El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur,
să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus
anumite hotare locuinţei lor (Fapte 17:26).
Totuși, din anumite motive, oamenii migrează schimbându-și locul
de trai.
Unii o fac de voie, iar alții o fac de nevoie. Cei ce o fac de bună voie
migrează pentru o viață mai bună. Iar cei ce o fac de nevoie migrează ca să-și
salveze viața sau fug de sub teroarea propriului guvern.
Când a început războiul în Ucraina, ucrainenii au început să fugă. Ei
stăteau cu zilele la hotar. Vedeam oameni diferiți: flămânzi, înghețați,
lipsiți, nesiguri, speriați și chiar plângeau. Mulți moldoveni îi ajutau,
dar am observat câteva momente, care nu pot să-mi iasă din minte nici chiar
până azi.
Unii își făceau milă și îi ajutau cu de toate, mâncare, ceai,
pături, benzină, transport și chiar primindu-i în casele lor. Alții îi criticau
că dau năvală peste noi și aruncau cartofi cu ținte pe traseu, ca să
descurajeze ajutorarea ucrainenilor și chiar am auzit pe câțiva putiniști
zicând: ”așa le trebuie”, ”creștini fiind”.
Mulți nu știam cum să ne comportăm cu ei. Unii se purtau cu ei ca și cu
boschetarii, alții ca și cu cerșetorii, alții ca și cu imigranți, iar alții
vedeau șansa de a face un ban pe nevoia lor.
Cum ar trebui să-i privim pe refugiați?
Deși nu au unde locui aici în străinătate, ei nu sunt boschetari.
Ei au fugit din fața morții în ceea ce au putut, poate nu au reușit
să-și ia necesarul cu ei și sunt bucuroși de orice ajutor oferit, dar ei nu
sunt cerșetori.
Ei și-au schimbat țara de origine, dar totuși nu sunt imigranți. Imigrant
este cel ce își schimbă țara de origine pentru a-și îmbunătăți viața prin
găsirea unui loc de muncă în străinătate, educație, reunificarea familiei sau
alte motive.
Refugiat – cel ce caută adăpost în străinătate din motivul pericolului iminent
pentru viață (război, prigoană). Refugiatul e persoana care se află într-o
primejdie de moarte sau constrângere și caută protecție și sprijin în
străinătate.
Refugiat nu înseamnă că e om sărac. Până a ajunge refugiat, putea să fie chiar
foarte bogat. Pro rușii moldoveni, pentru a împiedica ajutorarea ucrainenilor,
chiar mediatizau unele cazuri, în care cineva din ucraineni au trecut vama cu
brâie de bani sau ascundeau sute de mii prin valize și autoturisme.
Ziua mondială a refugiaților este 20 iunie. Convenția de la
Geneva din 1951 privind refugiații, prezintă drepturile de bază pe care Statele
ar trebui să le acorde refugiaților. Refugiații nu ar trebui expulzați sau
returnați, pentru că viața și libertatea lor sunt amenințate. Situațiile
politice cauzează apariția unui refugiat fiecare 3 secunde, care fug de război,
prigoană sau teroare. Potrivit Agenției Refugiaților a ONU în prezent sunt
peste 100 milioane de refugiați.
1. Dumnezeu și refugiații.
Cuvintele refugiați și imigranți nu le vom întâlni în Scriptură, căci
sunt relativ voi, însă termenul biblic pentru ei este străin. Dumnezeu este
de partea străinului și ne dă porunca să ne purtăm bine cu ei. Nu vom
înțelege părtinirea lui Dumnezeu și porunca Lui de a avea grijă de cei sărmani,
dacă nu-L înțelegem pe Dumnezeu ca fiind cel care a creat fiecare ființă umană,
fie ea apropiată sau îndepărtată, bogată sau nevoiașă, creștină sau nu.
Dumnezeu se îngrijește de fiecare dintre străini (refugiați sau
imigranți). El le simte durerea, le vede lacrimile, le aude strigătele și simte
greutatea fricii și a disperării pe inima lor. Ei au un loc special în inima
lor, pentru că sunt defavorizați.
Eu nu sunt un fan al fotbalului și nu am un club favorit, dar când
privesc vreun meci sunt înclinat să țin cu outsiderul. Exemplul lui David
și Goliat.
Familia lui Iacov a locuit în ”cornul de aur” (unde curge lapte și
miere) vechiul Canaan. Când a venit o foamete în țara lor, ei au fost nevoiți
să emigreze în Egipt. În Egipt ei aveau statutul de străin /
imigranți, căci au venit la o viață mai bună.
Peste câteva decenii, faraon s-a temut că evreii să nu devină mai
puternic și să preia puterea, de aceea a poruncit să omoare copii chiar de la
naștere. Egiptul a devenit un pericol pentru evrei, de unde ei trebuiau să
evadeze. Fugind de faraon și armata lui, evreii deja erau refugiați,
căci șederea lor în Egipt era un pericol direct pentru libertatea și viața lor.
Evadând din fața armatei lui faraon, refugiații evrei țineau calea să se
întoarcă în țara Canaanului. Moise îi ceruse regelui Edomului permisiunea să
treacă în mod pașnic prin țara sa. Dar edomiţii au manifestat ostilitate și au
refuzat categoric să-i lase să treacă (Numeri 20:14-21). Ei au întors
spatele refugiaților evrei. Cu toate acestea, Dumnezeu le-a interzis
evreilor să se răzbune.
Să nu urăşti pe edomit, căci este fratele tău; să nu
urăşti pe egiptean, căci ai fost străin în ţara lui (Deut. 23:7).
În 587 î.H. când Babilon a pustiit Ierusalimul, mulți evrei au evadat
spre sud, ca să-și scape viețile. Ei au devenit refugiați pentru a doua oară,
dar edomiţii le-au blocat drumurile şi i-au extrădat babilonienilor. De
aceea, Dumnezeu îi mustră:
Nu trebuia să stai la răspântii, ca să nimiceşti pe
fugarii lui, şi nici nu trebuia să dai în mâna vrăjmaşului pe cei ce scăpaseră
din el în ziua necazului! (Obadia 1:14).
Iar prin Ezechiel, Dumnezeu condamnă Edomul la desființare pentru
acest comportament barbar față de refugiați. Această profeție despre
căderea Edomului s-a împlinit doar după câțiva ani după căderea Ierusalimului.
Mă voi răzbuna pe Edom prin poporul Meu, Israel. El va
face Edomului după mânia şi urgia Mea; ca să vadă răzbunarea Mea, zice Domnul
Dumnezeu." (Ezechiel 25:14).
2. Biserica și refugiații.
Biserica a dat dovadă în foarte multe cazuri că sare în ajutor și poartă
de grijă.
Seria de proteste antiguvernamentale din Africa de nord este cunoscută
prin numele ”Primăvara arabă”. După aceste evenimente a urmat o mare
sărăcie și ca urmare mii de emigranți treceau marea Mediterană pentru a ajunge
pe insula italiană Lampedusa / UE.
Lumea civilizată a început să îi ia în seamă doar după ce cinci bărci cu
câteva sute de emigranți au naufragiat și toți s-au înecat. Biserica locală,
San Gerlando a deschis o căsuță numită „Casa della fraternità” în care a
acordat prim ajutor pentru imigranții din țările africane.
Regimul lui Bașar Al Asad a cauzat un război în Siria, care a
cauzat din 2014 ca mulți refugiați să treacă prin Turcia ca să ajungă pe insula grecească Lesbos / UE.
Preotul Stratis Dimou a organizat primul ajutorul necesar refugiaților,
după care s-au alipit mulți evanghelici, care au creat centre de ajutorare
permanentă.
Bestialitatea rusă în Ucraina a
provocat multe pagube. Cel puțin 15% din ucraineni au devenit refugiați, dintre
care un milion au trecut prin Moldova.
Atât ministra Ana Revenco cât și președinta Maia Sandu
a recunoscut și a adus mulțumirile de rigoare pentru reacția promptă a
bisericilor evanghelice în criza refugiaților ucraineni.
Unii se uită la ei și văd imigranți. Alții văd în ei
refugiați. Alții văd în ei coloniști și invadatori. Care trebuie să fie
atitudinea și reacția noastră față de refugiați?
Să iubiţi pe străin ... (Deut.
10:17-19).
Dumnezeu ne învață să tratăm străinii (refugiații / imigranții) tot așa
cum ne tratăm noi unul pe altul.
Să vă purtaţi cu străinul care
locuieşte între voi ca şi cu un băştinaş din mijlocul vostru; să-l iubiţi ca pe
voi înşivă, căci şi voi aţi fost străini în ţara Egiptului. Eu sunt Domnul
Dumnezeul vostru. (Lev. 19:34).
Aici vreau să apreciez poporul Moldovei, care deși a fost subjugat trei
secole de imperiul Otoman, timp în care au strămutat aici turci,
moldovenii i-au tratat ca pe ai lor. Până în prezent 4,6% din populația noastră
sunt găgăuzi, care nu preferă să se întoarcă în patria lor, pentru că
moldovenii i-au primit destul de bine.
La fel când imperiul rus a subjugat Moldova și a strămutat aici
mulți ruși, moldovenii nu i-au desconsiderat. Până în prezent 4,1% de ruși
preferă Moldova în locul Siberiei. Cel mai probabil moldovenii au exagerat în
bunătatea lor, sau mai bine spus, străinii au profitat de bunătatea
moldovenilor, de aceea a apărut și zicala: ”Da-i voi în casă lui Ivan, dar el
se suie pe divan”.
La fel s-a văzut evident ospitalitatea moldovenilor față de refugiații
din Ucraina. Sperăm că de data aceasta să nu fie răsplătită bunătatea
noastră ca și în cazurile anterioare.
Căci Domnul Dumnezeul vostru este Dumnezeul
dumnezeilor, Domnul domnilor, Dumnezeul cel mare, puternic şi înfricoşat, care
nu caută la faţa oamenilor şi nu primeşte daruri; care face dreptate orfanului
şi văduvei, care iubeşte pe străin şi-i dă hrană şi îmbrăcăminte. (Deut.
10:17-18).
Primirea străinilor în casa ta se poate solda cu primirea de îngeri și
astfel să fii binecuvântat și răsplătit dincolo de așteptări. Avraam a găzduit
câțiva străini și iată că ei erau îngeri (Gen. 18:1-8). Probabil sunt mai
mulți demoni decât îngeri pe pământ, dar aceasta să nu ne oprească pe noi să
fim buni cu refugiații.
Să nu dați uitării primirea de oaspeți, căci unii,
prin ea, au găzduit, fără să știe, pe îngeri (Evr. 13:2).
Ce să nu faci refugiatului?
1.
Nu asupri refugiații (Ex. 22:21). Să nu chinuiești
pe străin şi să nu-l asuprești, căci şi voi aţi fost străini în țara Egiptului.
2.
Nu expulza refugiații (Deut. 16:14, 26:11).
Străinii trebuiau incluși în societate prin implicarea lor în ceremoniile de
sărbătoare și festivaluri.
Ce să faci refugiatului?
1.
Iubește refugiații (Deut. 10:19).
Onorează demnitatea umană a străinului. A iubi aproapele ca pe tine însuți nu
este o poruncă NT, ci încă din Lev. 19:34.
2.
Ocrotește refugiații (Ps. 146:9).
Tratează-i ca pe băștinași (Lev. 19:34).
3.
Ajută refugiații (Lev. 23:22; Deut.
14:2829). Fiecare a 7 zeciuială să o pui în mijlocul cetății inclusiv pentru
străinii din țară.
Lev. 23:22. Când veţi secera semănăturile din ţara
voastră, să laşi nesecerat un colţ din câmpul tău şi să nu strângi ce rămâne de
pe urma secerătorilor. Să laşi săracului şi străinului aceste spice. Eu sunt
Domnul Dumnezeul vostru."
Care sunt nevoile refugiaților și ce am putea noi face?
Nevoile refugiaților sunt de natură fizică, emoțională, financiară și
socială.
- hrănește-i și primește-i;
- vorbește-le și ascultă-i;
- facilitează-le integrarea.
Iosif și Maria au primit o înștiințare că Irod are să caute să ucidă pe
Isus și au fost să fugă în Egipt. Ca să scape viața lui Isus Iosif și Maria au
devenit refugiați.
"Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi
Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost
flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am
fost străin, şi M-aţi primit (Mat. 25:34-35).
„Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste
lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le aţi făcut.”
(Matei 25:40)
