”Celui ce are, i se va da, dar de la cel ce n-are, i se va lua și ce are” (Luca 19:26). Uneori logica noastră nu poate explica de ce Dumnezeu face ceea ce face. Dar, ceea ce e scris – așa va fi. Sper că exemplu ”credinței” ne va ajuta să-L înțelegem un pic mai bine pe Dumnezeu.
Credința este o încredere/convingere
puternică (Evr. 11:1), în care nu este îndoială (Iac. 1:6). Știm că nu toți au
credință (2Tes. 3:2) și aceasta se vede prin viața și purtarea fiecăruia. Credința
apare atunci cînd omul aude Cuvîntul lui Dumnezeu și îl acceptă (Rom.10:17),
iar cel ce nu-l acceptă, rămîne necredincios (Evr.4:2). Cel ce nu ia în serios Cuvintele
lui Dumnezeu este nechibzuiți (2Tes. 3:2, Matei 7:26) și fiindcă nu crede (nu au credință), va fi nimicit (Iuda 5),
adică i se va lua și ceea ce are –
viața. Pe de altă parte, fiecărui care crede (are credință), i se dă încă o măsură de credință de la Dumnezeu
(Rom. 12:3, Iuda 3). Ba chiar unora le este dat și darul credinței (1Cor. 12:9),
după cum voiește El. Și fiindcă este posibil de a cădea din credință (1Tim.
1:19), sau de a mă lăsa de credință (1Tim. 5:8), sau de a rătăci de la credință
(1Tim. 6:10), este absolut necesar să mă lupt pentru credință ca s-o păstrezi (1Tim.
1:18-19) și s-o păzesc (2Tim. 4:7).
Doamne ajută!
