Mamă lui era evreică și tatăl lui era grec, de
aceea la naștere, eroul nostru a primit un nume evreiesc – Saul și un
nume roman – Paulus. Fiind educat în spiritual iudaic a fost trimis să
facă studii la Ierusalim, unde a graduat cea mai prestigioasă școala de farisei
și a devenit un lider religios și un fariseu râvnos.
În paralel cu viața lui Saul, în Ierusalim a
avut loc cel mai important eveniment din istoria omenirii – răstignirea lui
Isus Hristos. El a înviat și a înființat biserica Sa, care se răspândea cu
o viteză cosmică. Tot mai mulți iudei și chiar preoți, părăseau sinagogile și
învățătura fariseilor, ca să urmeze calea lui Hristos. Mișcarea evanghelică era
o mare amenințare pentru farisei și de aceea zelosul fariseu a inițiat o prigoană
fără precedent asupra urmașilor lui Hristos.
Însă în toiul prigoanei, acest fariseu
răutăcios și arogant a avut o întâlnire dramatică cu Isus, care l-a
transformat în așa măsură, încât din prigonitor al Bisericii, a devenit promotorul
Bisericii.
Întâlnirea cu Isus îți oferă posibilitatea unică de a face o schimbare
cardinală în viața ta, căci Isus este formă perfectă a dragostei, care îl
transformă pe un dușman aprig, într-un credincios fidel.
Dumnezeu lucrează cu fiecare om în diferite
moduri, ca să-l atragă la Sine:
ü Sf. Augustin a auzit un glas de copil care-i zicea: ”ia și citește”.
ü John Wesley asculta cum un ceh citea în voce tare lucrările lui Martin
Luther.
ü D. Moody a făcut o mică pauză la cizmăria unde lucra ca să asculte o
lecție la școala duminicală.
ü C. Spurgeon s-a dat la dos într-o furtună și a auzit o frântură de predică,
care i-a schimbat viața.
ü Saul mergea să prigonească biserica, dar Isus l-a întrebat: Pentru ce
Mă prigonești?
Doar întâlnirea și experiența personală cu
Isus, e capabilă să te ridice la nivelul așteptărilor lui Dumnezeu, ca să fii
folosit cu putere.
Despre el a
spus însuși Dumnezeu a spus: că el este un vas pe care l-a
ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi
înaintea fiilor lui Israel; (Fapte 9:15).
1.
Pavel mărturisește rudelor sale.
Probabil, mulți nu cunoașteți, că între
convertirea lui Saul și activitatea lui ca misionar au trecut 14 ani. Acești
ani au fost probabil cei mai grei ani din viața lui Pavel. El era la răspântia
drumurilor din viața sa. El retrăia momente de groază în care era respins atât
de foștii prieteni, cât și de foștii dușmani.
Fiind respins de toți, a fost nevoit să se
izoleze timp de 3 ani în pustiul Arabiei, timp în care și-a reconstruit de la
zero perspectiva sa cu privire la Dumnezeu. Apoi au urmat 11 ani în care s-a
întors în orașul natal și a căutat posibilități că să îi convertească pe ai
săi.
Rudele apropiate.
Pentru părinții lui el era o victimă, care a
căzut în plasa unui oarecare sectant. Probabil Pavel a devenit cea mai mare
dezamăgire a părinților. Ei l-au aranjat la cea mai prestigioasă universitate
de farisei. Ei au acoperit toate cheltuielile de trai și studii. Ei s-au
așteptat ca fiul lor să devină un lider important în iudaism. Dar întorcându-se
acasă, el vorbește zi și noapte despre un oarecare Isus.
Pavel mergea prin sinagogi și demonstra
tuturor că Isus este Mesia. Pentru aceasta el a fost bătut de cinci ori cu 40
de lovituri fără una. Rudele apropiate au fost acei care erau nevoiți să-i
trateze rănile. Posibil că soția sa nu a acceptat credința în Isus și l-a
părăsit, dar multe alte rude au crezut în Isus.
Romani 16:7,11,21 întâlnim nume ca: Andronic
și Iunia, Irodion, Luciu, Iason și Sosipater, care erau rudele lui Pavel
convertite la Hristos.
Rudele îndepărtate.
Pavel a fost ordinat ca apostol și a fost
trimis la neamuri să predice Evanghelia. Chiar dacă călătorea printre străini,
Pavel ca de obicei intra mai întâi în sinagogă, să predice Evanghelia iudeilor
– rudele îndepărtate (națiunea sa). În fiecare sinagogă în care predica Pavel:
- erau oameni care se pocăiau și treceau de partea ucenicilor;
- erau oameni indiferenți, care îl luau în derâdere;
- erau și iudei care se împotriveau, îl vorbeau de rău, îl izgoneau din cetate,
îl împroșcau cu pietre, îl urmăreau ca să-l omoare, îl arestau, îi întindeau
curse ca să-i ia viața.
Nici un proroc nu este primit în patria lui,
dar Pavel totuși a mers ani de zile să evanghelizeze rudele sale. Asemenea lui
Moise, el se gândea că poate vor pricepe că prin mâna lui, Dumnezeu le aduce
mântuirea.
De ce nu a renunțat atunci când a
întâmpinat rezistență și amenințări?
Spun
adevărul în Hristos, nu mint; cugetul meu, luminat de Duhul Sfânt, îmi este
martor, că simt o mare întristare şi am o durere necurmată în inimă. Căci
aproape să doresc să fiu eu însumi anatema, despărţit de Hristos, pentru fraţii
mei, rudele mele trupeşti. (Romani 9:1-3).
A predicat Evanghelia rudelor sale apropiate
și îndepărtate (iudeilor), pentru că își iubea națiunea și voia ca fiecare
iudeu să fie mântuit.
La câte din rudele tale încă nu ai mărturisit
pe Hristos?
Ce simți tu față de moldovenii nemântuiți?
Ce preț ești gata să plătești ca rudele și națiunea ta să Îl cunoască pe
Hristos?
Cum ar descrie apostolul Pavel, râvna ta de a predica Evanghelia neamului tău?
2.
Pavel mărturisește străinilor.
Pavel a intrat în istorie că Apostol al
neamurilor. Pentru mai multe detalii vă recomand să citiți cartea lui John
Pollock – Apostolul.
Evanghelia e pentru toți.
Era de neconceput pentru iudei, ca Mesia care
a adus mântuirea pentru evrei, poate oferi această mântuire și străinilor
(neevreilor). Hristos a dezrădăcinat mitul că Dumnezeu aparține exclusiv
iudeilor și a trimis pe Pavel să predice Evanghelia la toți oamenii. De fapt,
Pavel spunea iudeilor că refuzul vostru de a crede, creează o șansă ca să fie
mântuite neamurile.
Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală:
"Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l
primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne
întoarcem spre Neamuri. (Fapte 13:46).
Predicarea Evangheliei trebuie să continue
cu orice preț.
Era ușor să își spună: oamenii nu mă înțeleg,
oamenii nu mă plac, etc, dar Pavel nu s-a descurajat, ci sa reorientat.
Adesea și noi, dacă suntem respinși, putem ușor să ne descurajăm și să ne
oprim.
Exemplul lui Pavel ne învață să nu ne oprim în mărturisirea Evangheliei. Vorba
lui Isus: ”Nu vă primește într-o cetate, scuturați praful de pe picioare și
mergeți în alta”.
După ce a fost arestat și întemnițat, Pavel ar
fi putut să se gândească că acolo se termină istoria, dar într-o noapte Domnul
Isus se arată lui Pavel și îi zice:
"Îndrăznește, Pavele; caci, după cum ai
mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot așa trebuie sa mărturisești și in
Roma" (Fapte 23:11).
Roma era centrul lumii de atunci. Toți știau
că toate drumurile duc la Roma. Și dacă drumurile din toată lumea duc spre
Roma, atunci aceleași drumuri duc și de la Roma în toată lumea. Dacă există un
drum din fiecare sat spre capitală, atunci și din capitală se poate de ajuns în
orice sat.
Deși știa că la Roma îl așteaptă moartea cu
siguranță, el nu s-a speriat și nu s-a răzgândit. El a luat în serios porunca ”până
la marginile pământului”.
Pavel a avut mai multe motive decât noi ca să
se oprească din răspândirea Evangheliei, dar nu a făcut-o.
Ce e în stare să mă oprească pe mine să vestesc Evanghelia?
Care sunt barierele mele peste care nu pot trece și Evanghelia nu este dusă la
rude, prieteni, colegi?
3.
Pavel mărturisește demnitarilor
Apostolul Pavel a predicat în fața multor
oameni, dar totuși când a ajuns să predice în fața demnitarilor a avut curaj și
îndrăzneală, nu doar să-și apere credința, ci chiar să-i cheme la pocăință.
a.
Primul demnitar de rang înalt
căruia i-a predicat Pavel, a fost Dregătorul Sergius Paulus (Fapte
13:7). După ce a auzit Evanghelia și a văzut minunile lui Pavel, Sergius Paulus
s-a pocăit și a fost mântuit.
b.
Niște iudei zeloși au ațâțat
mulțimea și au pus mâna pe Pavel, l-au scos din templu și îl băteau. Acest
incident a fost raportat de urgență căpitanului Claudius Lisias (cel care avea
în subordine sutași, iar sutașii aveau câte 100 de ostași). Căpitanul
Claudius Lisias a arestat pe Pavel și-l ducea spre locul torturii. Pe drum,
Pavel îi zice: "Vă este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este
osândit?" (Fapte 22:25). Imediat a fost dată porunca să nu-l mai
necăjească și să-l dezlege.
c.
Pentru a preveni un atac
neașteptat asupra lui Pavel căpitanul l-a scos noaptea din cetate și l-a
transmis în jurisdicția prea alesului dregător Felix al Cezariei.
Felix nu l-a pus în închisoare, ci l-a cazat în palatul lui Irod și i-a pus la
dispoziție gardă de corp.
După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa,
Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel şi l-a ascultat despre credinţa în
Hristos Isus. (Fapte 24:24).
d.
După doi ani Pavel a stat în fața judecătorului
Porcius Festus și a mărturisit din nou ceea ce crede. Știind de ceea ce
i-a spus Domnul că va ajunge să mărturisească în Roma, tot așa înflăcărat ca și
în Ierusalim, Pavel zice: ”Cer să fiu judecat de cezar”. (Fapte 25:11). Această
cerere nu putea fi respinsă.
e.
După câteva zile s-au mai adunat
alți demnitari și Festus l-a adus pe Pavel înaintea împăratului Agripa
ca să aibă ce să scrie lui Cezar când Îl va trimite pe Pavel la Roma, căci nu
știa măcar în ce să-l învinuiască. Pavel i-a mărturisit și împăratului Agripa
despre învierea lui Isus și i-a spus mărturia personală, cum s-a întâlnit cu
Isus, și chiar înduplecându-l să devină creștin.
Şi Agripa a zis
lui Pavel: "Curând mai vrei tu să mă îndupleci să mă fac creştin!"
"Fie curând, fie târziu", a răspuns Pavel, "să dea Dumnezeu ca
nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fiţi aşa cum sunt eu, afară de
lanţurile acestea." (Fapte 26:26-29).
f.
Iar pe drum spre Roma, când erau
în pericol de naufragiu, un înger al Domnului i s-a arătat lui Pavel și i-a
zis: Nu te teme, căci vei sta înaintea Cezarului... (Fapte 27:24). Apoi trei
luni de zile a predicat lui Publius stăpânul insulei unde au naufragiat
și a făcut și multe vindecări, printre care a vindecat și pe tatăl lui Publius.
g.
Iar când a ajuns la Roma, Pavel a
convocat o ședință a celor 17 lideri de sinagogi ai Romei și le-a
mărturisit pe Isus Hristos.
I-au hotărât o zi şi au venit mai mulţi
la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Împărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi şi
a căutat să-i încredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Proroci, despre
lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţa până seara. (Fapte
28:23).
Doamne ajută ca asemenea lui Pavel să predicăm
cu toată îndrăzneala și cu toată puterea. Amin.
