Fiecare credincios trebuie să facă bine și să fie bogat în fapte bune (1Tim. 6:18), iar faptele rele nici să nu se întîlnească printre credincioși (Ef. 5:3), și chiar faptele moarte din viața noastră să fie reduse la zero (Evr. 9:14). Fapta moartă nu este păcat direct, căci atunci ar fi una rea, ci este o faptă bună, dar făcută în mod greșit și Dumnezeu nu o acceptă. Dacă nu am o inima curată, sau nu sunt în pace cu cineva și fac o oarecare slujire pentru Domnul, această e o faptă moartă (Mat. 5:23-24). Daca fac o slujire sau dărnicia din obligație în biserică, sau un alt motiv decît sa-L fac pe Dumnezeu fericit, este o faptă moartă (2Cor.9:7). Cînd fac o faptă bună prin mijloace neplăcute lui Dumnezeu, este o faptă moartă (Gal. 2:14). Scopul niciodată nu îndreptățește mijloacele. Cînd mă preocup de ceea ce nu mi-a încredințat Stăpînul (poate chiar și faptă bună) este o faptă moartă (1Cor. 4:2). Isus se preocupa de Voia Tatălui, chiar și cînd rațiunea îi era împotrivă (Luca 4:42-43). Doamne, te rog ajută să fac binele pe care Tu îl dorești.
