Știu persoane
care dacă prind o răceală, vizitează medicul, fac investigații de laborator, pe
noptiera lor vei vedea un punct medical cu tot felul de vitamine, sirop,
medicamente, spray-uri și aparatul de inhalare. Ei nu vor ieși din casă, vor
anula toate întâlnirile și vizitele și vor sta la pat până se vor face bine.
Dar știu și oameni care atunci când prind o răceală, practic își pun în buzunar
un pachet de șervețele și își continuă viața ca mai înainte. Ce-i drept noaptea
pe noptiera lor, stă o rolă de hârtie igienică.
După cum fiecare
din noi are o atitudinea diferită față de boală, așa este și față de păcat.
Dă-mi voi să te întreb: Ce e mai grav pentru tine, să ai cancer sau să ai un
păcat neiertat?
Vai de acel credincios și de a cea biserică, care consideră o nenorocire, o
boală incurabilă sau chiar prigoana, ca ceva mai grav sau mai de nedorit decât
păcatul. Ideal ar fi să avem aceeași atitudine față de păcat, așa cum e și
atitudinea lui Dumnezeu față de păcat.
Azi avem ultima predică din Ezra și vom învăța ce atitudine trebuie să avem
față de păcat.
Dacă privim pe plan
extern, Israelul nu mai confrunta nici robie, nici război, nici măcar bețe
în roate. Dumnezeu a predispus inimile împăraților imperiului Medo-Persan, care
a susținut întoarcerea poporului, reconstrucția templului, refacerea națiunii
și restabilirea spirituală.
Iar pe plan
intern, Israeliții au început să meargă contra legii și să ignore prorocii,
prin faptul că se căsătoreau cu femei străine.
Pe plan
spiritual observăm un déjà-vu și în biserică. Când biserica era prigonită
în sec I de Nero sau în sec. XX de comuniștii URSS, ea era mult mai curată
spiritual și pasionată de Dumnezeu. Dar când a simțit o eliberare, a început să
derapeze în confort, apatie și păcat.
Parcă s-ar activa
un fel de Murphy’s Law. De bine
ce le este, oamenii se strică.
Ezra
9:1-9a; 10:1,7-12.
Care a fost
păcatul de care ei s-au făcut vinovați? S-au întorlocat cu neamurile idolatre.
Să nu te încuscreşti cu popoarele acestea, să
nu măriţi pe fetele tale după fiii lor şi să nu iei pe fetele lor de neveste
pentru fiii tăi; (Deut. 7:3).
Israeliții s-au
gândit că astfel ar putea să aibă o viață mai sigură, căci încuscrindu-se:
o vor avea mai multe femei, deci mai mulți
copii, se vor înmulți mai repede,
o vor avea mai multă plăcere,
o nu se vor ataca unul pe altul,
o vor spori economia mai repede etc.
Uneori păcatul
sună rațional și logic, dar acest păcat are și implicații cu un preț prea mare:
·
Au
încălcat direct porunca lui Dumnezeu,
·
Au
compromis statutul special dăruit de Dumnezeu,
·
Au
manifestat neîncredere în capacitățile lui Dumnezeu de a le fi suficient,
·
Au
expus generațiile următoare la moarte nemeritată.
Porunca din Deut.
7:3 este strict pentru poporul Israel. Totuși pentru creștini rămâne un
principiu ”cel ce se căsătorește să se căsătorească în Domnul”. Domnul nu-ți
zice exact cu cine să te căsătorești, dar îți dă voie să alegi pe oricine vrei
din copii Săi.
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei
necredincioşi (2Cor. 6:14).
Totodată, dacă
ești căsătorit cu un necredincios și el vrea să trăiască mai departe, nu
trebuie să divorțezi (1Cor. 7:12,13).
Haideți să ne
uităm care a fost atitudinea și reacția față de păcat la Ezra, la popor și la
Dumnezeu însuși.
1. Ezra și păcatul.
Atitudinea lui
Ezra față de păcatul poporului:
Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâşiat
hainele şi mantaua, mi-am smuls părul din cap şi perii din barbă şi am stat jos
mâhnit (Ezra 9:3).
·
Ezra
își rupe mantaua (9:3).
Aceasta era un obicei al reacției imediate, dar și un simbol al celui mai
profund regret, uneori asistată de învelire în sac, presărarea cenușii pe cap,
tunderea părului și bărbii, post, lacrimi.
·
Ezra
își smulge părul din cap și perii din barbă (9:3). Pentru o dezamăgire sau regret profund,
obiceiul era să-și tundă capul și barba, dar aici vedem un dramatism exclusiv
de profund, căci el tocmai și-a smuls părul. Atât de mare i-a fost regretul.
·
Uluit
de rușine, Ezra cade la pământ și stă mâhnit (9:4,6). Acesta ar fi echivalentul la expresia
noastră, ”aș intra în pământ de rușine”.
Păcatul aduce
satisfacere celui carnal, dar mâhnește pe cel spiritual (10:6). Regretul acesta
este bun. Fiecare creștin trebuie să aibă o reacție corectă față de păcat.
Ignorarea sau îndreptățirea păcatului ar fi reacții greșite. Dumnezeu apreciază
regretul nostru, doar că îl corectează, zicând:
Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi
întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de
îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi-I pare rău de relele pe
care le trimite (Ioel 2;13).
Acțiunile lui
Ezra ca lider al poporului față de păcatul poporului:
Ø Ezra s-a tânguit până la jertfa de seară
(9:4). Jertfa de seară era
o adunare zilnică unde veneau oamenii să-și mărturisească păcatele din timpul
zilei. Azi noi avem devoțiunea zilnică și cina Domnului în schimb. Regretă, dar
nu are rost să te tânguiești la nesfârșit.
Ø Ezra a căzut pe genunchi și s-a rugat (9:5). Dincolo de jertfa nevinovată, trebuie să
există o mărturisire și pocăință personală, căci prin mărturisirea cu gura se
ajunge la mântuire.
Ø Ezra se identifică pe sine cu poporul vinovat
(9:6). Chiar dacă Ezra
personal nu a făcut acest păcat, dar ca și lider se identifică cu acest păcat
și cere iertare pentru ei la plural.
Jertfa lui Isus
Hristos acoperă orice păcat, atunci când regretul este însoțit de pocăință. Nu
are sens să-ți plângi păcatul în timp ce se jertfește mielul. Atunci deja
trebuie să-l mărturisești, ca să poți scăpa de el. Aceasta este o atitudine și
reacție corectă față de păcat. Recunoaște, regretă și renunță la păcat!
…cu cât
mai mult sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veşnic, S‑a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţa cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui Viu! (Evrei 9:14)
2. Poporului și păcatul.
Atitudinea
poporului față de păcatul său:
·
Atitudinea
ușuratică față de păcat
te îngroapă în mocirlă cât ai zice ”pește”. Au înmulțit fărădelegile și
greșelile au ajuns până la ceruri (9:6). Păcatul niciodată nu vine singur. Dacă
faci un rău, ești nevoit să mai spui și o minciună, ca să ieși uscat din apă
ș.a.m.d.
·
Erau
indiferenți de păcatul lor și nu doreau să se pocăiască. Poporul a fost constrâns să ia atitudine (10:8).
De bună voie, oamenii rar se pocăiesc, dar din senin nici atât. Ei trebuie să
fie confruntați cu Adevărul, chiar dacă e nevoie să-i descrii iadul. Ei au fost
constrânși prin confiscarea averii și retragerea cetățeniei. Ezra avea
autoritatea dată –
Şi tu, Ezra, după înţelepciunea lui Dumnezeu pe
care o ai, pune judecători şi dregători care să facă dreptate la tot poporul de
dincolo de Râu, tuturor celor ce cunosc legile Dumnezeului tău; şi fă-le
cunoscut celor ce nu le cunosc.
Oricine nu va păzi întocmai Legea Dumnezeului
tău şi legea împăratului să fie osândit la moarte, la surghiun, la o gloabă sau
la temniţă." (Ezra 7:25-26).
Doar când au
văzut atitudinea serioasă a lui Ezra, poporul a început să se schimbe:
·
Emanau
un vibe de retrăire fricoasă (10:9).
Ei tremurau nu doar din cauza ploii, ci pentru că ”se simțeau cu musca pe
căciulă” și ”cu pufușor pe botișor”. Dumnezeu a pus un cuget în noi, care chiar
și în lipsa poruncii, îți evidențiază vina pentru faptele rele.
·
Deveneau
mai senzitivi față de păcat (10:1).
Pentru că a existat un Ezra, care public s-a pocăit, tot mai mulți din popor să
alăturau lui Ezra și își plângeau păcatul lor.
Poporul este
uituc și încăpăținat. Natura păcătoasă din fiecare din noi ne pune dopuri în
urechile spirituale și ne atrage cu măguleală să ne regăsim în mocirla
păcatului. Nu te bizui și nu te conduce de fire, simțuri și plăceri, căci inima
omului este rea și deznădăjduit de înșelătoare.
Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci
şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe
copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut! (Matei 23:37).
Acțiunile
poporului față de păcatul său:
Ø Recunoaște păcatul (10:2). Dacă ajungi să fii confruntat de adevăr, sau
să simți o vină pentru păcat, să știi că asta e lucrarea Duhului Sfânt (Ioan
16:8). Cel mai prost lucru care ai putea face e să ignori și să ascunzi,
sau să îndreptățești păcatul.
Ø Face un legământ cu Dumnezeu pentru iradierea
păcatului (10:3). Aceasta
reprezintă o decizie a pocăinței adevărate. Nu e suficient doar să recunoști și
să regreți păcatul, trebuie să iei măsuri ca să scapi de el, ca să te poți
reconecta cu Dumnezeu.
Ø Și-au asumat consecințele păcatului lor
(10:12). Dumnezeu își ia
asupra Sa efectul devastator al păcatului pe plan spiritual din momentul
pocăinței noastre. Totodată pe plan fizic sunt consecințe, uneori dureroase și
costisitoare, pe care Dumnezeu nu le va anula, ca să ne fie de învățătură.
Răbdarea lui
Dumnezeu nu este o scutire de pedeapsă. Răbdarea lui Dumnezeu are limite. Acțiunea
corectă este să te pocăiești imediat. Azi nu este cel mai bun timp pentru pocăință,
azi este singurul timp în care poți să te pocăiești. Viitorul nu-ți aparține.
Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă
împietriţi inimile!" (Evr. 4:7).
Căci prin credinţa din inimă se capătă
neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire (Rom. 10:10).
3. Dumnezeu și păcatul.
Atitudinea lui
Dumnezeu față de păcatul poporului:
·
Se
îndură de cei păcătoși (9:8).
·
Arată
bunăvoința sa față de cei păcătoși (9:9).
·
Nu-și
ține mânia la nesfârșit (9:14).
Este uimitor de
diferit ceea ce se vehiculează despre Dumnezeu și păcat. Dacă asculți pe unii, se
pare că Dumnezeu stă cu o bâtă deasupra capului tău, ca imediat după ce ai
păcătuit, să te trăsnească. Scriptura ne prezintă pe Dumnezeu îndurător,
răbdător, plin de bunăvoință. De ce?
Domnul nu întârzie în
împlinirea făgăduinței Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru
voi şi dorește ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă (2Pt. 3:9).
Dumnezeu nu-și
dezlănțuie mânia Sa din prima, ci îți dă timp să te pocăiești. Doar în cazul în
care refuzi sau amâni la nesfârșit pocăința, mânia lui Dumnezeu se va revărsa
asupra ta.
Dacă păcatul tău se ridică până la cer în timpul vieții tale, atunci Dumnezeu
îți va scurta zilele.
Dacă păcatul persistă toată viața ta, Dumnezeu îți va da o pedeapsă, care va
dura toată viața Lui.
Acțiunile lui
Dumnezeu față de păcatul poporului:
Ø
Iluminează
ochii celor înrobiți de păcat (9:8). Dumnezeu
orchestrează așa evenimentele din viața ta ca să întâlnești pe cineva care să
te evanghelizeze sau să te mustre de păcat. Atât timp cât trăiește omul,
Dumnezeu tot încearcă să-ți deschidă ochii, ca să vezi starea ta spirituală cât
e de deplorată.
Ø
Oferă
adăpost în locul Lui cel sfânt (9:8). El cheamă la Sine pe cei trudiți și împovărați
de păcatele lor. El primește în locuința sa pe toți cei ce aleargă la El după
izbăvire.
Ø
Nu
părăsește, deși te face să culegi consecințe ale păcatului (9:7,9,13). Chiar dacă fiecare păcat al nostru bate din
nou cuie în mâinile lui Isus, El nu renunță la noi. Totuși noi vom culege
consecințele păcatelor noastre, în speranța că ne vom trezi și ne vom pocăi.
Doar atunci Dumnezeu ne va izbăvi de consecințele eterne ale păcatului.
Ce putem noi
învăța din toate acestea?
1. Când Scriptură lipsește din viața noastră, vom
trăi în păcat ca și ceilalți.
2. Când încălcăm Scriptura, neapărat Îl mâniem pe
Dumnezeu.
3. Vom secera consecințe imediate, menite să ne
trezească la pocăință.
4. Dacă restaurăm legământul cu Dumnezeu prin
pocăință, evităm consecințele eterne.
Ce ar trebui să
facem ca să păstrăm o relație sănătoasă cu Dumnezeu?
1. Îmbibă-ți mintea cu Scriptura, ca să știi cum
să trăiești și cum nu se poate.
2. Fă parte din comunitatea de credincioși, care
veghează asupra ta ca să nu te abați.
3. Dacă se întâmplă totuși să păcătuiești,
imediat mărturisește-ți păcatul.
4. Dacă știi că altul păcătuiește, ia atitudine
și aplică cei 3 pași din Matei 18.
Dacă nu suntem
robiți și prigoniți, ne bucurăm de libertate și bunăstare. Acestea sunt lucruri
bune, pentru care mulțumim și lăudăm pe Dumnezeu. Totodată trebuie să veghem ca
să fim pe fir, căci libertatea și bunăstarea își are lacunele sale.
- Libertatea poate deveni o ispită ca să devii independent de Dumnezeu.
- Bunăstarea poate deveni o ispită de a nu te încrede în Dumnezeu.
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios
și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire.(1
Ioan. 1:9).
Chiar dacă ai
păcătuit, mărturisește-ți păcatul, căci Dumnezeu e bun, răbdător și plin de
îndurare. Te va ierta și te va restaura, dar fă aceasta imediat. Altă garanție
nu este decât AZI.
După cum Șecania
i-a zis lui Ezra să se scoale și să înceapă curățirea poporului, așa îți zic și
eu, scoală și vină la pocăință, ajunge doar să te mâhnești de păcatul tău.
"Cine îşi ascunde fărădelegile, nu
propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare" (Pr.
28:13).
