Cei ce sunt încrezuți în sine și se cred tari, sunt de fapt foarte slabi spiritual. Petru se credea tare și zicea:
chiar dacă toți ar găsi în Tine o pricină de poticnire, eu niciodată (Matei 26:33),
eu voi merge chiar și la moarte... (Luca 22:33). Totuși, s-a lepădat de Isus și aceasta a fost o cădere mare și întoarcere de la Dumnezeu. Satan a cerut să îi cearnă (plural), dar Isus s-a rugat doar pentru
Petru (Luca 22:31-32), fiindcă anume el era cel mai slab. Slăbiciunea
lui consta în ”tăria” sa. Isus nu s-a rugat ca Petru să nu fie încercat sau să nu cadă, deși știa că va cădea, dar s-a rugat să nu se piardă credința lui (Luca 22:32). El permite să eșuăm, pentru ca să nu ne mai punem încrederea în noi și capacitățile noastre, ci în El, care este în stare cu adevărat (2Cor. 1:9). Atunci cînd te crezi tare și ai încredere deplină în tine, nu ești de folos nici lui Dumnezeu, pentru că El alege să folosească nu pe cei ”tari” (1Cor. 1:27-29), nici nu ești de folos pentru biserică, fiindcă poți întări pe frați doar dacă ești zdrobit (Luca 22:32). În orice eșec Dumnezeu ne așteaptă să ne întoarcem la El și fiind zdrobiți să fim folosiți de El.
