Când au apărut societățile și statele, a fost nevoie să se definească
ceea ce se poate și ceea ce nu se poate de făcut. Fiecare stat își creează legile
sale.
Winston Churchill zicea: “În Anglia, totul este permis, în afară de ceea ce
este interzis. În Germania, totul este interzis, în afară de ceea ce este
permis. În Franța, totul este permis, chiar și ceea ce este interzis. În URSS, totul
este interzis, chiar și ceea ce este permis."
Ziua internațională a drepturilor omului vine să apere libertățile și
drepturile omului, inclusiv dreptul de a crede. Însă nu totdeauna și nu peste
tot a crede în Dumnezeu este un drept respectat. Martirajul este dovada nr.
1 în care omenirea a falimentat să asigure drepturile și libertățile omului.
Adesea oamenii au fost și mai sunt prigoniți, constrânși, amendați sau chiar
martirizați pentru mărturisirea credinței lor în Isus Hristos.
Din l.gr. ”μαρτυρ” înseamnă martir, și provine de la cuvântul
martor. Martir devenea cineva, care era persecutat / omorât pentru mărturisirea
credinței sale.
Martirul nu este nici un erou ca Robin Hood, care luptă
pentru binele oamenilor și nici un rebel asemenea lui Che Guevara, care
se opun sistemului instituțional.
Asemenea lor a apărut titlul de ”martirii neamului” și monumentul
celor trei martiri basarabeni – Alexei Mateevici, Simion Murafa şi Andrei
Hodorogea.
Deși, aceștia sunt considerați martiri, noi ne referim doar la cei prigoniți
sau omorâți pentru mărturisirea credinței în Isus Hristos. Numărul creştinilor
ucişi în fiecare an este atât de mare, încât la fiecare oră mor 12 martiri apar.
În total cc. 70 milioane de creștini au suferit martirajul.
I.
MARTIRII DESPRE CARE VORBEȘTE BIBLIA.
1.
Martirajul lui Abel și Zaharia.
Abel a fost omorât de fratele său Cain, ca fiind cel dintâi care a murit
pentru credința sa în Dumnezeu. Abel avea o inimă neprihănită și jertfa lui a
fost primită.
Zaharia a fost un preot al Domnului omorât chiar în curtea templului. Expresia
folosită de Domnul Isus, cuprinde pe toți martirii VT.
De aceea,
iată, vă trimit proroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî
şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi-i
veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele
nevinovat care a fost vărsat pe pământ, de la sângele neprihănitului Abel până
la sângele lui Zaharia fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi
altar (Mat. 23:34-35).
2.
Martirajul evanghelistului Ștefan.
Ștefan este primul dintre ucenici, care a murit ca martir pentru
credința și mărturisirea sa. El mărturisea cu înflăcărare, chiar dacă-și vedea
sfârșitul.
Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat
urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. L-au târât afară din
cetate şi l-au ucis cu pietre" (Fapte 7:57).
Ceva special se întâmplă atunci când cineva moare
pentru credința sa în Isus. Peste tot în Scriptură scrie că Isus șade la
dreapta Tatălui, dar aici Îl vedem pe Isus că s-a sculat (Fapte 7:56). E ceva
special în martiraj, care noi nu înțelegem deplin.
3. Martirajul lui Iacov.
Iacov (cel mare) liderul bisericii din Ierusalim a fost
decapitat la porunca lui Irod Agripa. Când a văzut că aceasta a plăcut norodului, l-a
arestat și pe Petru, ca să-l omoare după Paște, dar Domnul a
trimis un înger, și l-a eliberat în mod miraculos.
Cam în aceeaşi vreme, împăratul Irod a pus mâinile pe
unii din biserică, pentru ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov,
fratele lui Ioan. (Fapte 12:1-2).
4. Martirajul lui
Antipa.
Antipa era ucenicul lui Ioan și a devenit episcopul
Pergamului, dar a fost fiert de viu de slujitorii lui Satan, ca să nu predice
despre Isus.
"Ştiu unde locuieşti: acolo unde este scaunul de domnie
al Satanei. Tu ţii Numele Meu şi n-ai lepădat credinţa Mea nici chiar în zilele
acelea când Antipa, martorul Meu credincios, a fost ucis la voi, acolo unde
locuieşte Satana (Ap. 2:13).
5. Cei doi martori
– martiri.
Ei au curajul să mărturisească în cea mai dificilă perioadă (marelui
necaz) și după cei 3,5 ani vor fi omorâți pentru mărturisirea lor, dar după 3,5
zile cadavrele lor vor învia și vor fi ridicate la cer.
Voi da celor doi martori ai mei să prorocească,
îmbrăcaţi în saci, o mie două sute şaizeci de zile... Când îşi vor isprăvi
mărturisirea lor, fiara, care se ridică din Adânc, va face război cu ei, îi va
birui şi-i va omorî. (Ap. 11:3,7).
II.
MĂRTURII ISTORICE DESPRE MARTIRAJUL APOSTOLILOR.
1.
Petru a fost crucificat cu susul în jos la Roma. Se spune că asta a
fost solicitarea sa, pentru că zicea: ”nu sunt vrednic să fiu răstignit
asemenea Domnului meu Isus Hristos” și chiar și-a prezis martirajul său (2Pet.
1:14).
2.
Matei a fost tăiat cu sabia în Etiopia. În timp ce
Matei predica în Etiopia, a murit fiul regelui. Famenul etiopian, care fusese
botezat de Filip, a chemat pe Matei, care a înviat pe tânărul prinț. Matei a
înființat o biserică pe care o păstorea. Însă, următorul rege Hirtacus al
Etiopiei a poruncit omorârea lui Matei pentru dezaprobarea căsătoriei lui cu
Efigenia, sora prințului înviat.
3.
Bartolomeu a suferit
martiriul în Armenia. După părerea mai multor teologi Bartolomeu este de
fapt Nathanael, despre care a spus Isus că este un iudeu lipsit de viclenie.
Numele lui deplin era Nathanael bar Tolmai. El a fost biciuit, jupuiat de piele
și decapitat la porunca prințului Astyages, pentru că l-ar fi încreștinizat pe
împăratul Polymius. Ulterior, Armenia a devenit primul stat care a acceptat creștinismul
în 301 d.H.
4.
Andrei a fost crucificat în forma de X în Grecia. Se
spune că înainte să fie legat de cruce, Andrei a zis: "Am dorit şi am
aşteptat foarte mult această clipă fericită...”. El a murit în chinuri pe cruce
după două zile și jumătate, dar totuși predicând celor ce îl păzeau.
5.
Toma a fost înjunghiat cu suliţa în India. El a
predicat Evanghelia printre hinduși. Deși hinduismul este o fuziune a unei
varietăți vaste de credințe, ei au respins credința în Isus omorându-l pe Toma.
Deși, Isus a fost inclus ca un avatar mai târziu în religia hindusă.
6.
Pavel a fost torturat şi apoi decapitat (de către maleficul
împărat Nero) la Roma în 67 d.Hr. în aceeași perioadă cu apostolul
Petru. Nero a dat foc la Roma și a acuzat creștinii de acest fapt, ceea ce a
dus la un val de prigoană fără precedent împotriva creștinilor.
7.
Ioan a suferit ca martir în Roma. El a fost aruncat într-un
bazin cu ulei în clocot, dar a supraviețuit în mod miraculos. Apoi a fost condamnat
la muncă într-o mină pe insula Patmos, fiind singurul apostol, ce a murit de bătrânețe.
III.
CE TREBUIE SĂ ȘTIM CU PRIVIRE LA MARTIRAJ?
1.
Martirii au un loc special în ceruri. Cu toate acestea
creștinii nu trebuie să caute martirajul, ci doar să-l primească ca un mare har,
dacă va fi cazul. Martirii se odihnesc sub altarul lui Dumnezeu îmbrăcați în
haine albe.
Am văzut sub
altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiaţi din pricina Cuvântului lui
Dumnezeu şi din pricina mărturisirii pe care o ţinuseră. ... Fiecăruia din ei i
s-a dat o haină albă şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme, până se
va împlini numărul tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor, care aveau să
fie omorâţi ca şi ei. (Ap. 6:9,11).
2.
Martirii vor avea o înviere specială. Ei vor învia cu o
mie de ani înaintea celorlalți. Această înviere se numește cea dintâi înviere.
Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul
din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu, şi ale
celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe
frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este
întâia înviere. (Ap. 20:4-5).
3.
Martirii vor avea o misiune specială. Martirii împreună cu
cei ce nu și-au plecat genunchiul în fața fiarei și nu au primit semnul fiarei,
vor împărăți împreună cu Hristos 1000 de ani, în care Diavolul va fi ținut
încătușat în abis.
Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia
înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui
Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani (Ap. 20:6).
Dacă sângele neprihănitului Abel ne vorbește ceva până în zilele
noastre, atunci avem ceva de învățat din martiraj. Ce anume putem învăța de
aici?
1.
Evanghelia este adevărul incontestabil. Dacă ar fi răspândit
o minciună, atunci când au fost constrânși și prigoniți, s-ar fi lepădat de
mărturisirea lor. Ei au fost martori oculari și au fost convinși că Hristos a
înviat, de aceea au avut curajul să nu renunțe chiar cu prețul morții.
2.
Credința în Hristos e mai scumpă decât viața. Întrebarea retorică
a lui Isus ”Ce ar da omul în schimb pentru viața sa?”, ne dă de înțeles că
viața este cel mai scump lucru pe care îl are omul pe pământ. Totuși, atunci
când trebuie să alegem între viață și credință, martirajul ne demonstrează că
credința e mai de preț decât viața deoarece ea este singura legătură cu cele
veșnice.
IV.
CE TREBUIE SĂ FACEM CU PRIVIRE LA MARTIRAJ?
Creștinii din timpurile lui Isus înfruntau opoziția, persecuția și chiar
moartea, dar oricum mărturiseau insistent și cu îndrăzneală pe Isus Hristos. Astăzi
în RM nu avem persecuție și foarte rar întâmpinăm opoziție, dar
mărturisirea se petrece doar între păreții bisericilor și foarte rar în afara
ei.
Teologia ta, nu este ceea ce găsim în Scriptură, nici ceea ce predică
pastorul, nici ceea ce tu mărturisești, ci ceea ce tu trăiești. La botez
ești botezat în baza mărturisirii, însă la judecată vom fi judecați în baza
trăirii noastre, căci trăirea este dovada adevărată a credinței tale.
1.
Apostolii au rămas statornici în credință chiar și în
fața morții. Cât de statornic ești tu în credința ta, în rugăciune, în Scriptură?
2.
Apostolii și-au sacrificat de bunăvoie viața pentru a
răspândi Evanghelia. Ce sacrifici tu de bună voie pentru mărturisirea
Evangheliei?
3.
Credința multora a fost stropită cu sângele martirilor. Astfel efectul
mesajului lor, a condus pe mulți la credință.
Privind cu onoare la cei ce au suferit pentru credința în Isus Hristos,
ar trebui:
1.
Să le urmăm credința. Aduceți-vă
aminte de mai-marii voștri care v-au vestit Cuvântul lui Dumnezeu; uitați-vă cu
băgare de seamă la sfârșitul felului lor de viețuire și urmați-le credința! (Evrei
13:7).
2.
Rugați-vă pentru cei care suferă sau își asumă moartea
de dragul credinței.
3.
Mărturisiți Evanghelia cu îndrăzneală și nici chiar amenințarea
cu moartea să nu vă reducă la tăcere.
Exemplul major și primul loc pe care îl deține în martiraj este Domnul
Isus. El a fost cel dintâi care a fost torturat și omorât pentru mărturisirea Sa.
Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin
care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă să desăvârşească,
prin suferinţe, pe Căpetenia mântuirii lor (Evr. 2:10).
De ziua internațională a drepturilor omului îndrăznesc să amintesc să vă
amintesc că omul nu are doar drepturi și libertăți. Omul are și îndatoriri
sau obligații. Îndatoriri față de alți oameni, dar și îndatoriri față de
Creatorul său. Chiar dacă oamenii nu prea vor să știe de îndatoririle sale, noi
trebuie să le amintim.
Să ascultăm dar încheierea tuturor învățăturilor: Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om (Eclesiastul 12:13-14).
