Alfonso I – regele Aragonului din nord-estul Spaniei a observat cu tristețe că slujitorii din curtea împăratului deveneau tot mai ușuratici și nedisciplinați. A urmărit mai atent viața slugilor sale în afara curții împărătești și a observat că nimeni din ei nu mulțumeau lui Dumnezeu când se așezau la masă. Atunci el a organizat un ospăț și a poftit pe toți slujitorii curții împărătești, de la cel mai mic – la cel mai mare. S-au chitit toți în cele mai frumoase haine și au mers la ospățul împărătesc. Imediat cum s-au așezat la masă au început să înfulece. Deodată, a intrat un boschetar murdar și neîngrijit, s-a așezat și el la masă și a început să mănânce. Toți, au înmărmurit și așteptau ca regele să poruncească străjerilor să-l fugărească. Regele însă privea atent, dar nu spunea nimic. Atunci, ei au început să spună unul către altul: de ce regele îi permite boschetarului asta să se poarte de la masa împărătească? Atunci, regele le-a zis: el nu diferă de voi. Nimeni din voi nu a mulțumit că v-am invitat la acest ospăț. Nimeni din voi nu ați mulțumit lui Dumnezeu pentru mâncare, înainte ca să mâncați. Cu ce vă deosebiți voi de el?
Solomon ne-a lăsat un proverb minunat la tema asta.
„Toate
zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ
necurmat.” (Proverbe 15:15).
Toți vrem să trăim bine, fericiți, să avem de toate și la sărbători mai
spunem câte un toast ”când ne va fi mai rău, așa să ne fie”. Să
înțelegem azi că secretul este într-o inimă mulțumitoare.
Majoritatea recunoaștem că trăim într-o lume, care lasă de dorit. În
Rom. 1:29-31 această lume este descrisă ca fiind:
... plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de
lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de
porniri răutăcioase; sunt şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici,
trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, fără
pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără
milă (Rom. 1:29-31).
Acesta este un tablou exact al lumii în care trăim, chiar dacă a fost
descris încă în sec. I. Toți ne văietăm de această realitate. Autoritățile
creează legi ca să lupte cu crimele. Religia predică morala ca să lupte cu
viciile. Poate te întrebi, ce au toate acestea cu mulțumirea? Haideți să privim
de unde au început toate aceste boli cancerigene ale societății noastre.
...fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca
Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit (Rom. 1:21).
Progresia fărădelegii a început cu lipsa mulțumirii, căci chiar dacă au
cunoscut pe Dumnezeu, ei nu l-au proslăvit și nu I-au mulțumit. Poate încă nu
te-ai scufundat în mocirla păcatului descrisă în versetul 32, dar dacă nu
mulțumești lui Dumnezeu, deja te-ai pornit în declin.
La școală m-au învățat că mulțumirea este o expresie de
amabilitate în rând cu alte cuvinte frumoase: buna ziua, vă rog, la
revedere, și printre ele toate și mulțumesc.
În familie am fost învățați că mulțumirea este un semn al bunei educații:
7 ani de a acasă, om cult sau din o familie de intelectuali.
În Seattle pe 7 februarie 2011, un om înarmat a intrat la o benzinărie,
a îndreptat pistolul spre vânzător, i-a întins o pungă și i-a zis: vă rog
puneți banii aici. După ce vânzătorul tremurând a pus banii în pungă și i-a
dat-o înapoi, hoțul a spus: mulțumesc, și a plecat.
Așa că cuvintele de amabilitate pot merge mână în mână cu crima, iar buna
educație nu exclude fărădelegea.
Ce ne învață biserica, sau Biblia despre mulțumire?
Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în
Numele Domnului nostru Isus Hristos (Ef. 5:20).
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia
lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi (1Tes. 5:18).
În Efeseni εὐχαριστοῦντες (mulțumiți) – indică o acțiune continuă, iar
în Tesaloniceni, acest verb este la imperativ εὐχαριστεῖτε, deci este o
poruncă. În toate lucrurile mulțumiți Domnului. Știm că Domnul nu poruncește
lucrurile de amabilitate sau de bună educație, ci poruncește ceea fără de care
nu se poate de trăit.
1.
Deprinde-te să mulțumești lui Dumnezeu și
oamenilor. Probabil că ne dăm seama că avem suficiente obiceiuri nesănătoase
sau chiar rele. Te provoc azi să începi să îți dezvolți acest obicei bun – de a
mulțumi. Sunt lucruri în viața noastră, care vin de la sine: să ceri, să-ți
aperi interesele, să strigi după ajutor, ș.a.m.d. dar sunt lucruri pe care
trebuie să le învățăm, căci ele nu ni se dau în mod natural: să cerem scuze, să
iertăm, să zâmbim, să mulțumim, ș.a.
Daniel avea obiceiul de a se ruga lui Dumnezeu de trei ori pe zi. Faptul
că avea acest obicei, deja este un lucru mare pe care trebuie să-l apreciem,
căci nu mulți credincioși au acest obicei. Dar ceea ce este mai captivant, e
faptul că el nu a renunțat la acest obicei, chiar când i-a fost pusă în pericol
viața.
Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde
ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi
îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte (Dan.
6:10).
El continua să se roage și să mulțumească lui Dumnezeu de trei ori în
fiecare zi. Nu e rău să ai obiceiuri bune, ba chiar trebuie să le înveți: să
speli dinții, să mănânci sănătos, să-ți verifici poșta, să dormi suficient... În
special, dacă e vorba despre un lucru foarte important ca mulțumirea.
Sper că Pavel în textul de la Romani 1: 21-32 ne-a convins cât de importantă
este mulțumirea.
Sper că Daniel ne-a inspirat prin exemplul său personal de a avea obiceiul
mulțumirii.
Sper că Duhul Sfânt îți vorbește și te vei lăsa îndemnat de El.
Sper că vei lucra asupra ta, ca să devii o persoană, care are obiceiul de a
mulțumi.
Obiceiurile bune au nevoie de multă muncă, insistență, și un preț mare
pe care trebuie să-l plătești. Oricum, să nu renunți.
Pentru ca să privim mulțumirea ca ceva serios, vă îndemn să privim
mulțumirea ca pe o datorie. Biblia ne învață să nu datorăm nimănui nimic. Deci,
dacă am primit ceva de la cineva și nu am mulțumit, rămân dator. În fiecare zi
primim câte ceva, pentru care ar trebui să mulțumim și dacă nu mulțumim, noi
acumulăm o datorie tot mai mare și mai mare. Aceasta nu face față creștinului. Creștinul
trebuie să învețe obiceiul de a mulțumi pentru toate lucrurile și întotdeauna și să nu datoreze nimănui
nimic. Dacă nu-I mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce primești de la El:
soare, căldură, ploaie, frumusețea naturii, sănătate, job, familie, biserică,
Cuvânt... atunci rămâi dator. Dacă nu te înveți să ai obiceiul de a mulțumi,
datoria ta va crește.
Îți dai seama că ceva nu merge bine în viața ta... Nu știu până unde ai
căzut în lista descrisă în Romani 1:29-32, dar știu sigur că a început cu lipsa
mulțumirii în viața ta. Dacă îți dorești să refaci relația ta cu Dumnezeu,
starea ta spirituală, financiară, sănătatea... începe să fii mulțumitor și să mulțumești
lui Dumnezeu.
Nu, mulțumirea nu este o formulă fermecată, dar este voia lui Dumnezeu. Doar
împlinind voia lui Dumnezeu, vom putea împlini scopul pentru, care am fost
creați.
2.
Mulțumește pentru toate lucrurile. Nu doar pentru cele
bune și plăcute, dar și pentru cele mai puțin plăcute. E ușor să mulțumești
pentru lucrurile bune. Când vrei să mulțumești mai semnificativ, mai aduci și un
cadou. Dar sunt lucruri pentru care nu mulțumim, pentru că nu le băgăm în
seamă, le trecem cu vederea, sau chiar nu vrem să le acceptăm.
Mulțumește și pentru lucrurile elementare.
Învață-te să observi și să mulțumești pentru lucrurile pe care le iei ca
ceva de la sine înțeles:
- E un lucru frumos să mulțumești pentru un apus de soare, dar ai mulțumit tu pentru
răsăritul de dimineață? Mulțumește-i Domnului în fiecare dimineață că te-ai
trezit, căci peste 120,000 de oameni, care ieri erau vii, azi nu au mai
deschis ochii.
- E un lucru frumos să poți vorbi, (atât timp cât nu vorbești urât), dar 279,343,155
(3,5%) de oameni din populația pământului nu pot scoate un cuvânt din gura lor.
- E un lucru bun că tu vezi, dar 7,208,700 de oameni sunt orbi.
Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru lucrurile elementare.
Eu înțeleg că cifrele acestea puțin ne vorbesc. Ele ne vorbesc puțin
până în momentul în care noi sau cineva drag nouă ajunge să fie parte din
aceste cifre.
Unii luau în derâdere pilda Domnului Isus că a lăsat 99 de oi pe islaz
și s-a dus să o caute 1 (pe cea pierdută). Ei zic că asta nu e rațional,
căci ar putea să le piardă deja pe toate. Așa gândesc 99% până în momentul în
care unul din ei ajunge să se piardă. Atunci i se schimbă perspectiva.
Mulțumește și pentru lucrurile mici. Poate zici în sinea
ta: nu se merită, e un fleac, e un mărunțiș. Gândește-te, că nemulțumirea în
primul rând te afectează negativ pe tine. Dacă nu mulțumești azi, deja te
pornești în declin. Azi nu mulțumești, mâine devii nemulțumitor, poimâine devii
cârtitor, apoi împotrivitor etc.
Unii, nu mulțumesc, crezând că tu doar ți-ai îndeplinit datoria. De ce
ar trebui să mulțumească, pentru ceea ce tu erai dator să faci? Da, e datoria
păstorului să predice, e datoria șoferului de utobus să conducă, e datoria
părinților să te crească, e datoria profesorilor să te învețe, e datoria
chirurgului să te opereze, etc. Dar, de ce mulțumești doar chirurgului, după ce
ai văzut moartea cu ochii?
Mulțumește întotdeauna pentru lucrurile frumoase. Cea mai întâlnită
scuză este: am uitat, mi-a ieșit din minte, data viitoare... Dacă zici că am
uitat, înseamnă că încă nu ai ajuns să ai obiceiul de a mulțumi. Dacă te-ai
îmbolnăvit de ceva grav și medicul ți-ar prescrie să iei de 3 ori pe zi un
anume medicament, cum te vei strădui să nu uiți de asta? Îți vei pune alarma,
vei scrie pe o foiță și o vei încleia pe ușa frigiderului...
Mereu ai nevoie de ceva și chiar te rogi, Domnul să te ajute. Ce ar fi
dacă nu ai avea voie să ceri ceva de la Dumnezeu, până nu mulțumești pentru altceva,
care deja ai primit?!
La noi nu se prea leagă să mulțumim pentru lucrurile pentru care muncim sau
plătim. Le considerăm ca un merit al nostru. Oare ele trebuie lăsate ca
excepții de la ”Mulțumiți pentru toate lucrurile”? Te provoc să mulțumești și
pentru ceea ce plătești.
Un om al lui Dumnezeu a deschis un restaurant. El singur lucra cu
familia sa în restaurant. Într-o zi a văzut pe un om, care a plecat capul și
s-a rugat înainte să mănânce. După ce a mâncat, a cerut nota de plată. Stăpânul
restaurantului i-a adus nota de plată și i-a spus că nu trebuie să o achite. El
a întrebat de ce așa, doar el a mâncat? Atunci, stăpânul restaurantului i-a
spus, când am deschis restaurantul am promis lui Dumnezeu, că prima persoană pe
care o voi vedea că mulțumește lui Dumnezeu pentru mâncare, îi voi achita eu
prânzul.
Mulțumește și pentru lucrurile mai greu de acceptat.
Ca să ajungi să mulțumești pentru lucrurile mai puțin plăcute și
dureroase, este nevoie de o înțelegere profundă a rolului lui Dumnezeu în viața
ta. Să înțelegi pentru ce Dumnezeu a permis sau a condus evenimentele spre
cutare lucru. Înțelegând intenția bună a lui Dumnezeu și având încredere totală
în Dumnezeu, vei ajunge să poți mulțumi și pentru cele neplăcute.
Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine și a mulțumit lui
Dumnezeu, spunând ucenicilor ”acesta este trupul meu...”. El a mulțumit lui
Dumnezeu pentru că urma să fie vândut, bătut și răstignit.
Nu voi acuza pe nimeni, care încă nu este gata să mulțumească inclusiv
pentru lucrurile neplăcute, dar trebuie să știm că spre asta trebuie să tindem.
Cum să mulțumești pentru un accident, căci asta implică un pumn de bani? Cum să
mulțumești pentru o boală, căci asta implică multe suferințe? Cum să mulțumești
pentru că ți s-a născut un copil diferit (nu ca ceilalți)? Nu este ușor. Nu
este natural. Dar, până nu vom mulțumi chiar și pentru aceste lucruri, nu vom
înțelege lucrarea lui Dumnezeu cu noi.
Un predicator vestit din Scoția, George Matheson, caer
era orb de la 17 ani, înainte de moartea a spus: ”Ah my God. Eu niciodată nu
am mulțumit pentru țepușul pe care mi l-ai dat. Am mulțumit pentru trandafiri,
dar nu și pentru spini. Am mulțumit pentru răsplata cerească, care mă așteaptă
pentru crucea pe care o port, fără să îmi dau seama că crucea aceasta și este
slava mea”.
Cum să ai o inimă mulțumitoare?
Fă-ți obiceiul de a mulțumi. Discutați cu liderul
grupului de creștere și punctați lucruri concrete din viața voastră, care să
dezvolte obiceiul de a mulțumi?
Depărtează-te de oamenii nemulțumitori. Știu că nu sună
frumos. Poate pentru tine nici nu sună creștinește, dar ascultă:
Să ştii că în zilele din urmă
vor fi vremuri grele. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani,
lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără
evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi,
neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai
mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu; având doar o formă de evlavie, dar
tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia (2Tim. 3:1-5).
Mulțumește, chiar dacă te costă.
Roagă-te să înțelegi ce urmărește Dumnezeu prin ceea ce ți s-a
întâmplat.
toate lucrurile
lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu (Rom. 8:28).
După ce ai înțeles, acceptă că ceea ce ți s-a întâmplat este spre binele
tău și mulțumește-I chiar dacă va trebui să plătești un preț.
Apropo: Ap. 4:9 – mulțumirea stă în rând cu lauda și închinarea. Ea va
continua să existe veșnic.
