Însă
înainte ca să apară emailul, cel mai rapid mesaj trimis era telegrama – un mesaj
scurt. Telegrama se trimitea rar și în caz de urgență, pentru că era scumpă. În
telegramă se făcea economie de cuvinte, căci se achita pentru fiecare cuvânt pe
care îl scriai. De aceea adesea se omiteau cuvintele de legătură. Toți se
străduiau să scrie în telegramă strictul necesar și nimic de prisos sau
neimportant.
În
secolul I, pe când ap. Pavel scria epistole către biserici, papirusul era și
mai scump, iar cerneala era un mare deficit, dar totuși ap. Pavel nu a omis să
scrie câte o rugăciune în fiecare scrisoare. Citind epistolele ap. Pavel, găsim
scrise rugăciuni în fiecare scrisoare (Rom. 1:8, 1Cor. 1:4, 2Cor. 1:3, Gal.
1:5, Ef. 1:16, Fil. 1:3, Col. 1:3, 1Tes. 1:2, 2Tes. 1:3, 1Tim. 1:12, 2Tim. 1:3,
Tit 3:15, Filimon. 1:4).
Rugăciunea
nu este nici umplere de timp și nici o mantră fermecată, rugăciunea este cea
mai importantă parte din viața creștină, pentru că prin rugăciune noi vorbim cu
Dumnezeu. Analizând viața de rugăciune a Ap. Pavel putem spune cu încredere că
el era o persoană dedicată rugăciunii și promova acest devotament față de
rugăciune în toate bisericile pe care le înființa sau le scria epistole.
Fiind
în seria de predici DEDICAT și ajunși în fața rugăciunii ap. Pavel pentru
biserica din Efes, vă propun să învățăm câteva lucruri din această rugăciune,
ca să fim și noi dedicați în rugăciunile noastre.
Îl
vedem pe ap. Pavel dedicat în rugăciune, căci spune el că nu încetează să aducă
mulțumiri pentru efeseni în rugăciunile sale și tot el scrie creștinilor din
toate bisericile.
”Rugați-vă neîncetat” (1Tes. 5:17).
Pavel
se roagă în pustie, spre Damasc și în cei 11 ani izolați în pustia
Arabiei (Gal. 1:17, 2:1);
Pavel se roagă în sinagogi, unde mergea de obicei să predice pe Isus
(FA. 17:2);
Pavel se roagă în călătorii pe mare înainte de naufragiu (FA. 27:35);
Pavel se roagă în temniță, înainte de cutremur (FA. 16:25);
Pavel se roagă în palate, când a mărturisit Evanghelia împăratului
Agripa în reședința lui Festus (FA. 26:29).
Pavel se roagă în templu, când a adus daruri și milostenii pentru neamul
său (FA. 24:17).
De
aceea el ne îndeamnă și pe noi: ”Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu
mulțumiri” (Col. 4:2). O reformulare a acestui verset ar fi: Fii
dedicat în rugăciunea ta.
El
se roagă atunci când este în greutăți, dar se roagă și când totul este bine.
El se roagă pentru el, dar se roagă și pentru toate bisericile Domnului.
El se ruga și vedea răspunsul imediat, dar a avut și rugăciuni neîmplinite.
Erau timpuri când Pavel se ruga și aștepta, dar erau și timpuri în care Pavel
se ruga și acționa.
Efeseni
1:15-23
1. Fii pasionat de rugăciune
Când
eram prin clasa a șasea s-a schimbat directorul școlii. Noul director devenise
un instructorul militar. El era cunoscut prin strictețea sa și mai avea și
slăbiciunea de a da palme la elevii, care fugeau de la lecții. Apăruse o nevoie
la prietenul meu în familie și m-a rugat să merg cu el din timpul lecției, ca să-l
ajut cu ceva. I-am zis, ok, dar să ne cerem voie. Am mers împreună cu el la
director și nu știam cum să ne adresăm și ce să spunem. Retrăiam și ne tremurau
genunchii. Am luat inima în dinți și am intrat la el în cabinet. Prietenul meu
zice: domn director, avem la d-stră o rugăciune, în loc să zică o rugăminte. Cu
greu mi-am ascuns zâmbetul...
Rugăciunea
nu este o rugăminte. Rugăciunea poate conține și rugăminte, dar rugăciunea și rugămintea nu
sunt sinonime, dar cât de des noi ne limităm rugăciunile noastre la niște
rugăminți pe care le avem la Dumnezeu și pierdem din frumusețea și puterea
rugăciunii...
Faptul
că ”rugăciunea” și ”rugămintea” au aceeași rădăcină în l. română ne aduce
confuzie. Cu părere de rău dicționarul de sinonime în română le listează ca
sinonime, însă etimologia rugăciunii arată că provine de la latinescul
”rogatio”. Limba originală în care a fost scris NT arată și mai clar diferența
dintre aceste două cuvinte ”προσευχή” vs. ”αναφορά”.
În v.
15-16 Pavel începe rugăciunea sa fiind focusat pe gloria lui Dumnezeu. El Îi
mulțumește și Îi dă slavă lui Dumnezeu pentru credința și dragostea efesenilor.
Credința și dragostea bisericii din Efes l-a frapat, l-a mirat, l-a impresionat,
de parcă l-a lăsat cu gura căscată pe Pavel.
De aceea, el nu înceta să aducă mulțumiri lui Dumnezeu de fiecare dată când se
ruga. Astfel, credința și dragostea efesenilor a devenit un motiv de laudă în
adresa lui Dumnezeu.
Ați
auzit despre cauză și efect. Nimic nu are loc fără să aibă o cauză și un efect.
In put – out put – kaput. Credința și dragoste (motive, cauză) – mulțumire lui
Dumnezeu – Glorie și laudă (efect).
Biserica
din Galatia
tot la mirat pe ap. Pavel. Uimirea în dreptul galatenilor era negativă.
Mă
mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la
o altă Evanghelie (Gal. 1:6).
Îmi
imaginez că și această mirare îl făcea pe Pavel să se roage lui Dumnezeu, dar
nu era o rugăciune de mulțumire și laudă la adresa lui Dumnezeu.
Care
ar fi două caracteristici distincte din viața / biserica ta, care ar mira pe
oricine?
Privind la biserica VA - ap. Pavel s-ar mira și ar aduce laude lui Dumnezeu sau
s-ar miră și ar scrie o predică moralizatoare?
Ori
de câte ori noi ne limităm în rugăciunile noastre la ”Doamne dă-mi”, ”Doamne
ajută-mi” noi demonstrăm că percepem rugăciunea ca pe o rugăminte. Această
abordare dovedește că noi nu suntem dedicați în rugăciune, ci mai degrabă
dedicați bunăstării noastre.
Dacă
ar fi să îți poți asculta toate rugăciunile tale, câte din ele ar da dovadă că
tu ești pasionat de Dumnezeu? Și câte din rugăciunile tale sunt despre tine și
ceea ce se învârte în jurul tău?
A
fi dedicat în rugăciunea mea, înseamnă să stau de vorbă cu Dumnezeu. De altfel rugăciunea se
transformă în rugăminte, fiind pasionat de ceea ce am nevoie de la Dumnezeu.
Motivul
tuturor falimentelor din viața noastră este falimentul în rugăciune.
Să vorbești cu oamenii despre Dumnezeu este un lucru mare, dar să vorbești cu
Dumnezeu despre oameni e un lucru și mai mare.
Rugăciunea este vocea credinței, oricine crede să-și mărturisească credința sa
în rugăciune.
Oamenii
lui Dumnezeu pe care noi îi admirăm au fost oameni pasionați și dedicați
rugăciunii.
- Evanghelistul american Dwight Lyman Moody zicea: fiecare mare lucrare a lui
Dumnezeu, este precedată de cineva care a îngenunchiat.
- Marele evanghelist recunoscut la nivel mondial William Franklin Graham Jr. a
fost întrebat cât timp el se pregătește de predică, iar el a răspuns: dacă aș
avea de tăiat un copac în cinci ore, trei din ele le-ași petrece ascuțindu-mi
toporul; la fel și în pregătirea predicii el petrecea mai mult timp în rugăciune
decât în scrierea predicii.
- Un alt mare evanghelist din Africa de sud Angus Buchan spunea: rugăciunea are
putere. Când oamenii se străduie, el lucrează, dar când oamenii se roagă,
Dumnezeu lucrează.
- Marele reformator al credinței creștine autentice Martin Luther: am atâtea de
făcut azi că dacă nu petrec câteva ore în rugăciune, nu voi reuși.
- Evanghelistul englez Leonard Ravenhill: nici-un om nu este mai mare decât
rugăciunile sale, nici-un om nu este mai puternic decât rugăciunile sale.
2. Fii pasionat de Dumnezeu
v.
17-23
Ceea
pentru ce se roagă ap. Pavel în această rugăciune, dar și în toate rugăciunile
sale, nu este ceva lipsit de importanță, ci din contra e ceea ce este mai
important. Cu alte cuvinte ap. Pavel nu cheltuie timpul din rugăciune pe
mărunțișuri, ci se roagă pentru ceea ce e valoros cu adevărat. Rugăciunea nu
este mediocră. Haideți să privim la conținutul rugăciunii lui Pavel ca să
începem și noi să ne rugăm la fel, să proclamăm și noi în rugăciunile noastre
adevărurile eterne.
„Mă rog ca Tatăl slavei să vă dea un duh de
înțelepciune și descoperire în cunoașterea Lui”.
”Mă rog să vă lumineze ochii inimii, pentru a
pricepe care este nădejdea chemării Lui și bogăția slavei moștenirii Lui în
sfinți”.
”Mă rog ca să cunoașteți nemărginita mărime a
puterii Sale”.
”Dumnezeu L-a înviat pe Hristos din morți”.
”Dumnezeu L-a pus să șadă la dreapta Sa”.
”Dumnezeu I-a pus totul sub picioare”.
”Dumnezeu L-a dat să fie căpetenia bisericii”.
Conținutul
rugăciunii ap. Pavel este axat pe cele mai importante lucruri de care are
nevoie biserica și fiecare credincios. A fi devotat în rugăciune nu înseamnă
doar să te rogi des, ci să te rogi pentru lucrurile, care cu adevărat contează
și care au o valoare eternă.
Chiar
și rugăciunea ”Tatăl nostru” lăsată de Isus Hristos ne învață că rugăciunea
este focusată pe Dumnezeu și gloria Sa, nu pe nevoile materiale. Ea începe și
sfârșește cu doxologie ”...sfințească-se numele Tău”, ”vie împărăția Ta,
facă-se voia Ta”, ”A ta este împărăția, puterea și slava”, iar nevoile
materiale, dar și cele spirituale ”dă-ne pâinea cea de toate zilele”, ”iartă-ne
păcatele noastre”, ”izbăvește-ne de cel rău” formează conținutul rugăciunii.
Adesea
rugăciunile noastre sunt mediocre, pentru că ne rugăm pentru lucruri mediocre.
Conștientizez că suntem mici în fața lui Dumnezeu, dar atunci când rugăciunile
noastre se limitează doar la lucruri mici, oare cât de mici suntem în fața
Lui?!
Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul
de rugăciuni şi cereri (Ef. 6:18).
Nu
este greșit să te rogi pentru tot felul de lucruri, chiar și mici, dar dacă
rugăciunile tale sunt preponderent despre lucrurile pământești și mici, asta nu
arată că ești pasionat de Dumnezeu.
Atunci
când Marta se preocupa de lucrurile pământești, dar Maria de cele spirituale,
Isus a spus: ”Maria a ales partea cea bună, care nu i se va lua”. Marta se
preocupa de lucrurile care se trec, pe când Maria se preocupa de cele veșnice.
Ascultă
glasul Duhului Sfânt și dacă te simți mustrat pentru că în rugăciunile tale ai
fost mediocru și axat în mare parte pe lucrurile pieritoare și neimportante,
pocăiește-te și corectează-te. Dedică-te azi unei vieți de rugăciune focusată
pe Dumnezeu. Întrerupe lanțul de rugăciuni profitoare și rugăciuni mediocre.
„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi
vesti lucruri mari, lucruri ascunse pe care nu le cunoşti” (Ieremia 33:3).
Nu
mai limita rugăciunile tale la cele de pe pământ, așa cum spune ap. Pavel în
Col. 3:2 ”gândiți-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ”. Nu uita
că ești cetățean al cerului.
Ai
fost la biserică, dar așa și nu ai apucat să te rogi? Isus spunea: ”Casa Mea se
va chema o casă de rugăciune...” (Mat. 21:13). Te ascultă Dumnezeu de oriunde
te-ai ruga, dar dacă ai venit în casa de rugăciune și nu te-ai rugat, ai
ratat scopul.
Sau
poate nu știi cum să te rogi? Chiar și ucenicii s-au adresat la Isus zicând: ” Doamne,
învață-ne să ne rugăm...” (Luca 11:1). Nu-ți fie rușine să spui învață-mă să
mă rog, sau roagă-te așa cum poți.
Sau
poate nu ai chef să te rogi? Adesea am fost dezgustat de unii creștini, cărora
le sugerezi să se roage, dar ei refuză. Înțeleg că emoțional nu suntem
totdeauna stabili și că dispoziția poate oscila între amărăciune și extaz, dar
nu pot înghiți refuzul creștinului de a se ruga. După ce m-am pocăit și mă
pregăteam de botez, un frate bătrân mi-a spus că creștinul trebuie să fie gata
întotdeauna pentru 3 lucruri: 1) să mărturisească pe Hristos, 2) să se roage
lui Hristos, 3) să moară pentru Hristos. Ești tu gata pentru aceasta? Da! Astea
nu țin de chef și dispoziție. În 2Tes. 1:3 ap. Pavel scrie: trebuie să
ne rugăm lui Dumnezeu. Nu te lăsa condus de cheful tău.
Pentru
a fi dedicat în rugăciunea ta:
1. Roagă-te cu orice ocazie.
Râvnește și stăruiește în rugăciune.
2. Oprește-te și creează-ți
ocazii de rugăciune. Roagă-i și pe alții să se roage pentru tine.
3. Roagă-te pentru toate, fiind
îndrăgostit de El. Rămâi conectat cu Dumnezeu.
Cine
vrea să se rededice în viața de rugăciune, vă invităm să veniți în față, să ne
rugăm împreună, ca să aveți o viață plină de rugăciune și o relație spirituală
intimă cu Dumnezeu.
