maximum rezistență și opoziție. Iisus a învățat că unele boli sunt din cauza păcatelor (Ioan 5:14), dar nu toate (Ioan 9:3).
BLÎNDEȚEA LUI IISUS
Iisus nu putea să se uite la mulțimile de oameni și să nu fie mișcat de ceea cu ce se confruntau ei. Inima Lui a fost totdeauna plină de compasiune (Mat. 9:36; 14:14; 18:27; Marcu 1:41; 6:34; Ioan 11:35). Iisus nu a refuzat niciodată să vindece. El a fost prietenos cu păcătoșii (Luca 7:34; Mat. 11:28). Lui Iisus i-a păsat de leproși, nebun, orbi și posedați de demoni. El a ridicat femeile la nivelul bărbaților.
Totodată, blîndețea Lui nu L-a împiedicat să fie ferm și categoric acolo unde era Voia Domnului să fie așa (Ioan 6:15; Mat. 16:23; Ioan 7:3-8; Luca 9:51). Iisus a știut cînd, unde și cum să mustre pe fiecare care merita lucrurl acesta. El a avut un cuvînt de spus la orice ocazie și pentru orice persoană (Mat. 8:26, Ioan 14:1; Luca 7:44-46, 48, 50; Ioan 12:3-8).
SIMPLITATEA LUI IISUS
Iisus nu a căutat să obțină un renume sau reputație prin povestirea de bancuri, cuvîntări faimoase sau citarea istoricilor sau personalităților mari de pe timpul Lui. Singura sursă citată de Isus a fost Vechiul Testament.
Mesajul lui Isus era clar și simplu. El avea deplină încredere în ceea ce învăța. Nu se întîlnește nicio corecție sau revizie în ceea ce a învățat mai înainte. El putea fi înțeles de orice om din orice clasă socială, dacă intenționa să facă Voia Tatălui (Ioan 7:17). Ilustrațiile folosite de Iisus erau din viața actuală a oamenilor care auscultau și ei nu au fost nevoiți niciodată să-și imagineze ceva ce ei nu văzuse.
Stilul Lui de viața a fost la fel de simplu. El nu a avut mari pretenții la comfortul Său. El a fost suficient de smerit să accepte invitații la masă, chiar dacă știa că nu poate să o facă și El așa la rîndul Lui. Singura ambiție pe care o avea Isus, era să împlinească Voia Tatălui (Ioan 6:38).
VIAȚA LĂUNTRICĂ A LUI IISUS
Iisus a fost un observator pasionat al lucrurilor ce se întîmplau în jurul Lui. El a fost balansat între rațiune și emoții. Deși uneori emoțiile erau destul de intense, El nu a permis ca ele să compromită scopurile Lui. Iisus niciodată nu s-a lăsat iritat sau supărat pe cineva și nici nu s-a lăsat să fie tîrît emoțional de nevoile oamenilor. El avea frică de Dumnezeu și trăia fără să păcătuiască. Iisus și-a folosit imaginația, dar ea totdeauna a rezultat în acțiuni de slujire (Mt. 9:36; Luca 10:19). El vorbea în termenii realității concrete, dar nu în adevăruri abstracte. El își controla mintea sa ca să judece logic, constructiv și pozitiv, chiar dacă El a avut o minte obișnuită ca a oricărui alt om (Marcu 11:13, 13:32). Viața emoțională a lui Iisus era totdeauna direcționată spre interesele altor oameni și niciodată ale lui Însuși. Ca Cel care iubește, El împărtășea durerile și bucuriile altora, de aceea a fost numit ”omul suferințelor” (Marcu 7:34; 8:12). El spunea adevărul în dragoste. Iisus nu a fost niciodată discurajat. El s-a bucurat (Luca 10:21; Ioan 15:11; 17:13); El s-a mîniat (Marcu 3:5; 10:14; Mat. 9:30; 16:23;21+12-17; Ioan 2:13-22) și El a fost uimit de două ori – Mat. 8:10 (de credința cuiva) și Marcu 6:6 (de necredința cuiva).
Isus a căutat un singur lucru și anume să glorifice pe Tatăl. Răutatea vrăjmașilor Lui și sugestiile prietenilor Săi, nu i-a afectat deciziile Sale. Deși avea o voință puternică, niciodată nu Și-a impus voința Sa altora. Iisus niciodată nu a obligat pe cineva să facă ceva.
Isus a fost un om al rugăciunii. De 16 ori se menționează faptul că Isus s-a rugat: a mulțumit (Mt. 11:25; 26; In. 11:41), a mijlocit (Lc. 22:32; 23:34; In. 17), rugăciuni de întărire spirituală (Lc. 3:21; 5:15-26; Mt. 14:15-23; In. 12:27; Lc. 22:42), pentru înțelepciune (Mc. 1:35; Lc. 6:12,13), ca alții să aibă descoperiri (Lc. 9:18-27; 28, 29; 11:1).
Isus a învățat că rugăciunea să fie făcută în smerenie (Lc. 18:10-14), cu sinceritate (Mt 6:5-15), cu ascultare (In 15:7), cu credință (Mc 11:24), și cu post (Mt 17:21).
PUTEREA ȘI AUTORITATEA LUI IISUS
Iisus a atacat în mod curajos păcatul (Lc 13:32), chiar și la prietenii Lui. El înțelegea bine semnele timpului în care trăia, așa că putea să aleagă ce și cum să vorbească, ca să atingă inimile oamenilor. El si-a adaptat slujirea Sa la problemele cu adevărat importante (Mt 6:33). Isus niciodată nu și-a pierdut timpul vorbind despre politică, știință sau literatură.
În ciuda faptului că Iisus avea autoritate și putere, El a respectat demnitatea omului fiindcă Însuși Dumnezeu a dat omului libertatea de a alege.
Autoritatea lui Iisus venea din:
- Ungerea cu Duhul Sfînt la botezul Său.
- Relația Sa cu Tatăl Său în care se observa tendința puternică de a place Tatălui, răstignirea zilnică a firii Sale și absoluta ascultare de Tatăl.
- Atitudinea Sa față de nevoile reale ale oamenilor.
REZEULTATELE
Viața pămîntească a lui Iisus s-a început într-o iesle de animale și s-a terminat cu moarte asemănătoare cu a criminalilor. Aceasta nu seamănă deloc cu o carieră de succes în ochii lumii. El niciodată nu a căutat să aibă apreciere sau recunoaștere de la vre-un om. Iisus nu a făcut niciodată vre-un efort de a atrage mulțimile la El ca să-L asculte. El si-a reincarnat mesajul Său în viețile urmașilor Săi și le-a arătat calea crucii. Acesta a fost succesul Său.
Vei dori să îți schimbi stilul tău de predicare acum?
