Despre Evanghelie...
Nonconformistul britanic Mattew Henry (sec. XVI) care a scris 6 volume
de comentarii a întregii Biblii afirmă că, motivul apariției acestei relatări a
vieții lui Isus a fost un răspuns la cererea slujitorilor din Efes, care se
confruntau cu ereziile corintenilor și ebioniților (o sectă iudeo-creștină
care vedeau sărăcia ca o binecuvântare). Ei susțineau că Isus a fost un om
obișnuit, iar Ev. Ioan arată preponderent partea divină a lui Isus și faptul că
El este Dumnezeu.
Matei, Marcu și Luca sunt numite evanghelii sinoptice pentru că toate
descriu aproape identic mai mult somatica (partea fizică) lui Isus, iar
Ioan descrie pneumatica (partea spirituală) lui Isus. Iată de ce această
Evanghelie este specială.
Scopul acestei cărți este ca noi să credem că Isus este Hristosul – Fiul
lui Dumnezeu și Dumnezeu însuși, iar practic ne învață cum să fim
după inima lui Dumnezeu – cum să fim plini de viață și lipsiți de formalism și superficialism.
Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus
este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui. (20:31).
AFIRMAȚIA DOCTRINARĂ.
Această afirmație doctrinară se regăsește și în lucrarea faimoasă a lui Augustin
”Civitate Dei” (scrisă împotriva păgânilor). El zice că un ucenic al lui Platon
a spus că aceste cuvinte din Ev. Ioan trebuie scrise cu aur.
1-2. La început era Cuvântul, şi
Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu
Dumnezeu.
La început – când nu exista nimic, deja era Cuvântul – cel fără început.
Cuv. ”era” repetat de 4 ori în această frază este la timpul imperfect,
care arată preexistența lui și în același timp continuitatea
neterminată a existenței sale.
Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul este YAHWE. El este atât ”logos
ho eso” – ratio (cuvântul gândit), cât și ”logos ho exo” – oratio (cuvântul
rostit).
Cel mai vestit argument al existenței formulat de om este ”cuget,
deci exist”. Tocmai acest argument îl folosește Ioan ca dovadă a
preexistenței și divinității Cuvântului. Înaintea începuturilor, când Dumnezeu
era conștient de sine, acest ”logos ho eso” – gând/cuvânt deja era cu
Dumnezeu și El era Dumnezeu.
Cel mai complicat lucru pe care omul nu-l poate explica este nașterea
gândului. Aceasta este enigma legăturii dintre Cuvânt și Dumnezeu însuși.
El este atât de strâns legat încât evreii au fost învățați să nu facă diferență
între Dumnezeu și Cuvântul Său. Cine calcă Cuvântul lui Dumnezeu Îl necinstește
pe Dumnezeu însuși.
Dacă primul verset ne arată enigma unității dintre Cuvânt și Dumnezeu,
atunci v.2 ne arată că acest Cuvânt este distinct de Dumnezeu. Repetarea
arată accentuarea a ceva extrem de important. Cuvântul era Dumnezeu, dar totuși
distinct de Dumnezeu.
EXPLICAREA TEOLOGICĂ.
Cine este acest Logos/Cuvânt? În v. 14 vedem indirect că acest Cuvânt
s-a întrupat. S-ar putea de înțeles că Logosul s-a întrupat de fiecare dată
când Dumnezeu crea, căci crea prin cuvânt și astfel tot ce ne înconjoară este
Dumnezeu. Însă Ioan spune direct și concret în v. 17. că întruparea se
referă – Isus Hristos.
3. Toate au fost făcute prin El; şi nimic din ce
a fost făcut, n-a fost făcut fără El.
Cuvântul era cu Dumnezeu înainte ca să înceapă ceva. El este gândul
& înțelepciunea lui Dumnezeu (Pr. 8:22-36) prin care a luat ființă totul.
Dumnezeu a creat totul prin Cuvânt. Cele 6 zile de
creație sunt descrise în 31 de versete, și în fiecare al doilea Dumnezeu
rostește un Cuvânt și toate iau ființă din nimic: materia, timpul, spațiul, energia,
gravitația și viața.
Col.
1:16. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
Nu pentru noi au fost create pământul, universul și nici chiar
noi înșine nu am fost creați pentru sine. Nici chiar Edenul nu a fost creat
pentru om. Dumnezeu a așezat acolo pe om, de dragul Său, ca la fiecare răsărit
de soare să aibă părtășie cu omul. Toate au fost creat pentru El și spre slava
Sa.
Rom.11:36. Din El, prin El şi pentru El sunt toate
lucrurile.
A Lui să fie slava în veci! Amin.
”Nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” este o negație a
opusului. Orice altă variantă de creație sau evoluție este contrară Cuvântului
lui Dumnezeu.
4. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
Cuvântul exista prin Sine însuși și nu are nevoie de cineva să-L susțină sau
să-I dea viață. El este sursa vieții. De aceea Isus zicea că are puterea
să dea viață sau să ia viața. El e stăpânul vieții.
Ioan 5:21 În adevăr, după cum Tatăl înviază morții și
le dă viață, tot așa și Fiul dă viață cui vrea.
Legătura dintre viață și Cuvânt este un miracol care-ți
explodează mintea și imaginația. Prin Cuvânt a fost creat totul, căci
Dumnezeu a zis și s-a făcut, dar apogeul minunii este momentul când Adam face
prima respirație.
Dumnezeu a suflat suflare de viață și astfel omul
a devenit un suflet viu (Gen. 2:7).
Dumnezeu stă față în față cu grămada de lut și-i transmite viața
printr-o respirație. Tocmai în acest moment se întâmplă două cele mai minunate
lucruri de pe pământ: 1) în timpul acestei respirații, Duhul/suflarea lui
Dumnezeu intră în lutul modelat și astfel omul devine viu; 2) în timpul
acestei respirații, Dumnezeu nu face un fel de ventilație salvatoare, ci spune
un Cuvânt – unicul cuvânt care nu are nevoie de limbă pentru a fi pronunțat. În
momentul transmiterii vieții către om, Dumnezeu Își spune numele. Prima
respirație a omului este un cuvânt / un nume – YAHWE, YAHWE, YAHWE. Primul
cuvânt pe care-l face omul în respirația sa și în același timp este primul
cuvânt rostit și acest cuvânt este numele lui Dumnezeu.
Ap. Pavel spune că Isus Hristos este viața noastră. Col. 3:4
El dă tuturor viață și suflare. Fapte 17:25
În El avem viața, mișcarea și ființa. Fapte 17:28
Iată de ce
omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui
Dumnezeu, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este viața. Nu KFC, McDonalds,
La plăcinte sau Pizza, este sursa vieții, căci mâncarea doar întreține viață,
dar Cuvântul Domnului și ne dă viață și ne întreține suflarea. Cât poți trăi
fără pâine? 10,30,40 Dar cât poți trăi fără respirație? Fără să exclami numele
lui Dumnezeu? Nici câteva clipe.
5. Viaţa era lumina oamenilor, ea luminează în
întuneric, şi întunericul n-a biruit-o.
Pe când toată lumea zăcea în
întuneric și la propriu și la figurat, a răsărit o lumină pe care au
observat-o toată lumea, dar numai oamenii înțelepți au urmat-o. Nu fi un om
neînțelept, ca să auzi Cuvântul și să-L ignori. Urmează-L.
Știind cine este Isus
și ce I s-a întâmplat pe pământ, mă întreb nevolnic: de ce nu a putut să
trimită pe altcineva să moară? Nimeni nu era vrednic să deschidă cartea vieții,
decât sursa vieții. Doar El a putut să-și dea viața și apoi s-o ia înapoi.
REVELAȚIE SPECIALĂ.
6. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. 7. El a venit
ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentru ca toţi să creadă prin el.
8. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. 9. Lumina
aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.
Ioan Botezătorul nu era el însuși lumina, ci doar a mărturisit despre Cel
ce avea să vină, ca un premergător înaintea lui Isus. Toți știau că Ioan era de
la Dumnezeu și nici chiar preoții/cărturarii/fariseii nu au îndrăznit să spună
că nu este așa.
- Ioan era ca un luceafăr, care prevestește zorile, dar nu era el
soarele.
- Ioan era ca steaua din răsărit, care a condus pe cei înțelepți la
Isus.
- Ioan era prietenul mirelui /vornicelul care duce vestea, dar nu era
însăși mirele.
Deși recunoaștem măreția lui Ioan Botezătorul (Mat. 11:11) căci este cel
mai mare dintre oameni, nimeni nu trebuie să rămână sau să se mulțumească doar
cu Ioan, asemenea acelor efeseni (Fapte 19:3), care nu cunoșteau decât botezul
lui Ioan. Menirea vieții lui Ioan era să mărturisească despre Cuvântul lui
Dumnezeu întrupat și să cheme oamenii să creadă în Isus și să se pocăiască.
REVELAȚIA GENERALĂ.
10. El era în lume, şi lumea a fost făcută prin
El, dar lumea nu L-a cunoscut.
Cu toate că Isus era în lume încă de la creație, lumea nu l-a cunoscut.
”Măcar că, drept vorbind, nu S-a lăsat fără mărturie, întrucât v-a făcut
bine, v-a trimis ploi din cer şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug şi
v-a umplut inimile de bucurie." (Fapte 14:17). Și chiar dacă L-au
cunoscut cât de puțin, ei nu s-au străduit să-L păstreze în mintea și viețile
lor (Rom. 1:21), nu L-au onorat și nu I-au mulțumit.
REVELAȚIA PERSONALĂ.
11-14. A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au
primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui,
le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici
din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Şi Cuvântul S-a
făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit
slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.
Cuvântul s-a întrupat în persoana Domnului Isus (v.14). Prin cuv. ἐσκήνωσεν
– a locui într-un cort, Ioan arată că Isus care era varianta nouă a
vechiului templu/cort al întâlnirii – locul în care divinul se întâlnește cu creația.
Nu în zadar a zis El despre sine, stricați acest templu și Eu îl voi
reface în 3 zile.
Nu în zadar ap. Pavel personifică Cuvântul lui
Dumnezeu zicând că ne lasă cu încredere în grija Cuvântului, care ne poate zidi
sufletește și ne poate da moștenirea împreună cu cei sfinți (Fapte 20:32).
E nevoie să-L recunoști pe Isus ca Domn, să crezi în El și să-L primești
în viața ta. Doar aceasta te poate salva de păcat și moarte veșnică.
Recunoaște-L. Crede. Acceptă-L.
Când au vrut oamenii să-L facă pe Isus Împărat Isus a dispărut din
mijlocul lor. De ce? E o nebunie să Îl faci pe Isus împărat sau Domn. El
este Domn și Dumnezeu. Tu și cu mine trebuie doar să-L recunoști/accepți.
Iar în Matei 24 răsună întrebarea: Cine nu a vrut să domnesc peste ei,
aduceți-i aici și aruncații în focul gheenei.
APLICAREA INDIVIDUALĂ
15. Ioan a mărturisit despre El, când a strigat:
"El este Acela despre care ziceam eu: "Cel ce vine după mine este
înaintea mea, pentru că era înainte de mine". –
Ioan pune punctul pe ”i” și nu mai lasă loc de filosofare afirmând că
acel Cuvânt este Isus pe care L-a botezat și despre care a mărturisit că este
Fiul lui Dumnezeu.
La mărturisirea lui Ioan s-a unit și mărturisirea divină în care s-a
auzit un glas din cer: "Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi
găsesc plăcerea" (Mat. 3:17).
1.
Te îndemn să cercetezi Cuvântul Domnului căci El
este viu și lucrător. Doar așa viața omului capătă sens. Omul trăiește nu
doar cu pâine, ci cu orice Cuvânt ieșit de la Dumnezeu. V.18.
Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui,
Acela L-a făcut cunoscut." Cunoscând Cuvântul lui Dumnezeu, Îl vom
cunoaște pe Dumnezeu.
2.
Dacă nu ești după inima lui Dumnezeu te îndemn să
crezi în Cuvântul lui Dumnezeu, căci fără credință este cu neputință să fim
plăcuți lui Dumnezeu (Evr. 11:6).
3.
Mărturisește Cuvântul lui Dumnezeu tuturor. Menirea vieții lui
Ioan pe acest pământ era să mărturisească despre Isus Hristos; pentru aceasta
s-a născut și pentru aceasta a trăit. Cuvântul are nevoie de o voce, căci
cuvântul exprimat capătă putere. Noi suntem Vocea Adevărului, deci haideți să
facem auzit Cuvântul vieții. Mărturisirea ta va fi împuternicită de
mărturisirea lui Dumnezeu, căci Duhul Sfânt va lucra prin acel cuvânt în
inimile oamenilor și astfel mulți se vor întoarce la El.
