Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască
şi el cum a trăit Isus (In. 2:6).
Deși nu putem să
ne comparăm cu Isus, noi suntem chemați să călcăm pe urmele Lui, să facem și să
vorbim ceea ce a învățat El. Da, încă nu ni se primește foarte bine acest lucru,
dar aceasta tocmai confirmă faptul că suntem oameni. Totuși,
- Dumnezeu a pus la dispoziția noastră același Duhul pe care Îl avea
Isus;
- El are față de noi aceeași dragoste ca și față de Isus;
- El ne-a dat exact aceleași porunci. ”Să vă iubiţi unii pe alţii” (In.
13:34). ”Să iubeşti pe aproapele tău” (Mat. 22:39). ”Să propovăduiţi
Evanghelia” (Mr. 16:15).
Ce faceți voi cu
poruncile lui Dumnezeu din Biblie? A întrebat un pastor în timpul predicii. La
care o femeie mai învârstă răspunse cu glas tare: le
subliniez cu roșu. -
Oare asta așteaptă Dumnezeu ca noi să facem cu poruncile Lui?
Privind la
dorința lui Isus de a mântui sufletele noastre, putem învăța cum să o facem și
noi. Isus ajuta oamenii pe plan material și pe
plan spiritual, iar apogeul
dragostei fiind faptul că Isus
și-a pus viața în joc pentru mântuirea oamenilor.
1. ISUS SE IMPLICĂ ÎN VIAȚA OAMENILOR OFERIND
AJUTOR MATERIAL.
Nimeni din noi nu
am avut șansa să-L privească pe Isus în ochi. Însă citind despre faptele pe
care El le făcea, ne dăm seama că Isus radia de compasiune.
a. Isus vindeca pe cei bolnavii.
Oamenii îi aduceau la El pe toţi cei ce
sufereau de diferite boli sau dureri, pe cei îndrăciți, pe cei epileptici şi pe
cei paralizați, iar El îi vindeca (Mat. 4:24).
Lepra este o boală contagioasă. Bolnavii de lepră
mureau în chinuri groaznice, izolați și abandonați, ca niște rămășițe ale
societății (Luca 17:11-14).
Ologii se chinuiau toată viața, căci deși aveau
picioare, nu puteau să le folosească (Ioan 5:5-9).
Paraliticii sufereau de o boală care se manifestă prin
pierderea totală sau parțială a posibilității de mișcare și a sensibilității
corpului (Marcu 2:1-12).
Orbii erau sortiți pentru restul vieții să bâjbâie
și să trăiască în întuneric (Ioan 9:1-41).
Epilepsia este caracterizată prin convulsii
intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații senzoriale
(Marcu 9:17-29) etc.
Isus se implica
în viața oamenilor și vindeca orice fel de boală, căci era plin de compătimire.
Poate vei zice:
Isus avea puteri miraculoase, care putea să aducă o vindecare într-o clipă,
însă noi nu avem așa puteri. Totodată, noi avem promisiunea lui Dumnezeu că El
va asculta rugăciunile noastre. Așa că am putea să ne rugăm pentru cei bolnavi.
Însă ceea ce trebuie să învățăm de la Isus, este compasiunea față de cei ce
suferă. Asistența bolnavilor sau îngrijirea față de ei din compasiune, va
predispune bolnavii să-și încline inima spre Dumnezeu. Vulnerabilitate
bolnavului adesea îl împinge pe om spre Dumnezeu, dar e nevoie ca cineva să-i
fie alături ca să-l învețe despre Dumnezeu.
b. Isus dădea hrană celor flămânzi.
Cu 7 pâini și
câțiva peștișori a hrănit aproape patru mii de inși și au ridicat
șapte coșuri cu fărâmituri, de unde se mai putea de hrănit încă mulți oameni
(Marcu 8).
Din cinci
pâini și doi pești au rămas 12 coșuri de fărâmituri și peste cinci mii
de oameni sătui (Ioan:6). Isus nu a făcut aceasta pentru ca să impresioneze
mulțimea, ci din compasiune.
"Mi-e milă de
norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca. Dacă
le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii
din ei au venit de departe." (Marcu 8:2).
Poate vei zice:
noi nu putem să înmulțim pâinea ca să-i hrănim pe toți. E adevărat, dar ai
putea să îți împarți pâinea ta pentru a hrăni măcar pe cineva. Noi nu avem de
luptat cu sărăcia, căci însuși Isus a spus că săracii întotdeauna vor fi prin
preajmă.
Guvernul, ONU și
crucea roșie încearcă să răspundă la nevoi esențiale, dar biserica nu trebuie
să rămână neimplicată sau să-și vadă de treburi ignorând nevoile fizice și
materiale, căci dragostea în acțiune face diferența, nu dragostea de pe buze.
”Cuvintele nu biruie foametea”.
Biserica
organizează regulat pachete cu produse alimentare pentru a hrăni pe cei
nevoiași. Dacă știi că cineva nu are ce mânca apropie-te și te vom ajuta să-i
duci ceva de mâncare. Cât mănâncă omul, are urechile libere și e predispus să
asculte Evanghelia.
2. ISUS SE IMPLICĂ ÎN VIAȚA OAMENILOR OFERIND
AJUTOR SPIRITUAL.
Deși Isus a
hrănit mii de oameni și a vindecat zeci de mii de bolnavi, El nu a înființat
nici o organizație de caritate și nu a deschis nici un spital. Misiunea
principală nu era hrana și sănătatea, ci salvarea sufletelor oamenilor. Fără de
Evanghelie, omenirea nu poate fi mântuită.
„Isus străbătea toată
Galilea, învăţînd pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei, şi
tămăduind orice boală şi orice neputinţă care era în norod” (Matei 4:23).
„Dar El le-a zis: „Trebuie
să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi în alte cetăţi; fiindcă pentru
aceasta am fost trimis.” (Luca 4:43).
Sau priviți ce
spune prorocul Isaia despre misiunea lui Isus. Cuvinte pe care însuși Isus le-a
citit în sinagogă de la persoana 1 singular și apoi a șezut jos, căci prin
citirea acestui text El a spus totul despre misiunea Sa pe pământ.
"Duhul Domnului este peste Mine, pentru că
M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu
inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor
căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați şi să vestesc anul de îndurare
al Domnului." (Luca 4:18).
a. Isus promova insistent împăcarea cu Dumnezeu.
Isus își știa
bine misiunea vieții și o îndeplinea perfect. El nu doar că folosea orice
ocazie ca să vorbească oamenilor despre Dumnezeu, ci chiar intenționat mergea
din loc în loc pentru acest scop. Deși avea împotriviri și critici, El nu
renunța să vestească Împărăția lui Dumnezeu.
Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască
şi el cum a trăit Isus (1Ioan 2:6).
În lumina la 1Ioan
2:6 se ridică nevolnic întrebarea:
Care e misiunea vieții mele?
Cum scopurile mele se potrivesc cu Scopurile lui Isus?
De ce rutina vieții mele se aseamănă mai mult cu rutina unui necredincios,
decât cu a lui Isus?
b. Isus lua apărarea celor nedreptățiți.
Societatea
clasifică fiecare persoană într-o anumită pătură socială.
Cultura indică o anume atitudine și comportament față de diferite persoane.
Însă, Isus a arătat interes față de toți, și a luat apărarea celor dedesubtul
piramidei sociale.
Isus a respectat
femeile, care în acel
context erau subapreciate. Femeile din I sec. erau considerate un fel de
posesie. Trebuia neapărat să aibă un bărbat care să răspundă de ea. Dacă era
căsătorită, soțul răspundea de ea. Dacă era necăsătorită, nu contează la ce
vârstă, tatăl răspundea de ea. Iar dacă tatăl murea și ea rămânea necăsătorită,
trebuia să-și facă o tutelă la un bărbat din rudele ei. De parcă ar fi copiii
din zilele noastre.
Isus a dat loc important copiilor, care erau adesea marginalizați și
exploatați. Pe timpuri copiii erau priviți ca scule și arme. Aveai mai mulți
copii, puteai să prelucrezi mai multe pământuri și deveneai mai bogat. Aveai
mai mulți copii, avea cu cine să te aperi. Ei garantau securitatea.
Isus nu a disprețuit prostituatele, față de care exista o ură
necontrolată. După lege trebuiau să omoară cu pietre pe femeia prinsă în
preacurvie. Toată vina cădea pe ea. Bărbatul se ”evapora”.
Isus a tratat cu respect vameșii și păcătoșii, față de care exista un
dispreț enorm. Romanii îi considerau - argați, căci erau iudei, dar evreii îi
considerau - trădători, căci slujeau romanii.
Isus nu a întors spatele străinilor, care erau considerați a fi spurcați
pentru iudei. Exista un fel de război rece cu străinii: nu te saluta cu ei, nu
făcea afaceri cu ei, nu pleca în țările lor etc.
Oare cum
clasifici tu persoanele din viața ta?
Cine se învrednicește să fie trecut în lista potențialilor cui îi vei mărturisi
Evanghelia?
3. ISUS ÎȘI PUNE VIAȚA ÎN JOC PENTRU MÂNTUIREA
SUFLETELOR.
Promovarea
insistentă: a dezvoltării personale, investirea în sine, cunoașterea de sine, libertatea
alegerii destinului - influențează creștinii în așa măsură, încât ei uită că
menirea omului pe pământ nu o determinăm noi, ci este determinată de către Cel
ce ne-a creat.
Când credinciosul
își caută rostul vieții exact ca și necredincioșii; când credinciosul își pune scopuri
legate de pământul acesta exact ca necredincioșii; când credinciosul își consumă
viața pentru aceleași lucruri ca necredinciosul, și-a pierdut rostul.
a. Care a fost scopul venirii/trăirii pe pământ la Isus?
Să
împlinească voia Tatălui.
M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci
voia Celui ce M-a trimis (In. 6:40).
Să-și dea
viața ca răscumpărare.
Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El
să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi!" (Marcu
10:45).
Isus și-a pus în
joc interesele personale, timpul personal, reputația sa și chiar viața Sa, ca
să poată întoarce pe oameni de pe calea pierzării.
?Sunt și eu gata să renunț la interesele mele, timpul meu, reputația mea și
chiar la viața mea pentru oamenii care încă nu-L cunosc pe Dumnezeu? Dacă
această întrebare nu rezonează cu inima ta și ți se pare tăioasă, nu poți
pretinde că trăiești 1In. 2:6.
b. Jertfa personală
El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi
n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a
dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea
oamenilor (Fil. 2:6-8)
Când vorbești cu
tâlc, oamenii te ascultă.
Când vorbești frumos, oamenii rămân impresionați.
Când vorbești inspirat, oamenii rămân motivați.
Dar când îți pui viața în joc pentru ei, oamenii se schimbă.
Isus nu doar i-a învățat, încurajat, mustrat și mângâiat pe oameni, ci benevol
a acceptat să preia asupra Sa: păcatele, rușinea, durerea, patimile, disprețul
și povara noastră.
Atât sacrificiul
cât și compromisul au la bază renunțarea la ceva în favoarea cuiva.
Sacrificiul - renunțare deplină fără interes egoist. Compromisul -
renunțare parțială, cu interes.
În cazul lui Hristos observăm sacrificiu total pentru omenire. La rândul
nostru, în mod normal ar trebui să răspundem reciproc cu un sacrificiu total
pentru Dumnezeu.
Însă, ceea ce observăm în cazul nostru, este mai degrabă compromis. Acceptăm să
facem ceva pentru Dumnezeu, ”dar cine o să ne hrănească?”
Suntem sau nu gata să renunțăm la unele lucruri personale, de dragul
mântuirii celui pierdut?
Dacă privim doar
din perspectiva noastră umană, vom vedea incapacitățile noastre de a ne ridica
la nivelul așteptărilor lui Dumnezeu, enumerând fără oprire motive și scuze.
Dar, dacă vom privi din perspectiva lui Dumnezeu, vom vedea că Dumnezeu ne-a
pus totul la dispoziție și El nu ne cere ceva peste puterile noastre.
Fiind în
închisoare și doar auzind mărturii despre ceea ce face Isus, Ioan Botezătorul a
trimis pe doi din ucenicii săi ca să ceară o confirmare de la Isus. Argumentul
lui Isus a fost simplu de tot.
"Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan
ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţaţi,
surzii aud, morţii învie, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.
(Lc. 7:22)
Aceasta este cea
mai scurtă, dar și cea mai amplă caracteristică a misiunii lui Isus.
Ne caracterizează aceasta pe mine și pe tine?
