Dacă vreau să fiu ca Dumnezeu, trebuie să iert pe cei ce păcătuiesc împotriva mea (Efeseni 4:32). Recunosc că și eu păcătuiesc. Evident că vreau să fiu iertat, dar pentru aceasta trebuie să iert și eu. De altfel Dumnezeu nu mă va ierta nici pe mine (Mat. 6:14-15). Dumnezeu iartă pe oricine regretă păcatul și-l mărturisește (1Ioan 1:9), de aceea să iert și eu pe oricine, care regretă că a păcătuit împotriva mea (Luca 17:3-4). Păcatele nemărturisite nu vor fi iertate (Ioan 20:23), de aceea trebuie să ne cerem iertare de fiecare dată pentru păcatul comis și să privim cu mulțumire orice mustrare veridică care ni se aduce.
Am auzit spunîndu-se că ”dacă nu uiți, înseamnă că nu ai iertat”. Totuși nu cred că iertare te face capabil să ștergi memoria. Nu cred că Isus va uita ceea pentru ce a murit pe cruce și nici noi nu trebuie să uităm. Dar, trebuie să schimbăm felul în care ne amintim despre aceasta. Iosif nu a uitat ce i-au făcut frații săi, dar fiindcă i-a iertat a putut să-și schimbe felul în care își amintea de acel lucru. Eu trebuie să iert așa cum El m-a iertat (Ef. 4:32), pe deplin, fără să amintesc despre aceasta, pentru totdeauna și din dragoste. Doamne ajută-mă să iert!
