Domnul Iisus a pus
întrbarea astfel: cînd va reveni El, va găsi El oare credință pe pămînt (Lc
18:8)? Oamenii din jur ne vor spune că nu avem nevoie de credința, chiar și
rațiunea și logica ar putea sta împotriva credinței, dar știm că este cu
neputință să fim plăcuți lui Dumnezeu fără credință (Evr 12:6). Chiar și creștinii
ajung să nu mai creadă cuvintele lui Dumnezeu. Majoritatea creștinilor ajung să
ignore unele cuvinte ale lui Dumnezeu sau să caute un alt înțeles în ele,
pentru că nu mai cred că ceea ce spune Dumnezeu este posibil.
Dumnezeu ne învață
că: ”Dacă zice cineva că rămîne în El, trebuie să trăiască așa cum a trait
Iisus Hristos” (1In2:6). El a fost ispitit în toate, dar totuși nu a
păcătuit (Evr. 4:15). ”Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră,
pentru că nu sunteți sub Lege, ci sub har”. Cine din creștinii de azi mai
cred aceste cuvinte spuse de Dumnezeu, că noi putem să trăim fără păcat? Mai degrabă
creștinii de azi spun că noi suntem păcătoși, avem natură păcătoasă și păcătuim
în continuu și chiar nu putem să nu păcătuim, dar totuși Dumnezeu ne iubește și
ne primește așa cum suntem. Deci, fiindcă nu ni se pare posibil să putem trăi
așa cum a trait Hristos, de aceea trecem cu vederea cuvintele lui Dumnezeu,
care nu ne sunt pe plac. Dar tocmai credința este ceea ce îl face pe Dumnezeu
să transforme imposibilul în lucruri reale.
Cele mai triste
cuvinte din NT sunt scrise în Mat 13:58 ”El nu a făcut multe minuni acolo,
din cauza necredinței lor”. Majoritatea creștinilor de azi simt lipsa
puterii lui Dumnezeu în viața lor din acelaș motiv. Necredința omului îi leagă
mîinile lui Dumnezeu și Dumnezeu nu poate să îl ajute nicidecum. La fel este și cu
biruința asupra păcatului: putem să postim, să ne rugăm și să citim mult
Scriptura, dar vom rămîne la fel, pînă nu vom crede că Dumnezeu poate și ne va
duce într-o astfel de viață biruitoare.
Satan știe că noi
nu putem primi nimic de la Dumnezeu, decît prin credință și va căuta să semene multă
îndoială. De aceea am și fost preveniți în Evr 3:12 ”Luați seama fraților ca
niciunul din voi să nu aibă o inimă rea și neredincioasă, care să vă despartă
de Dumnezeul cel viu”. După cum credința ne apropie de Dumnezeu, tot așa
necredința ne desparte de El. Iată de ce este scris în 2 Cor 13:5: ”Pe voi
înșivă încercațivă dacă sunteți în credință. Pe voi înșivă cercetați-vă…” Rom 10:10 ”Căci prin credința din inimă se
capătă neprihănirea și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mîntuire”.
Crede că Dumnezeu vrea, poate și te va ajuta să fii biruitor asupra păcatului
și mărturisește cu gura ta acest lucru oridecîte ori vei cădea, pînă ce aceasta
va fi real și pentru tine. Să nu ne descurajăm dacă aceasta nu se va întîmpla
peste noapte, căci Dumnezeu vede credincioșia noastră în proces.
