Eroul de azi s-a născut în anul 6 d.H. în Tarsul Ciliciei, în familia unor oameni de afaceri. Mamă lui era evreică și tatăl lui era grec. Afacerea familiei consta în facerea de corturi din piei de animale. Cel mai mare client al lor era însăși imperiul roman, care avea nevoie de foarte multe corturi pentru armata sa. Astfel Tatăl lui Saul a putut negocia și cumpăra cetățenia romană plătind pentru ea un preț egal cu un salariu pentru 2 ani de muncă. La nașterea sa, el primise cetățenia romană prin legea ”jus sanguinius” – cel născut din cetățean roman este tot roman.
Totuși, se știe dintotdeauna că cea mai mare influență în educarea copilului o are mama. La nașterea sa, mama a insistat să îi dea un nume iudaic, dar tata nu a putut ceda și i-a dat un nume roman. Astfel eroul nostru a primit un nume roman foarte indicat pe timpul acela – Paulus și un nume evreiesc – Saul, în cinstea primului împărat al lui Israel, care era din aceeași seminție cu maică-sa, seminția lui Beniamin. Ca în majoritatea cazurilor, mama a avut o parte mai mare în educarea copilului, educându-l în spiritual iudaic și în final l-a trimis să facă studii superioare la Ierusalim.
Cu o foarte bună educație în orașul natal, și cu o implicare activă în viața cosmopolitană a Tarsului, care era pe atunci un mare centru comercial și sediul uneia dintre cele mai reputate școli de filosofie și de retorică, Saul ajunge în cea mai prestigioasă școala de farisei din Ierusalim. Aici învață toate legile și tradițiile iudaice și devine un fariseu râvnos și un lider religios.
În paralel cu viața lui Saul, în Ierusalim a avut loc cel mai important eveniment din istoria omenirii – răstignirea lui Isus Hristos. El a înviat și a dat naștere bisericii Sale, care se răspândea și se înmulțea cu o viteză cosmică. Tot mai mulți iudei și chiar preoți, părăseau sinagogile și învățătura fariseilor, ca să urmeze calea cea nouă a lui Hristos. Mișcarea evanghelică era o mare amenințare pentru farisei și de aceea zelosul fariseu a inițiat o prigoană fără precedent asupra urmașilor lui Hristos.
Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. (Fapte 8:3).
Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim. (Fapte 9:1-2).
În toiul prigoanei, acest fariseu, mândru și arogant a avut o întâlnire dramatică cu Isus, care l-a smerit, și l-a transformat în așa măsură, încât din prigonitor al Bisericii, devine urmaș al lui Hristos.
"Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?" "Cine eşti Tu, Doamne?", a răspuns el. Şi Domnul a zis: "Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. (Fapte 9:4).
Isus se identifică cu Biserica Sa. Ceea ce se face împotriva bisericii, de fapt este îndreptat împotriva lui Hristos, pentru Hristos ia pe cont propriu orice atac asupra bisericii. Saul prigonea biserica, dar Isus ia pe contul lui această prigoană, pentru că biserica este trupul lui Hristos; biserica este mireasa lui Hristos.
Întâlnirea cu Isus îți oferă posibilitatea unică de a face o schimbare radicală în viața ta pe care tu însuți nu o poți face. Când Îl primești pe Isus, întâlnești cea mai perfectă formă a dragostei, care îl transformă pe un dușman aprig, într-un rob credincios. Domnul Isus i-a dăruit iertare de tot răul care I l-a făcut, prigonind biserica Sa. Momentul întâlnirii cu Hristos a cauzat schimbarea numelui din Saul - măreț, în Pavel - micuț. Isus i-a făcut o chemare de a răspândi printre toate popoarele mântuirea în Isus. După un post negru de 3 zile, când Saul se afla în rugăciune, Duhul Sfânt a trimis pe ucenicul Anania la Saul. Anania a ripostat, dar Domnul a argumentat: ”Iată că se roagă”.
Dar Domnul i-a zis: "Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel; (Fapte 9:15).
Prin Anania, Saul și-a recăpătat vederea, a fost botezat, și i s-a dat puterea de a fi martor al lui Isus Hristos la iudei, la neamuri și la funcționari de rang înalt.
1. Înflăcărarea lui Pavel în fața iudeilor
Fiind iudeu, și iubind iudei, Pavel a început să predice Evanghelia Domnului Isus la frații lui iudei. Având scrisori de la autorități a căutat să predice în sinagogile Damascului, Pavel a mers în toate sinagogile și l-a predicat pe Isus cu mare îndrăzneală.
Şi îndată a început să propovăduiască în sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Toţi cei ce-l ascultau rămâneau uimiţi şi ziceau: "Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi înaintea preoţilor celor mai de seamă?" Totuşi Saul se întărea din ce în ce mai mult şi făcea de ruşine pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Hristosul. (Fapte 9:20-22).
Când au auzit iudeii că Pavel s-a convertit și îl mărturisește pe Isus, au căutat să-l omoare. Pavel făcea două lucruri concrete pentru care iudeii vroiau să îi ia viața: el predica că Isus este Fiul lui Dumnezeu și intrând în dezbateri cu iudeii, el demonstra din Scripturi că Isus este Mesia.
De aceea, vă îndemn fierbinte, mărturisiți pe Isus Hristos. Mai mult decât atât, studiați Scripturile intensiv, ca să puteți demonstra că Isus este Mesia și doar în El este mântuire.
Când s-a aflat că iudeii au închis porțile Damascului ca să nu evadeze și căutau să-l omoare, ucenicii l-au ajutat să fugă. Ei au găsit un ucenic, care avea casa chiar la zidul Damascului și de acolo l-au coborât cu o coșniță și a fugit.
Cum a predicat Pavel cu îndrăzneală, dacă în fine a fugit? Cum de înțeles îndrăzneala și fuga lui Pavel?
Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiţi dar înţelepţi ca șerpii și fără răutate ca porumbeii. (Matei 10:16).
A predica cu îndrăzneală, nu înseamnă a fi mândru, arogant ți prost, ca să mergi cu capul sus și pieptul deschis drept în capcana întinsă.
Fiind respins de iudeii din Damasc, Pavel a încercat să caute să se alipească de ucenicii Domnului Isus, însă toți îl evitau și căutau să fugă de el, crezând că aceasta poate fi o capcană întinsă de Saul, pentru ai prinde și aresta.
Când a ajuns în Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic. (Fapte 9:26).
A fost nevoie de un om înțelept și curajos ca Barnaba, care a luat pe Pavel și l-a adus la apostoli sub răspunderea sa. El a pus cuvântul pentru Pavel, ca ucenicii să creadă că el este convertit cu adevărat.
Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum în Damasc propovăduise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. (Fapte 9:27).
Argumentele lui Barnaba au fost: el s-a întâlnit personal cu Domnul Isus. Aceasta reprezintă convertirea, pocăința și nașterea din nou. Și al doilea argument a fost: el propovăduiește cu îndrăzneală pe Isus Hristos. Dacă încă nu ai avut o întâlnire personală cu Domnul Isus, te implor caută să te întâlnești cu El. Pe El îl găsești cu siguranță în 2 locuri. În Scripturi, când le cercetezi. Și în Biserică, familia Lui. Întâlnirea aceasta îți va deschide cerul în fața ta. Cea mai evidentă dovadă că te-ai întâlnit cu Hristos, este mărturisirea înflăcărată a Evangheliei. Deci, predică cu entuziasm pe Isus Hristos.
Iar după ce a fost ordinat ca apostol împreună cu Barnaba și a fost trimis la neamuri să predice Evanghelia, Pavel mergea din oraș în oraș și ca de obicei intra mai întâi în sinagogă, să predice Evanghelia iudeilor.
Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi." (Fapte 17:2).
În fiecare sinagogă în care predica Pavel, erau oameni care se pocăiau și treceau de partea ucenicilor. Dar erau și iudei care se întărâtau așa de tare încât: se împotriveau, îl vorbeau de rău, îl izgoneau din cetate, îl împroșcau cu pietre, îl urmăreau ca să-l omoare, îl arestau, îi întindeau curse ca să-i ia viața etc. Pericolele și amenințările nu l-au făcut să cedeze. Pavel a continuat să predice cu înflăcărare vestea despre Isus, chiar dacă a avut de suferit. El a pus mai mult preț pe împlinirea chemării sale, decât pe interesele sale. Având o reputație extraordinară, el a socotit-o ca un gunoi. A predicat Evanghelia iudeilor, pentru că își iubea națiunea și voia ca fiecare iudeu să fie mântuit.
Spun adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii mei, rudele mele trupeşti. (Romani 9:1-3).
Toți iudeii se numeau frați, dar vedem în Romani 16:7,11,21 că Andronic și Iunia, Irodion, Luciu, Iason și Sosipater erau rudele lui Pavel convertite la Hristos.
La câte din rudele tale încă nu ai mărturisit pe Hristos? Ce simți tu față de moldovenii nemântuiți? Ce preț ești gata să plătești ca rudele și națiunea ta să Îl cunoască pe Hristos? Cum ar descrie apostolul Pavel, râvna ta de a predica Evanghelia moldovenilor?
2. Înflăcărarea lui Pavel în fața neamurilor
Era de neconceput pentru iudei, ca Mesia care a adus mântuirea pentru evrei, poate oferi această mântuire și neamurilor (neevreilor). Această subiect a ridicat foarte multe întrebări și neînțelegeri în biserica primară. Însă Hristos l-ea dat toate argumentele necesare, ca biserica să înceapă a vesti Evanghelia și neamurilor. Pavel predica întotdeauna iudeilor, dar atunci când iudeii se împotriveau Evangheliei, Pavel începea să predice neamurilor.
Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: "Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri. (Fapte 13:46).
Era ușor să își spună: oamenii nu mă înțeleg, oamenii nu mă plac, etc, dar Pavel nu s-a descurajat, ci sa reorientat. Adesea și noi, dacă suntem respinși, putem ușor să ne descurajăm și să ne oprim acolo. Exemplul lui Pavel ne învață să nu ne oprim în mărturisirea Evangheliei. Vorba lui Isus: ”Nu vă primește într-o cetate, scuturați praful de pe picioare și mergeți în alta”.
Apostolul Pavel a fost supranumit apostolul neamurilor, pentru că a predicat cel mai mult la neamuri călătorind din oraș în oraș, în tot imperiul roman, până a ajuns la Roma. Pavel a parcurs peste 16000 km în călătorii misionare. Mai mult de 35 de ani din viața sa au fost dedicate mărturisirii Evangheliei. A mărturisit Evanghelia la sute de mii de oameni. A predicat în toate localitățile posibile, printre care orașele foarte mari: Antiohia Capitala Siriei, Antiohia Pisidiei, Atena, Veria, Cezareea, Corint, Damasc, Derbe, Efes, Iconium, Ierusalim, Listra, Milet, Pafos, Perga, Filipi, Salamis, Tars, Tesalonic, Troa, Tir, Roma. Apoi apostolul Pavel ajunge în Ierusalim. Acolo este arestat și întemnițat. Atunci când te gândeai că acolo se termină istoria, într-o noapte Domnul Isus se arată lui Pavel și îi zice:
"Îndrăznește, Pavele; caci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie sa mărturisești și in Roma" (Fapte 23:11).
Roma era centrul lumii de atunci. Toți știau că toate drumurile duc la Roma. Și dacă drumurile din toată lumea duc spre Roma, atunci aceleași drumuri duc și de la Roma în toată lumea. Deși știa că la Roma îl așteaptă moartea cu siguranță, el nu s-a speriat și nu a refuzat chemarea lui Isus. Poate chiar ucenicii, știind că acolo îl așteaptă moartea, au încercat să îl descurajeze să meargă la Roma, zicându-i: ”acesta este suicid curat, dar suicidul e păcat”. Totuși Pavel nu s-a răzgândit. El nu a ezitat să împlinească porunca ”până la marginile pământului”. Apostolul Pavel nu s-a oprit, ci a continuat. Cel mai probabil că Pavel a avut mai multe motive decât noi ca să se oprească din răspândirea Evangheliei, dar nu a făcut-o.
· Exemplul lui Dosman Dos din filmul ”Hacksaw Ridge”, bazat pe fapte reale. Pe câmpul de luptă, toți mergeau ca să omoare. Dosmand Dos mergea ca să salveze. După un eșec militar, au rămas pe câmpul de luptă sute de camarazi. Toți care au putut să se retragă, s-au retras. Dar el neînfricat și neobosit, toată noaptea se târa prin tranșee ca să salveze camarazii și după fiecare pe care îl salva, zicea: ”încă unul, Doamne, să salvez încă unul”.
· Un alt exemplu este filmul ”Salvatorii”, bazat pe fapte reale cu actorul Kevin Costner (Ben Rendal). Un film despre Salvamarii SUA. Era un erou care a salvat sute de oameni și a devenit legendă încă fiind în viață. Lui i s-a dat titlul ”Salvator de oameni”. Ei se jertfesc și riscă cu viețile proprii, sub sloganul ”Ca alții să trăiască”. Într-o ocazie, un cursant l-a întrebat, câți oameni a salvat? După mai mult timp i-a răspuns o cifră mică. Uimirea cursantului a fost uriașă. Cum 23? Toți vorbesc de sutele de oameni pe care i-ai salvat... 23 nu am reușit să-i salvez. Câți încă nu ai reușit să îi salvezi tu?
3. Înflăcărarea lui Pavel în fața demnitarilor
Cred că fiecare își amintește momente în care trebuia să iasă în fața clasei sau să meargă la directorul școlii cu o rugăminte și simțea cum i se tremură genunchii și nu găsește cuvintele necesare. Sau când trebuia să susțineți examenul practic la șoferie și cât nu încercai de atent să ridici piciorul de pe ambreiaj, pentru că tremura piciorul se oprea motorul... Se întâmplă că în fața celor de un rang superior, curajul nostru se evaporă. Interesant că această retrăire totuși dispare, dacă încerci de mai multe ori.
Apostolul Pavel a predica în fața multor oameni, dar totuși când a ajuns să predice în fața demnitarilor a avut curaj și îndrăzneală, nu doar să-și apere credința, ci chiar să-i cheme la pocăință.
Primul demnitar de rang înalt căruia i-a predicat Pavel, a fost Dregătorul Sergius Paulus (Fapte 13:7). După ce a auzit Evanghelia și a văzut minunile lui Pavel Sergius Paulus s-a pocăit și a fost mântuit.
Văzându-l pe Pavel în templu, niște iudei zeloși au ațâțat mulțimea și au pus mâna pe Pavel ca să-l scoată afară din templu și îl băteau. Când a auzit căpitanul Claudius Lisias (cel care avea în subordine sutași, iar sutașii aveau câte 100 de ostași) că s-a tulburat tot Ierusalimul, a luat mulți soldați și a mers de urgență la fața locului. A arestat pe Pavel și-l ducea spre locul toturii. Pavel îndrăznește și zice:
"Eu sunt iudeu", a spus Pavel, "din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului." (Fapte 21:39).
Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: "Vă este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?" (Fapte 22:25).
Imediat a fost dată porunca să nu-l mai necăjească și să-l dezlege. A doua zi, căpitanul a adunat soborul preoților ca să înțeleagă motivele mai marilor religioși împotriva lui Pavel.
Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: "Fraţilor, eu am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, până în ziua aceasta…" (Fapte 23.1).
Fiindcă Pavel știa cine e fariseu și cine e saducheu și știa învățătura lor, a invocat că este judecat din pricina nădejdii în învierea morților. Aceasta a stârnit o a șa zarvă între farisei și saduchei și căpitanul a trebuit să scoată pe Pavel din mijlocul lor.
Pentru a preveni un atac neașteptat asupra lui Pavel căpitanul l-a scos noaptea din cetate și l-a transmis în jurisdicția prea alesului dregător Felix al Cezariei. Felix nu l-a pus în închisoare, ci l-a cazat în palatul lui Irod și i-a pus la dispoziție gardă de corp.
Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege şi în Proroci. (Fapte 24:14).
După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în Hristos Isus. (Fapte 24:24).
După doi ani Pavel a stat în fața judecătorului Porcius Festus și a mărturisit din nou ceea ce crede. Știind de ceea ce i-a spus Domnul că va ajunge să mărturisească în Roma, tot așa înflăcărat ca și în Ierusalim, Pavel cere să fie judecat de Cezar și această cerere nu putea fi respinsă.
Cer să fiu judecat de cezar. (Fapte 25:11).
După câteva zile s-au mai adunat alți demnitari și Festus l-a adus pe Pavel înaintea împăratului Agripa ca să aibă ce să scrie lui Cezar când Îl va trimite pe Pavel la Roma, căci nu știa măcar în ce să-l învinuiască. Pavel i-a mărturisit și împăratului Agripa despre învierea lui Isus și i-a spus mărturia personală, cum s-a întâlnit cu Isus, și chiar înduplecându-l să devină creștin.
Împăratul ştie aceste lucruri şi de aceea îi vorbesc cu îndrăzneală; ... Crezi tu în Proroci, împărate Agripa?… Ştiu că crezi." Şi Agripa a zis lui Pavel: "Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!" "Fie curând, fie târziu", a răspuns Pavel, "să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de lanţurile acestea." (Fapte 26:26-29).
Iar pe drum spre Roma, când erau în pericol de naufragiu, un înger al Domnului i s-a arătat lui Pavel și i-a zis: Nu te teme, căci vei sta înaintea Cezarului... (Fapte 27:24). Apoi trei luni de zile a predicat lui Publius stăpânul insulei unde au naufragiat și a făcut și multe vindecări, printre care a vindecat și pe tatăl lui Publius.
Iar când a ajuns la Roma, Pavel a convocat o ședință a celor 17 lideri de sinagogi ai Romei și le-a mărturisit pe Isus Hristos.
I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţa până seara. (Fapte 28:23).
Să nu vă plângeți că păstorul predică prea lung. Pavel predicat de la răsărit până la apus. E adevărat că noi nu suntem ca ap Pavel, dar să nu credeți că măiestria lui Pavel îi dădea curajul să predice iudeilor neamurilor și demnitarilor. Pavel știa bine că Duhul Sfânt este cel ce dă curaj și îndrăzneală și că puterea lui Dumnezeu nu stă în farmecul elocvenței și oratoriei ci în Cuvânt.
Când vă vor duce înaintea sinagogilor, înaintea dregătorilor şi înaintea stăpânirilor, să nu vă îngrijoraţi cum veţi răspunde pentru apărarea voastră, nici ce veţi vorbi; căci Duhul Sfânt vă va învăţa chiar în ceasul acela ce va trebui să vorbiţi." (Luca 12:12)
Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; (Romani 1:16).
Puterea uimitoare a Duhului Sfânt și Evangheliei face minuni nemaipomenite. Dacă nu crezi că tu poți mărturisi cu înflăcărare evanghelia, să știi că Dumnezeu crede în tine.
În primăvara anului 2000, Jim Cavizel a fost rugat să joace rolul lui Edmond Dantes în filmul ”Monte Cristo”. Edmond Dantes a fost întemnițat pe viață pentru crimele pe care nu le făcuse. Cei ce mureau în temniță erau cusuți într-un sac și aruncați în mare. Colegul de temniță era un preot. El era pe moarte și au pus la cale un plan ca atunci când moare preotul și-l vor coase în sac, Edmond Dantes să în scoată din sac și să se coase pe sine acolo, ca așa să ajungă la libertate. Înainte de ultima răsuflare, preotul îi dă ultima lecție lui Dantes și îi zice: Când vei ajunge la libertate, să nu comiți crimele pentru care ai ajuns aici, căci Dumnezeu a zis: ”răsplata este a mea”. Atunci Jim Cavizel s-a uitat la preot și i-a răspuns: Eu nu cred în Dumnezeu. Preotul îi răspunde: ”Dumnezeu crede în tine”. După ieșirea acelui film, Jim Cavizel a primit un sunet de la Mel Gibson și i-a fost propus rolul lui Isus în filmul ”Patimile lui Hristos”. În momentul în care se filma scena răstignirii, soldații îi trăgeau mâna cu funiile așa de tare, încât i-au dislocat brațul din umăr. El a simțit pe pielea sa suferințele lui Isus. Experiența aceea ia dat curajul ca după film să mărturisească public că este creștin și crede în Isus. A început să facă conferințe de mii de oameni în care mărturisea Evanghelia. Iar în 2018 a ieșit filmul Apostolul Pavel, în care Jim Cavizel în două serii ne dă un exemplu vizibil, cât de înflăcărat Apostolul Pavel predica Evanghelia.
Doamne ajută ca asemenea lui Pavel să predicăm cu toată îndrăzneala și cu toată puterea. Amin.
