Fapte 6:1-10
În biserica primară apăruse diverse necesități. După cum se știe, dacă nu întrunești nevoia, ea se transformă într-o problemă. Iar dacă nu găsești o soluție potrivită și rapidă a problemei, atunci problema se transformă într-o criză, apoi în stres, depresie și regrete. Biserica a reacționat la timp, au comunicat necesitatea și problema care se crease, iar apostolii au venit cu soluția.
Azi, putem lua o scurtă lecție din exemplul bisericii primare: comunică
necesitățile la timp, ca să nu se transforme în probleme și caută
soluții divine, ca problema să fie rezolvată.
Atât de des, din cauza, rușinii, mândriei, sau ignoranței noastre, fie în
biserică, fie în familie, nu comunicăm necesitățile sau nu căutăm soluții și
aceasta se transformă treptat într-o bombă cu efect întârziat și apoi
explodează și nu doar că sufăr eu, dar și pe cei dragi din jur îi afectez.
-
Comunicați
nevoile
-
Rugați-vă
pentru călăuzire și soluții divine
-
Implementați-le
în supunere de Domnul și bucurați-vă de viață, familie, biserică și chiar și
societate.
În soluția adusă
de apostoli este cuvântul ”diakonein”, care este tradus în română cu ”slujim”. În
final biserica a ales 7 slujitori, primul dintre care este Ștefan.
1.
Ștefan ca SLUJITOR al bisericii lui Hristos
În cultura societății noastre este mai pronunțată ”servirea”, decât
”slujirea”. Atunci când faci un favor pentru bani, acesta este un serviciu. Iar
atunci când faci același favor fără să pretinzi sau să aștepți o remunerare,
aceasta este slujire. Servitorul se aseamănă mai mult cu un angajat, care are
drepturi și obligații. Pe când slujitorul se aseamănă mai mult cu un rob, care
după ce a împlinit favorul, spune smerit ca în Luca 17:10: ”Sunt un rob
netrebnic, am făcut ceea ce eram dator să fac”. Ștefan nu era un servitor,
ci un slujitor. El era diacon.
Noi nu avem o imagine deplină a alegerii primilor diaconi, ci doar o
descriere succintă. Totuși nu cred că în biserica primară era pusă întrebarea,
chemării sau darului de a sluji. Totodată nu-mi imaginez ca cineva dintre cei
propuși să se fi retras, sau să fi refuzat să fie ordinați ca diaconi. Era pusă
pe masa de discuții necesitatea.
Biserica are nevoie de diaconi. De ce? Pentru că nu este ”areston” (gr.) – nu
este îngăduit, sau este inacceptabil, ca cel ce vestește Cuvântul să lase
cuvântul și rugăciunea, ca să slujească la mese. Și aceasta nu este dorința
pastorului, ci este Cuvântul și soluția Domnului.
La alegerea primilor diaconi în biserica primară, apostolii au stabilit
niște criterii de înaintare pe cineva în slujba aceasta:
De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine,
plini de Duhul Sfânt şi înţelepciune, pe care îi vom pune la slujba aceasta.
Fapte 6:3
a.
Vorbit
de bine – această
caracteristică înseamnă să ai o mărturie bună și un nume bun în fața oamenilor.
Este o caracteristică importantă și este prima în listă, pentru că slujitorul
să nu fie o pricină de vorbire de rău a însăși slujirii sau chiar bisericii. Ca
să fii slujitor în biserica lui Hristos trebuie să ai și o reputație bună între
credincioși.
Un nume bun este mai de
dorit decât o bogăţie mare. Prov. 22:1.
Mărturia se creează în timp și
este testată în circumstanțe diverse. Noi trăim în mijlocul extremelor cu privire
la acest subiect. Unii spun că opinia oamenilor este ”bună de aruncat la
gunoi”, iar alții zic că ”părerea ta contează”. Unii spun: ”nu contează ce spun
oamenii, contează ce spune Dumnezeu despre tine”. Alții spun că ”ceea ce spune
Dumnezeu despre tine, noi nu știm și vom afla abia la judecată, dar știm ceea
ce spun oamenii despre tine”.
Cum vom găsi între noi
oameni vorbiți de bine? Societatea
noastră (inclusiv noi) este foarte zgârcită la aprecieri și încurajări, dar e
foarte generoasă la critici și vorbiri de rău. Dar, rețineți, caracteristica
slujitorului nu este doar să nu fie vorbit de rău, ci să fie vorbit de bine. Astfel
în situația noastră, problema se agravează, dar agravarea problemei duce la ce?
... Regrete. Deci ca să nu ajungem să avem regrete, aici, dar și în fața
Domnului, este nevoie să creăm în biserică o cultură de apreciere a
slujitorilor. Cum?
-
Încurajați
pe cei dedicați în slujbă.
-
Apreciați
pe cei fideli slujbei lor.
-
Deprindeți-vă
să vorbiți de bine pe cei ce se ostenesc în predicarea Cuvântului și în
slujbele de diaconie.
Vă
rugăm, fraţilor, să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă
cârmuiesc în Domnul și care vă sfătuiesc. Să-i
preţuiţi foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. 1Tes. 5:12
Înțeleg, ei sunt în prim plan și în vizorul tuturor. Dintr-o parte se vede
mai bine. Îți sar în ochi multe pentru ce ai putea să critici și să vorbești de
rău, dar luptă-te cu acest viciu.
Ex: Am impresia
că atunci când vom ajunge în cer, noi moldovenii vom fi cei mai dezamăgiți
creștini. Pentru că acolo e totul perfect. Nu vom putea critica drumurile. Ele
vor fi de aur. Nu vom putea critica, conducerea. Însuși Dumnezeu va guverna,
dar El este perfect. Nu vom putea să ne uităm chiorâș la îngeri și serafimi.
Ex: Creștinii învechiți, așa de mult discută despre a nu lăsa ”lumescul” în
biserică, că mai degrabă descurajează orice inițiativă și dă peste mâni celor
ce încearcă să slujească. Stați puțin, căci virusul criticismului și vorbirea
de rău au intrat în biserică din lume, nu au venit din cer. În cer este
apreciere și armonie. Cerul e plin doar de laude, nu de critici. Dacă nu ne
schimbă noi de aici, va fi vai de noi acolo.
Cum să îmi fac și să îmi păstrez o mărturie bună?
-
Iubește
adevărul. Nu minți. Spune
adevărul. Nu exagera. Nu tolera minciuna.
-
Fii
fidel. Împlinește-ți
promisiunile, chiar și în paguba ta.
-
Emană
dragoste și bunătate.
Trăiește fericit.
-
Privește
pe aproapele tău mai presus ca tine. Caută binele aproapelui tău.
Nu este ușor să îți faci o mărturie bună și nu se poate de realizat peste
noapte. Dar e atât de ușor să o pierzi, că nici nu ai nevoie de o noapte.
Uneori e suficient și un cuvânt, o faptă, o clipă.
b.
Plin
de Duhul Sfânt – umplerea
cu Duhul sfânt este acțiunea Duhului lui Dumnezeu în momentul în care există
predare totală și fără rezerve din partea omului. Duhul Sfânt și înțelepciunea
sunt un fel de sinonime în multe cazuri din Scriptură - paralelisme sinonimice.
Duhul
Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune şi de pricepere, duh de
sfat şi de tărie, duh de cunoştinţă şi de frică de Domnul. Isaia 11:2
Duhul sfânt ne umple de sine
și locuiește în noi, iar noi radiem imaginea lui Dumnezeu în toate. Atunci când
noi permitem păcatului să intre în viața noastră, Duhul Sfânt este întristat.
Atunci când nu ascultăm de îndemnurile Duhului Sfânt, noi îl stingem. Astfel
ajungem să avem nevoie iarăși de umplerea Sa. Am întâlnit creștini care în
continuu caută umplerea cu Duhul Sfânt, și asta e pentru că ei în continuu Îl
întristează și Îl sting. Caracteristica unui slujitor nu este să fie în continuă
căutare de a se umple cu Duhul sfânt, ci în starea de a se păstra plin de Duh
în timp ce trăiește.
Cum să mă umplu de DS? Prin pocăință sinceră, și predare fără rezerve lui
Dumnezeu, recunoscându-I toată autoritatea Sa în viața ta.
Cum să te menții plin de Duhul Sfânt? Evită păcatul cu orice preț și caută să
asculți îndată și întocmai de îndemnurile Duhului Sfânt.
2.
Ștefan ca MARTOR al lui Isus Hristos
În timpul nostru cuvântul martor este disprețuit din cauza organizației
martorilor lui Iehova. Tot așa cum culorile curcubeului sunt disprețuite din
cauza organizației Lgbt. Mărturia mai este atacată de abundența de minciuni,
mărturii false și interese obscure. Din această cauză s-a introdus și
jurământul cu mâna pe Biblie în fața judecătorului, și constrângerea punitivă
în cazul mărturiei false, pentru persoanele care aduc mărturii în sala de
judecată. Mărturia lui Ștefan a fost luată în serios, pentru că Ștefan era un
om cu o mărturie impecabilă. Mărturia creștinilor era atât de abundentă, încât
se creează impresia că creștinii nu așteptau un moment potrivit să
mărturisească pe Hristos, ci căutau sau creau situații în care să-L mărturisească
pe Hristos.
Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se
înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.
Fapte 6:7.
Ce l-a făcut pe Ștefan să fie un martor înflăcărat și ce ar putea să mă
ajute pe mine să fiu la fel?
Ştefan era plin de har şi de putere şi făcea minuni şi semne mari în norod.
Fapte. 6:8.
a.
Plin
de har și putere, iar
iudeii nu puteau să stea împotriva lui. În general, cuvântul Har cuprinde
întregul favor pe care Dumnezeu l-a dat omenirii, ca în loc de moarte veșnică
oamenii să trăiască veșnic; și aceasta nu din meritele proprii, dar din mila și
dragostea lui Dumnezeu.
Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu
este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 6:23.
Vă atrag atenția la trei lucruri despre Harul lui
Dumnezeu, pe care trebuie să le înțelegem și să ținem minte.
-
Lui Hristos îi
datorăm faptul că am intrat în această stare de har.
Lui Îi datorăm faptul că,
prin credinţă, am intrat în această stare de har în care suntem; (Rom. 5:2).
-
Fiecare creștin este
îndemnat să rămână în starea de har în care a intrat.
Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii
evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i
îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu. Fapte 13:43
-
Să veghem ca nu
cumva să ieșim din Harul lui Hristos.
Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de
Hristos; aţi căzut din har. Gal. 5:4
Domnul îi dădu-se o putere să
poată face semne și minuni în popor. În cazul lui Ștefan, nu este menționată
nici o minune și nici un semn făcut de el, dar știm că orice semn și minune
avea rolul de a confirma Cuvântul predicat. Știm că cei ce făceau minunile, nu
căutau să facă minuni, ci căutau să proclame Cuvântul. Ca să proclami Cuvântul
trebuie să știi Cuvântul.
b.
Cunoașterea
bogată a Scripturilor.
Citind predica lui Ștefan,
vedem că Ștefan cunoștea foarte bine Scripturile, căci el povestește cu lux de
amănunte desfășurarea planului lui Dumnezeu cu poporul Israel de la Avraam și
până la Hristos. Ei nu aveau fiecare câte un sul cu toate Scripturile la ei
acasă. Ei nu aveau Tora și Psalmii în aplicațiile telefonului, dar cunoșteau
Scripturile mai bine decât mulți creștini de azi.
Ex: mama mea s-a pocăit în 1970 și nu aveau Biblii, căci erau interzise în
URSS. Duminica pastorul predica din unica Biblie în biserică, dar în timpul
săptămânii Biblia circula pe la case. Cei din case se adunau în cerc și citeau
concomitent, cineva din stânga în dreapta, cineva din dreapta în stânga și
cineva cu picioarele în sus. Așa interes era față de cuvânt. Cu regret azi întâlnesc
în bisericile noastre creștini care când e vorba să mărturisească Evanghelia,
zic: eu nu știu ce să spun. Nu e de mirare că noi nu mărturisim despre Hristos.
Nu e de mirare, că noi nu suntem martori înflăcărați ai lui Hristos. Poate
zici: eu citesc, dar nu țin minte.
Cum să cunosc mai bine Scriptura?
-
Studiază
Cuvântul. Împăratul avea
porunca să citească și să scrie o copie a Legii, - cercetați.
-
Discută
despre cuvânt. Cel mai
bine se înțelege când discuți cu alții ceea ce ai studiat.
-
Mărturisește
Cuvântul. Cel mai bine se
memorează când mărturisești altora cele studiate.
-
Trăiește
Cuvântul. Punerea în
practică a cuvântului îți va da convingere că principiile lui Dumnezeu
lucrează, iar ca rezultat vei mărturisi cu mai multă îndrăzneală.
3.
Ștefan ca MARTIR pentru Hristos
Interesant că în literatura ortodoxă se vorbește foarte mult despre
martiri, însă în cercurile protestante tema martirajului este foarte
neexplorată și chiar evitată. Martirajul este păstrat la statut de taină, adesea
din motive firești. Este greșit să cauți în adins să fii prigonit și
martirizat. Dar la fel este greșit să eviți cu orice preț prigoana și
martirajul. Domnul Isus era conștient că urmările mărturisirii pot fi tragice
pentru ucenicii săi, și totuși îi trimite pe ucenicii Săi să-L mărturisească
activ, zicând:
Iată, Eu vă trimit ca pe
nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca
porumbeii. Matei 10:16.
Mărturisirea la care se referă Isus se referă la mărturisire activă și
intenționată. De ce mărturisirea trebuie acompaniată de înțelepciune și lipsă
de răutate? Pentru că răutatea naște răutate. Când ție ți se face rău, ești
impulsionat să îi răspunzi la fel. Isus spune să nu facem aceasta. Din contra,
să aplicăm înțelepciunea. Este nevoie de mare înțelepciune ca o oaie să meargă
la lupi ca să îi mărturisească. Se pare irațional și imposibil. Dar, la
Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință. Cu atât mai mult că scopul final nu
este doar ca oaia să mărturisească lupului, ci încă să mărturisească în așa
fel, ca lupul să vrea să devină oaie.
Conform statisticilor Vaticanului în anul 2012 au fost omorâți intenționat peste
100 mii de creștini, pe motivul credinței. Dar 1200 din ei au fost martirizați,
căci motivul morții lor nu a fost faptul că sunt creștini, ci pentru că au
mărturisit activ pe Isus Hristos.
Biblia ne învață că prigoana din cauza Evangheliei este un lucru demn. Este
o rușine să fii amendat, ocărât, amenințat și prigonit pentru un lucru rău.
Însă, dacă pătimești din cauza Evangheliei este o bucurie, fericire și chiar
veselie.
Ferice va fi de voi când,
din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de
lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucurași-vă și veseliți-vă, căci
răsplata voastră este mare în ceruri. Matei 6:11-12
Mai mult decât atât, martirii vor avea o răsplată deosebită în ceruri. Despre
cei al căror sânge a fost vărsat din pricina lui Hristos, este scris:
Când a rupt Mielul
pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi
din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o
ţinuseră… Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai
odihnească puţină vreme, până se va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă
şi al fraţilor lor, care aveau să fie omorâţi ca şi ei. Apoc. 6:9-11.
De unde vine
curajul pentru predicare, chiar și în fața morții?
a.
Nu
te uita la amenințările oamenilor. După ce au fost arestați pentru predicarea Evangheliei, apostolii, au
fost avertizați să nu predice mai mult despre Isus, ca să nu li se întâmple
data viitoare ceva mai rău. Și ce au făcut ei? Ei nu s-au uitat la aceste
amenințări, ci se roagă, și zic:
Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să
vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala Fapte 4:29.
Cu
alte cuvinte, lasă amenințările în grija Domnului. Să se uite Domnul la amenințări
și El să aibă grijă de ele, dar noi să ne rugăm să primim îndrăzneală, ca să
mărturisim în pofida amenințărilor.
b.
Stai
cu ochii pe Dumnezeu.
Adesea noi atragem atenția la starea noastră, circumstanțele noastre, dar mai
puțin tragem atenția la ce face Dumnezeu prin aceste stări și circumstanțe.
Astfel ajungem să pierdem entuziasmul și puterea de a vesti Evanghelia cu
îndrăzneală, curaj și putere.
Dar
Ştefan, plin de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui
Dumnezeu, şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu; şi a zis:
"Iată, văd cerurile deschise, şi pe Fiul omului stând în picioare la
dreapta lui Dumnezeu." Fapte. 7:55-56.
Poate
și depășesc acuratețea interpretării biblice, dar știu că în Col. 3:1 este
scris că Isus șade la dreapta lui Dumnezeu, dar aici Îl vedem pe Isus Hristos
că s-a sculat în picioare. În momentele dificile din viața ta, și mai ales
atunci când îți pui viața în joc pentru Numele lui Isus Hristos, El stă cu
ochii pe tine și El stă de partea ta.
c.
Acordă
iertare necondiționată.
Reacția naturală în noi este să răsplătim cu rău pe cei ce ne fac rău, și chiar
poate să le răsplătim puțin chiar mai îndesat decât am primit noi. Reacția lui
Ștefan nu a fost așa. Chiar dacă acei oameni meritau ca să li se facă cel puțin
ceea ce au făcut ei cu Ștefan, ei au primit iertare, fără să o fi cerut. Ștefan
a mijlocit pentru ei, ca Dumnezeu să nu le țină în seamă păcatul omorului și
astfel Ștefan a devenit așa numitul primul martir al bisericii.
Spun așa numitul, deoarece această experiență îmi amintește de un caz mai
devreme. Primul martir al bisericii, care și-a pus viața în joc pentru
Evanghelie a fost Isus Hristos. Isus a fost omorât pentru mesajul pe care îl
predica. Hristos a devenit mesajul pe care noi trebuie să îl predicăm.
