Ce înseamnă a fi dedicat?
Dex-ul: A fi consacrat unei idei, unei activități sau unei îndeletniciri.
Acest cuvânt se mai folosește cu sensul:
- de a consacra sau închina o clădire pentru activitatea bisericii – dedicarea
clădirii bisericii;
- consacrarea unui slujitor la o slujire pe viață – rugăciunea de
ordinare/hirotonisirea a unui pastor sau diacon.
Ca exemplu de dedicare în Scriptură putem evidenția:
- dedicarea templului (1Împ. 8:23). După ce Solomon a construit templu,
el a adunat tot poporul la sărbătoarea de dedicare a clădirii exclusiv pentru
slujba Domnului. Fiecare spațiu și fiecare obiect a fost făcute pentru o
anumită funcție și au fost dedicate exclusiv pentru acea slujbă. Nimeni nu avea
dreptul nici să scoată ceva din casa templului, nici să folosească obiecte
nededicate în slujba de acolo.
- dedicarea lui Pavel și Barnaba (FA. 13:2). Biserica din Antiohia a
recunoscut chemarea pe care a făcut-o Domnul lui Barnaba și Pavel. După ce au
postit și s-au rugat, ei și-au pus mâinile peste cei doi și i-au dedicat
slujbei de misiune la care fusese chemați.
Pentru a explica mai bine anul bisericii DEDICAT, am
întitulat mesajul de azi ”Între templu și gojineață” și vă spun de ce. Eu sunt
ultimul copil la părinți – mezinul, care trebuia să aibă grijă de părinți până
la adânci bătrânețe. Mama m-a crescut cu
frica de Domnul, căci era credincioasă.
La vârsta de 17 ani, eu m-am pocăit și m-am predat Domnului ca să
trăiesc pentru El toată viața mea. Eram foarte fericit și abia așteptam să văd
cum aș putea să-L cunosc pe Dumnezeu și să-L slujesc pe El. În același timp
fratele mai mare a decis să facă o afacere. El locuia la oraș, dar afacerea pe
care intenționa să o facă nu putea fi făcută în oraș. Mai mult decât atât, s-a
gândit el acasă la părinți este și spațiu, dar și forță de muncă care putea să
o folosească. Ce a făcut el? A cumpărat 12 purceluși pe care i-a adus acasă și
mi-a zis: crește-i. Deodată, eu proaspăt pocăit și dedicat să slujesc pe
Domnul, m-am pomenit că sunt porcar dedicat și petreceam aproape tot timpul la
gojineață.
Vorbind despre ”dedicat”, vreau să ne amintim fiecare,
poate am făcut promisiuni lui Dumnezeu, dar așa și nu le-am împlinit; poate
ne-am dedicat în slujba Domnului, dar am deviat ușor-ușor și acum ne preocupăm
doar de interesele personale.
Dacă ești un afacerist bun, nu exclud faptul că poți
fi dedicat lui Dumnezeu prin a face bani pentru a susține financiar slujirea
lui Dumnezeu. Nu exclud că cineva ar putea crește porci pentru a întreține
anumite proiecte, slujiri și slujitori, care aduc glorie lui Dumnezeu.
Ceea ce vă propun este să ne punem această întrebare
din nou și din nou anul acesta: sunt eu dedicat Domnului sau mă preocupă
lucrurile pământești? Job, hobby, banii, casa, mașina...
Solomon a zidit templul și l-a dedicat în slujba lui
Dumnezeu. Acolo se aduna poporul pentru închinare, rugăciune, slujbe și
sărbători. Templul era dedicat apropierii omului de Dumnezeu. De aceea
Dumnezeu a zis despre templu: ”casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru
toate popoarele” (Is. 56:7).
Pe parcurs, oamenii au deviat de la scopul pentru care fusese dedicat templu.
Au început să facă în templu activități, care nu erau dedicate apropierii
omului de Dumnezeu. Atunci Dumnezeu a ocărât preoții zicându-le: ”ați
transformat Casa Mea într-o peșteră de tâlhari” (Ier. 7:11).
Mai târziu, din cauza fărădelegilor poporului Israel, Dumnezeu a permis ca
babilonienii să cucerească Israelul și ei au scos din templu toate uneltele
dedicate slujbelor din Casa Domnului și astfel au pustiit templu (2Împ.
24:13).
Mai apoi, în 167 î.H. Antioh Epifan a spurcat templul lui Dumnezeu, când
a cucerit Ierusalimul, prin aceea că a jertfit un porc (animal necurat) în
templu de la Ierusalim.
Nu mai e mult și după cuvintele prorocului Daniel, templul lui Dumnezeu va
fi pângărit prin faptul că chiar ”urâciunea pustiirii” se va așeza în locul
sfânt (Mat. 24:13).
Observați cum din anumite cauze, ceea ce este sfânt și
dedicat Domnului, poate ajunge un loc spurcat sau fără de importanță?
După ce Solomon a construit templul Domnului în locul
cortului întâlnirii, la dedicarea/sfințirea templului, Solomon a rostit o
rugăciune de 30 de versete stând pe genunchi. Apoi s-a sculat și s-a adresat
către popor în următoarele 6 versete. Nu o să le citim și studiem acum pe
toate, dar vreau să citesc primul verset din rugăciunea lui Solomon și ultimul
verset din adresarea către popor.
"Doamne
Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu ca Tine, nici sus în ceruri, nici jos pe
pământ: Tu ţii legământul şi îndurarea faţă de robii Tăi, care umblă înaintea
Ta din toată inima lor! (1Împ. 8:23).
Solomon începe rugăciunea sa focusându-se pe Dumnezeu
însuși. Recunoaște cine este Dumnezeu și dă-i respectul, frica și
iubirea pe care o merită. Toate lucrurile sunt din El,
prin El și pentru El (Col. 1:16).
De aceea, noi recunoaștem locul, rolul și maiestatea
lui Dumnezeu în viața și slujirea noastră. Aceasta e cel mai important și
primordial lucru în vederea unei relații bune cu Dumnezeu.
Fără de aceasta, toate faptele bune sunt ca o haină
murdară; toate slujirile și binefacerile sunt o nimica în fața Lui.
Al doilea lucru pe care trebuie să-L învățăm este
faptul că Dumnezeu Își ține legământul și îndurarea față de robii săi
dedicați. Cu alte cuvinte, Dumnezeu rămâne dedicat celor care sunt dedicați
Lui.
Ce spune Solomon poporului?
Inima
voastră să fie în totul a Domnului Dumnezeului nostru, cum este astăzi, ca să
urmaţi legile Lui şi să păziţi poruncile Lui. (1Împ. 8:61).
Inima să fie întru totul a Domnului = fiți dedicați
Domnului.
Hristos a făcut ceva pentru noi. Pe cruce El și-a dat
viața în locul nostru. Răspunsul nostru potrivit ar fi să ne dăm și noi viața
pentru El. Dumnezeu nu ne cere să murim pentru El, după cum a murit El pentru
noi. El ne cere să trăim pentru El. Doar că viața noastră să fie dedicată întru
totul Lui.
"Căci
Domnul Își întinde privirile peste tot pământul ca să sprijine pe aceia a căror
inimă este întreagă a Lui…" (2 Cron. 16:9)
De multe ori găsim în Scriptură că credincioșii -
biserica Domnului Isus este numită templul lui Dumnezeu. Astăzi nu mai este
templul din Ierusalim, care era cândva, dar suntem noi – biserica lui Dumnezeu,
care este dedicată aceluiași scop ca și templul de pe vremuri.
Nu știți că
trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi şi pe care L-aţi
primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteți ai voștri? Căci aţi fost cumpărați
cu un preț. Proslăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care
sunt ale lui Dumnezeu (1Cor. 6:19-20).
Atât trupul cât și duhul nostru aparțin lui Dumnezeu,
pentru că Hristos pe cruce a plătit prețul răscumpărării noastre din păcat.
Acum fiecare din noi urmează să fie dedicat pe deplin lui Dumnezeu, ca atât în
duhul cât și în trupul nostru să fie proslăvit Dumnezeu. Dedicarea ta
urmărește gloria Sa. Sper că este clar, că fiecare credincios trebuie să fie
dedicat sau rededicat lui Dumnezeu și aceasta nu se referă doar la slujitori,
ci la fiecare credincios.
Dar, vreau să atrag atenția și la motivația cu
care noi ne dedicăm lui Dumnezeu. În Luca 15 citim despre fiul risipitor, dar
în contextul de azi vreau să atragem atenția doar la motivația cu care fiecare
din ei au slujit tatălui său.
- Fiul cel mai mic a slujit pe tatăl său din motive egoiste, căci el a
venit la tatăl său și a cerut ceea ce i se cuvine. A lucrat la tatăl său pentru
un câștig, pe care la cerut și l-a primit. Știm că nu a administrat corect
banii, dar i-a risipit și a ajuns să pască porcii.
- Fiul cel mai mare a slujit pe tatăl său cu un spirit legalist, căci el
a spus tatălui său: ”iată, eu îți slujesc ca un rob atâția ani și niciodată nu
mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei”. Era dedicat în slujba
tatălui, dar gândul și dorința inimii lui erau la frigărui cu prietenii săi.
Ambele motive sunt greșite. Dacă te dedici lui Dumnezeu, pentru a căpăta un
câștig pământesc vei ajunge la gojineață. Vei ajunge să paști nu oile, ci
porcii. Vei ajunge să mănânci nu din laptele oilor, ci din resturile porcilor. Motivele
egoiste sunt incompatibile cu dedicarea autentică și sfântă. Dacă te dedici lui
Dumnezeu, din obligație sau interes material și nu de bună voie nu ești departe
de aceeași gojineață.
Îți dorești să fii templu sau gojineață? Dorești să
slujești în templu sau să robești în gojineață? Ceea ce face diferența între
aceste două este DEDICAREA ta lui Dumnezeu.
Acum, dacă ai înțeles că e mai bine pentru tine să fii
dedicat lui Dumnezeu, te rog să nu te grăbești. Dumnezeu nu dorește promisiuni
emoționale.
Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi
să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?
(Luca 14:28).
Dacă ai înțeles că e mai bine să te dedici sau
rededici lui Dumnezeu, te rog să faci următorul lucru: șezi jos și
calculează-ți bine hotărârea. Mulți umblau după Hristos, dar Hristos i-a
îndemnat să-și facă socotelile.
Tot așa cum fiul cel mai mic ședea lângă gojineață și
cugeta în sinea lui, tot așa ar trebui fiecare din noi să cântărim ceea ce ne
propune Dumnezeu și ceea ce ne propune cel rău. Să alegem între templu și
gojineață. Toți știm despre hotărârea corectă a fiului mai mic și întoarcerea
sa la tatăl. Fiul mai mare a ales să rămână lângă gojineață în timp ce toți din
casă se veseleau pentru decizia fratelui mai mic.
Ține minte:
- templu este caracterizat de sacrificiu și jertfire, dar gojineața este de hrană
și somn;
- templul este plin de activități și oameni, dar gojineața este plină de lene
și porci;
- templul Îl are în centrul atenției pe Dumnezeu, dar gojineața pe sine;
- templul miroase a tămâie, dar gojineața pute;
- templul reglează conturile cu Dumnezeu, dar gojineața te ține în mocirla
păcatului.
