Credința este o încredere/convingere
puternică (Evr. 11:1), în care nu este îndoială (Iac. 1:6).
Știm că nu toți au credință (2Tes. 3:2)
și aceasta se vede prin viața și purtarea fiecăruia.
Credința apare atunci cînd omul aude
Cuvîntul lui Dumnezeu și îl acceptă (Rom.10:17), iar cel ce îl aude dar nu-l acceptă, rămîne
necredincios (Evr.4:2). Cel ce nu ia în serios Cuvintele lui Dumnezeu este
un nechibzuit (2Tes. 3:2, Matei 7:26) și fiindcă nu crede (nu au credință),
va fi nimicit (Iuda 5).
Pe de altă parte, fiecărui care crede (are
credință), i se dă încă o măsură de credință de la Dumnezeu
(Rom. 12:3, Iuda 3).
Fiecare din noi trebuie să acorde o
atenţie deosebit de mare atît la învăţătură (propria înțelegere a
Scripturii) cît și la purtare (felul de a trăi), pentru că acestea sunt
dovezi incontestabile că nu degeaba am crezut (1 Timotei 4:16).
Atît purtarea/viața mea cît şi
doctrina/învățătura mea sunt ca două picioare, care dau stabilitate vieții mele
de creștin. Ambele picioare trebuie să fie la fel de sănătoase şi proporţional de lungi, de
altfel organismul nu va avea echilibrul necesar. Dacă vom accentua doar una din
acestea, iar în cealaltă vom șchiopăta, nu vom avea parte de bucuria mîntuirii
noastre. Cine neglijează cu învățătura, nu va ști bine cum să trăiască pe
placul Domnului. Cine neglijează cu trăirea, nu va avea putere pentru adevăr.
Despre Isus au fost scrise multe cărți,
dar ceea ce îl caracterizează mai mult este anume acest echilibru în ceea ce făcea
și ceea ce învăța (F.A. 1:1). Aspirînd la acest ideal, fiecare creștin trebuie
să fie cunoscut de cei din jur ca cineva, care nu doar vorbește despre
Dumnezeu, ci și trăiește pe placul lui Dumnezeu. Doar în acest caz vom avea
parte de mărturii ca a ceea a lui Gaiu din 3Ioan 1:3, că este atît credincios învățăturii
lui Cristos cît și umblă în adevăr.
Și fiindcă este posibil să cad din
credință (1Tim. 1:19), sau să mă lăs de credință (1Tim. 5:8), sau să rătăcesc
de la credință (1Tim. 6:10), este absolut necesar să mă lupt pentru credință ca
s-o păstrezi (1Tim. 1:18-19) și s-o păzesc (2Tim. 4:7).
