Trăim într-o lume divizată. Avem tensiuni ideologice. Observăm conflicte geopolitice (teritoriale și de interese). Avem o societate polarizată intens.
Fiecare individ face parte dintr-o micro
societate în care fiecare are plăcerile, gusturile, obiceiurile și
interesele sale, care la fel conflictuază cu a celorlalți.
Pe timpul și în viața lui Isus nu era mai ușor. Din contra, conflictele, disputele, tensiunile și ciocnirile din timpul Lui erau legate direct de personalitatea Sa.
I. Isus vine la Ierusalim pe ascuns.
După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să
stea în Iudeea,
pentru că iudeii căutau să-L omoare (Ioan 7:1).
Într-un timp relativ scurt Isus a devenit o persoană incomodă
pentru liderii religioși: fariseii, cărturarii și preoții iudeilor. Ei au văzut
în Isus un pericol, atât pentru religia
lor, pentru faima lor și pentru venitul lor. Pentru ași menține influența lor
între iudei, liderii religioși au pus la cale lichidarea lui Isus.
Isus se reținea în Galileea predicând Evanghelia acolo unde era ascultat.
El nu a căutat confruntare și chiar dacă s-a retras, nu înseamnă că El a
renunțat, a cedat, a pierdut, sau s-a temut. El știa că nu a venit încă vremea.
"Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să
vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.
Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut:
dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii." Căci
nici fraţii Lui nu credeau în El (Ioan 7:3,5).
Poate frații lui Isus știau că El e un frate vitreg. Poate că
faima lui Isus îi lăsa pe ei în umbră. Isus era în toate ascultător și
foarte drept. Cred ca adesea Maria Îl punea pe Isus în exemplu și zicea,
uite cum Isus își face patul etc. și toate acestea poate i-au făcut pe ei să-L
urască pe Isus. Nu știm exact. Dar să știi că în Iudeea caută să-L omoare și să
Îi spui în derâdere, ”pleacă în Iudeea...” e cinic.
Evanghelistul Marcu spune că Isus avea și
câteva surori, dar ne dă doar numele fraților lui Isus: Iacob, Iosif, Iuda și
Simion (Mar. 6:3). Cuvântul ”frații” include și surorile, tot așa cum ”rudele”
include frații, surorile și părinții lui Isus.
Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se
petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: "Şi-a ieşit din
minţi." (Mar. 3:21).
Pe lângă faptul că rudele Lui nu credeau în El, erau înclinați să creadă
că Isus era ieșit din minți, ei încă Îl și ridiculizau pe Isus, crezând că Isus
caută faimă (7:3-4).
După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a
suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns (Ioan 7:10).
Isus a confruntat o împotrivire înverșunată: v. 1 căutau să-L omoare, v.
7 Îl urau, v. 13 vorbeau de Isus pe ascuns, v. 19 căutați să mă omorâți, v. 23
turbau de mânie împotriva lui Isus, v. 25 confirmarea intenției de a-L omorî pe
Isus, v. 30 căutau să-L prindă, v. 32 au trimis să-L prindă. Totodată, Isus
nu a renunțat la planul și voia lui Dumnezeu, dar nici nu a căutat scandal și
confruntare.
Atunci când noi decidem să-L urmăm pe Hristos, la fel putem
întâlni împotrivire, prigoană și amenințări. Știți singuri că: prietenii ar
putea să vă abandoneze; frații ar putea să vă ridiculizeze; părinții ar putea
să vă restricționeze. Tu nu lăsa mâinile în jos și nu dispera în credința ta.
Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor
prigoni ... (Ioan 15:20).
Când rudele te iau în derâdere, te ofensează, te amenință, te
presează pentru credința ta în Hristos, să știi că nu ești singur și nu
ești primul. El a trecut cu demnitate peste batjocuri, opoziție și prigoană. El
ne-a dat un exemplu pentru astfel de momente când noi vom trece prin ele.
„Un proroc nu este disprețuit decât în patria
Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” (Mar. 6:4).
Fiecare lucru sub soare își are vremea lui și Isus a zis:
”vremea Mea nu a sosit încă”. Dacă nu poți crede deschis, crede până când în
ascuns. Dacă nu te ascultă, mai dă-le timp. Dacă-ți închid gura, vorbește-le
altora.
Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiți
într-alta (Mat. 10:23).
Romanii aveau un moto ”Nu căuta probleme, dar nici nu fugi de ele”. Creștinii nu trebuie să fie nici fricoși, dar nici derizorii, căci motoul primilor creștini era ”Fie trăiești pentru Evanghelie, fie mori pentru ea”. Biblia nu ne îndeamnă să ne aruncăm în pericole de viață, ci să ne ferim de ele, cu bună cunoștință.
II. Oamenii vorbesc despre Isus pe ascuns.
Este bine să cercetezi și să vorbești despre
Isus, chiar dacă e pe ascuns. Dar aceste discuții trebuie să te ducă la o
decizie: cred că Isus este Hristosul sau nu cred; accept pe Isus Hristos sau
resping; mă opun domniei Lui sau mă supun.
Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El.
Unii ziceau: "Este un Om bun." Alţii ziceau: "Nu, ci duce
norodul în rătăcire." Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe
faţă. (Ioan 7:12-13).
Poporul vorbea despre Isus, dar nu știau ce să creadă și părerile erau
împărțite. Unii credeau, dar alții se îndoiau. Ioan prezintă în Evanghelia sa
câteva tipuri de credință și nu trebuie să fim simpliști cu privire la credința
noastră, ci sârguincioși și studioși, căci nu orice credință este o credință
salvatoare.
Ø În Ioan 2:23
întâlnim o credință din uimire (bazată pe semne). Pe când era Isus în
Ierusalim, la praznicul Paştilor, mulţi au crezut în Numele Lui; căci vedeau
semnele pe care le făcea. Totuși, Isus nu se încredea în ei.
Ø În Ioan 4:39
întâlnim o credință din auzite (bazată pe mărturie). Mulţi samariteni
din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea:
"Mi-a spus tot ce am făcut." Totuși, Isus a nu considerat aceasta
suficient, ci le-a vorbit personal și i-a condus la credință în Dumnezeu.
Ø În Ioan 6:66
întâlnim o credință vremelnică. Unii din ucenicii lui Isus, care credeau
în El au renunțat la El, pentru că nu au vrut să se conformeze pe deplin cu
învățătura lui Isus: "Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors
înapoi şi nu mai umblau cu El.
Ø În Ioan 12:42
întâlnim o credință fricoasă (limitată de frică). Totuşi, chiar dintre
fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar, de frica fariseilor, nu-L mărturiseau pe
faţă, ca să nu fie dați afară din sinagogă.
Dumnezeu dorește să avem o credință vie în Isus Hristos ca fiind
Mântuitorul lumii, nu una din impresie, temporară sau de frică. Cel ce crede cu
adevărat în Hristos va veni la Isus. Atenție, Dumnezeu nu atrage la sine ca să
crezi în Hristos (6:44), ci dacă simți setea și ai credință vei veni la Isus. Acolo
vei găsi viața. Cel ce crede în Hristos va primi Duhul Sfânt în mod garantat.
Nu e necesar să stărui în rugăciuni, ca să primești Duhul Sfânt. De fapt, așa
niciodată nu-L vei primi.
Cine crede în Mine, din inima lui vor curge
râuri de apă vie, cum zice Scriptura." Spunea cuvintele acestea despre
Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El (Ioan 7:38-39).
Unii creștini simplifică mesajul Evangheliei până ce nu mai
rămâne nimic din el. Ei au tupeul să facă dezbateri teologice pe acel mesaj
redus nu la esență, ci redus la absurditate. Scot textul din context și strigă:
”mântuit doar prin credință”.
Recent am discutat cu adjunctul ex-ministrului transportului
și infrastructurii. El zicea că este un om credincios. Eu îi mărturiseam
Evanghelia și era în toate de acord când vorbeam de importanța credinței. Dar
când am pomenit de credința în Hristos, m-a întrerup și mi-a zis: Nu. Fiecare e
liber să creadă în ce vrea, căci e important să aibă credință și speranță, căci
asta îi dă putere să trăiască, dar nu neapărat credința în Hristos. Chiar dacă
trăim într-o lume divizată și liberă să creadă ce vrea, Adevărul rămâne
același.
Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau:
"Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul
acesta?" (Ioan 7:31).
Ce fel de credința caută Dumnezeu? Credința moartă, credința
zadarnică, credința impresionată, credința ereditară, credința vremelnică sau
credința paralizată de frică? 84% din cel 8 miliarde de oameni afirmă că
sunt credincioși și fac parte din circa 4000 de religii diferite.
·
Nu e suficient să crezi (toate religiile invocă credința).
·
Nici nu e suficient să crezi în Isus (musulmani, ortodocși,
catolici, martori...).
·
E necesar să crezi că Isus este Hristosul – singura cale care
duce la Dumnezeu (Ioan 14:6).
Ei puneau întrebări: v. 11 unde este? V. 15 de unde are
învățătură? V. 20 cine caută să te omoare? V. 26 nu cumva cei mai marii au
cunoscut că El e Hristosul? V. 31 nu cumva e Hristosul? V. 36 ce înseamnă
cuvintele acestea? V. 42 nu zice Scriptura că Hristosul va veni din Betleem?
Dacă la ziua de azi nu crezi că Isus este Hristosul – singura cale spre Dumnezeu, nu sta indiferent și liniștit. Asemenea evreilor din timpul lui Isus, întreabă pe unul (altul) despre Isus, cercetează Scriptura, pune întrebări, caută răspunsuri. Îți este dată o viață să te clarifici cine este Isus Hristos pentru tine. Altă șansă nu va fi.
III. Isus vorbește poporului pe față.
De ce lumea Îl urăște pe Isus? De ce liderii religioși căutau să-L
omoare?
...pentru că mărturisesc despre ea că lucrările
ei sunt rele (Ioan 7:7).
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea,
ci ca lumea să fie mântuită prin El. ... Şi judecata aceasta stă în faptul că,
odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât
lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina
şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele (In. 3:17-20).
Isus stătea la masă cu vameșii și păcătoșii, dar nu
ezita să le spună că trebuie să creadă. Isus era numit prietenul păcătoșilor,
dar nu scăpa nici o șansă să le spună că trebuie să se pocăiască. El a spus
adevărul pe față, chiar dacă ucenicii Lui aveau să-L părăsească și nimic nu I-a
compromis mesajul Său.
La întrebarea ”de unde are El învățătura aceasta?”, Isus a
recunoscut că este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu și că dacă sincer vrei
să faci voia lui Dumnezeu, vei ajunge să înțelegi această învățătură divină.
"Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui
ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască
dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine (Ioan
7:16-17).
Unii zic că citesc Scriptura și nu o înțeleg. Una din
condițiile pentru a o înțelege este să vrei s-o practici. Dacă dorești să o
cunoști doar, pentru a găsi contradicții, sau pentru a ști răspunsurile
corecte, pentru a face față la dezbateri, sau din obligație... nu e de mirare
că nu o înțelegi.
De ce Îl judecau pe Isus și îi ziceau că are drac? Pentru că Isus a
vindecat un bolnav de 38 de ani în ziua sabatului, zicea că Dumnezeu este Tatăl
Lui și se făcea deopotrivă cu Dumnezeu (Ioan 5:9,16,18). Iudeii erau niște
fanatici religioși, iar Isus face apel la rațiunea lor și îi provoacă să judece
după dreptate, nu după șablonul religios.
Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după
dreptate (Ioan 7:24).
Isus le-a spus verde în ochi că ei sunt
religioși și invocă credința lui Avraam, dar nu doresc să Îl cunoască pe
Dumnezeu cu adevărat. Unde e dorință sinceră de a-L cunoaște pe Dumnezeu?
Dacă ai dorință să-L cunoști pe Dumnezeu, ar trebui să te grăbești, căci
împărăția lui Dumnezeu se ia cu năvala și timpul este limitat.
Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde
voi fi Eu, voi nu puteţi veni." (Ioan 7:34).
Exercitarea credinței este necesară pentru mântuire, dar ea este limitată
în timp. Va veni un timp în care ai vrea să crezi și să te pocăiești și nu vei
putea. Știi de ce? Pentru că ușa harului va fi închisă. Pentru că Duhul Sfânt
și biserica va fi luată de pe pământ. Atunci nu vei mai avea cum să te
pocăiești.
Iată de ce ”astăzi”, când auziți glasul Domnului, nu vă împietriți
inimile. Veniți la Dumnezeu cât încă mai sunteți în viață și în stare.
"Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi
să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice
Scriptura." Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L
primească cei ce vor crede în El (Ioan 7:37-39).
Lasă-n spate lumea divizată între ”pro” și ”contra” și vino azi la Isus.
Poți petrece o veșnicie să asculți argumentele și contraargumentele și așa și
să nu te mai decizi să crezi în El și vei rămâne în întunericul tău.
