Fiecare din noi trebuie
să acorde o atenţie deosebit de mare atît la învăţătură (propria înțelegere a Scripturii) cît și la purtare (felul de a trăi), pentru că acestea
sunt dovezi incontestabile că nu degeaba ai crezut (1 Timotei 4:16). Atît purtarea/viața
mea cît şi doctrina/învățătura mea sunt ca două picioare, care dau stabilitate vieții
mele de creștin. Ambele picioare trebuie să fie la fel de sănătoase şi lungi, de
altfel organismul nu va avea echilibru necesar. Dacă vom accentua doar una din acestea, iar în cealaltă vom șchiopăta, nu vom avea parte de bucuria mîntuirii noastre. Cine neglijează cu învățătura, nu va ști bine cum să trăiască pe placul Domnului. Cine neglijează cu trăirea, nu va avea putere pentru adevăr. Despre Isus au fost scrise
multe cărți, dar ceea ce îl caracterizează mai mult este anume acest echilibru în ceea
ce făcea și ceea ce învăța (F.A. 1:1). Aspirînd la acest ideal, fiecare creștin
trebuie să fie cunoscut de cei din jur ca cineva, care nu doar vorbește despre
Dumnezeu, ci și trăiește pe placul lui Dumnezeu. Doar în acest caz vom avea
parte de mărturii ca a ceea a lui Gaiu din 3Ioan 1:3, că este atît credincios
învățăturii lui Cristos cît și umblă în adevăr. Aceasta e ceea ce aduce multă
bucurie celor ce se ostenesc pentru Evanghelie și lui Dumnezeu (2Ioan 1:4;
2Ioan 1:3; Matei 17:5).
