Cuvântul are putere. El este viața și lumina oamenilor. Dar acest Cuvânt poate să nu-ți fie de nici un folos, dacă tu nu-L accepți și dacă nu-L mărturisești, căci doar dacă mărturisești Cuvântul cu gura ta, poți beneficia de puterea Lui.
Foarte mulți oameni de pe timpul lui Isus (dar și din
timpul nostru) au fost și sunt sceptici. Cuvântul viu poate să spulbere
scepticismul și necredința prin argumente și dovezi incontestabile. Haideți să
ascultăm câteva mărturii despre Isus, și câteva argumente aduse celor mai
sceptici oameni.
Mărturisirea lui IOAN
BOTEZĂTORUL.
Cei mai necredincioși și sceptici din liderii poporului au trimis niște
delegați să-L chestioneze pe Ioan. Ioane tu cine ești, nu cumva ești Hristosul?
Ioan a răspuns prompt și fără echivoc: Eu nu sunt Hristosul. Eu nu sunt
Ilie. Eu nu sunt prorocul (1:20-21).
Ioan avea o reputație faimoasă (Luca 3:15) așa că cu ușurință ar fi
putut să pretindă a fi Hristosul, dar el nu era un impostor. El nu a pretins să
fie altcineva și nici nu s-a folosit de reputația sa pentru a trage vreun
câștig din aceasta. El a fost cât se poate de tranșant (așa cum ar trebui să
vorbești cu cei sceptici).
Este de înțeles faptul că Ioan zice că nu este Isus și nici Ilie, dar la
care proroc s-ar referi ei, de zice Ioan că nu este nici acel proroc? Doar se
știe bine faptul că Ioan botezătorul era totuși un proroc.
Deut. 18:15. Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din
mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!
Eu sunt cel ce strigă: neteziți calea Domnului (1:23) după cum a
scris prorocul Isaia.
Isaia 40:9. Suie-te pe un munte înalt, ca să
vesteşti Sionului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul cu putere, ca să vesteşti
Ierusalimului vestea cea bună; înalţă-ţi glasul, nu te teme, şi spune cetăţilor
lui Iuda: "Iată Dumnezeul vostru!"
Ioan nu a pretins că este cineva, chiar dacă a
avut ocazia să-și asume un rol mai mare. Pentru ce totuși noi adesea
încercăm să ne dăm mai mari și mai tari decât de fapt suntem? Ferice de cel
ce nu-și găsește realizarea în crearea unei impresiei despre sine mai mare
decât este.
Ioan
3:30. Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.
După
o competiție, toți aplaudă câștigătorul și campionul își ia slava pe merite.
Aceasta e ”normalul” din lumea noastră. Chiar însuși Isus a spus despre Ioan că
este cel mai mare dintre oameni și totuși, vedem un om modest. Când
stăpânul se întorcea acasă, robul trebuia să se apropie cu plecăciune și să-i
dezlege curelele încălțămintei. În modestia sa Ioan nu se vede vrednic măcar să
fie slujitorul lui Isus. Modestia oamenilor mari șochează. La fel vedem
în persoana Domnului Isus o smerenie remarcabilă:
Fil. 2:3-7 ... în smerenie, fiecare să privească
pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui,
ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos
Isus ...
Când Ioan botezătorul L-a văzut pe Isus, a exclamat: iată
Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii (1:29). De ce Mielul? Mielul
era cel mai puternic argument în contextul lor și Ioan Îl numește așa, pentru
ca să dezarmeze de dubii pe toți scepticii:
- La fiecare Paște era obiceiul să jertfească un miel fără cusur. Anume sângele
mielului pascal i-a salvat de la moarte în Egipt. Ioan afirmă că Isus
este acel miel fără cusur și fără păcat (1Pt. 2:23-25) prin sângele căruia vom
fi mântuiți.
- În fiecare seară și dimineață, preotul trebuia să aducă în templu un miel
ca jertfă de închinare, care să fie de un miros plăcut Domnului (Ex.
29:38-39). Doar jertfa lui Isus a fost acceptată de Dumnezeu, căci Isus a fost
jertfit exact la jertfa de seară.
- Toți știau descrierea lui Isaia despre Mesia, pe când Isus mergea la cruce,
Isaia L-a numit că este ca un miel pe care-l duci la măcelărie (Is.
53:7).
Dacă Isus e Cel ce ridică păcatul lumii și
inclusiv păcatul meu și al tău, de ce ne ținem atât de strâns de păcatele
noastre? El ne poate elibera de păcatele noastre, de
puterea păcatelor și chiar de consecințele veșnice ale păcatelor. Nu te mai
ține strâns de păcatele tale, transmite-le lui Isus. Mărturisește-ți păcatele
și vei fi iertat și salvat de la păcatele tale. Iertarea de păcate se aseamănă
cu vindecarea unor răni, iar salvarea se aseamănă cu o capacitate de a nu primi
acele răni. El nu doar că ne iartă, după ce am comis păcatul, dar El și ne
salvează de la păcate, dându-ne putere ca să biruim ispita și să nu mai
păcătuim. Fii sigur că nu este un timp mai potrivit decât ”acum”.
1Cor. 6:2. Căci El zice: "La vremea potrivită,
te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea
potrivită; iată că acum este ziua mântuirii."
Mărturisirea lui
DUMNEZEU.
Atunci când cei sceptici rămân fără argumente,
ei decurg la ”colacul lor de salvare”:
Eiii, câte încă noi nu știm?! Până nu văd, nu cred. Cine s-a întors de
acolo...? Iaca dacă s-ar auzi un glas din cer, atunci poate aș mai crede.
Când a fost întrebat Ioan dacă el este Hristosul, Ilie sau prorocul, el
a spus că nu. Atunci s-a ridicat întrebarea nevolnică: atunci de ce tu botezi?
(1:25). Botezul era o practică pentru prozeliții, când se converteau din
păgânism, dar Ioan boteza și pe iudei. Scopul botezului cu apă era ca să facă
pe Isus cunoscut lui Israel (1:31). El nu a înființat un nou rit, ci a
urmărit ca Isus să fie prezentat mulțimilor în așa un mod în care să nu vină
Isus să mărturisească despre Sine, iar oamenii să zică că e impostor.
El a zis: Eu botez cu apă, dar în mijlocul vostru este Unul pe care voi
nu-L cunoașteți. Ioan boteza doar pentru
ca să-L facă cunoscut pe Isus. Adesea îmi dau seama că Hristos este printre
noi, dar sunt atâția care nu-L cunosc. Nu crede că Dumnezeu este departe de
tine. Caută-L și El se va lăsa găsit de tine, căci cine caută, găsește.
Având așa misiune responsabilă de a introduce pe Mesia lui Israel, Ioan
botezătorul trebuia să fie sigur că nu ar greși. El știa ce are să facă, dar
poate se întreba: Doamne dar cum Îl voi cunoaște? Avea tot dreptul să fie
sceptic. Tocmai aici a intervenit Dumnezeu. Mărturisirea lui Dumnezeu pentru
Ioan a fost coborârea Duhului peste Isus (1:33). Deși Ioan L-a cunoscut pe
Isus încă înainte ca să fie botezat, confirmarea lui Dumnezeu pentru Ioan a
fost vedenia cum DS se coboară și se oprește peste Isus.
Nu doar Ioan a avut nevoie de o confirmare divină, ci și tot poporul.
S-a auzit un glas care a confirmat divinitatea lui Isus. Mărturisirea lui
Dumnezeu pentru popor a fost: Isus este Fiul lui Meu (Mc. 1:10). Toți
evangheliștii lasă să se înțeleagă că această parte a revelației deja a fost
auzită de toți cei prezenți la botezul lui Isus.
Scepticismul trăiește până când intervine supranaturalul. Persoana poate
rămânea sceptică, dar când în viața lui are loc ceva supranatural, scepticismul
cedează și se naște credința / încrederea.
Cu toții cunoaștem sintagma ”Toma necredinciosul” și poate nu numai o dată am
folosit-o pentru a descrie necredința cuiva. Pentru că Toma era sceptic cu
privire la învierea lui Isus, a zis: Nu cred până nu văd. Uneori observ că
suntem mai sceptici decât Toma și de fapt ar trebui să spunem: Vitalie
necredinciosul, Ghenadie necredinciosul, Olesea necredincioasa, Sergiu
necredinciosul... Poate și vei avea parte de o revelație și confirmare
supranaturală, dar ține minte că Isus i-a spus lui Toma: ferice de cei ce nu
au văzut și au crezut.
Mărturisirea
UCENICILOR.
A doua zi Ioan botezătorul a spus celor doi ucenici ai săi: Iată Mielul
lui Dumnezeu și ei l-au lăsat pe Ioan și au mers după Isus. Când Isus îi
întreabă ce căutați? Andrei îl numește Rabi, arătând că el vrea să învețe de la
Isus (1:38). Atenție, nu mergeau cu Isus. Ei mergeau după Isus. Astfel
s-a stabilit raportul dintre ucenic și învățător. Mai târziu, Isus îl invită
pe Filip să meargă după El, nu împreună cu El. Iarăși arătând raportul de
ucenic – învățător. Ei nu L-au oprit pe Isus ca să-I ceară să confirme spusele
lui Ioan sau să pună întrebările care-i frământau. Ei au crezut și L-au urmat.
Aceasta ne învață că a-L urma pe Hristos nu înseamnă a-L molesta și a
profita din El, ci e o dorință de a fi în prezența Lui și de a fi cu El, fără a
căuta ceva de la El. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă să-L urmezi pe
Hristos, ar trebui să ne punem acea întrebare pe care a pus-o și Isus: Ce
căutați? Răspunde-ți sincer, pentru ce Îl urmezi tu pe Isus? Dacă cauți altceva
decât pe El însuși, nu poți să fii ucenicul lui Isus și să-L urmezi efectiv.
Dacă cauți vindecare, bogăție, compătimire sau binecuvântările Lui, dar nu pe
El însuși, nu poți fi ucenicul Lui.
Erau timpuri că unii veneau la biserică și deveneau credincioși doar ca să
scape de armată, alții doar ca să-și găsească o fată credincioasă cu care să se
căsătorească, alți doar ca să primească titlul de refugiați și să plece mai
ușor în SUA. Motivul real de a-L urma pe Isus trebuie să fie pasiunea față
de El însuși.
Apoi Andrei L-a mărturisit pe Isus fratelui său Simon (Petru).
Din toată informația din Scriptură, Petru nu era o persoană ușor înduplecabilă.
Andrei a căutat să-l convingă. Cel mai probabil că nu prea a reușit să biruie
dubiile lui Petru, căci este scris că Andrei l-a adus pe Petru la Isus. Dacă
citim printre rânduri am putea vedea că Petru era destul de rezervat (1:42). Pe
cei nesiguri ar trebui să-i convingem să încerce, să-i ajutăm să vină să vadă,
căci doar experiența personală îi poate ajuta.
După cum Andrei i-a mărturisit fratelui său Petru și l-a adus la Isus
tot așa și noi trebuie să mărturisim pe Isus, să-i convingem să-și dea o șansă
că Dumnezeu să li se descopere personal.
Apoi Filip Îl mărturisește pe Isus lui Natanael, zicând: am găsit
pe Acel despre care a scris Moise și prorocii – Isus din Nazaret (1:45).
Natanael s-a arătat foarte sceptic, căci a zis: poate oare ieși ceva bun din
Nazaret? Atunci Filip l-a invitat la Isus zicând: vină și te convinge
personal, căci numai o experiență supranaturală te poate vindeca de scepticism.
Apoi Natanael mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu și
Împăratul lui Israel (1:49). Lui Natanael i-a fost îndeajuns ca Isus să-i
povestească un lucru despre care după cum el știa că nu putea să știe nimeni în
afară de Dumnezeu.
Natanael, ca un sceptic adevărat a încercat să contrazică pe Filip, dar
Filip nu a stat să-i argumenteze, ci l-a invitat să se convingă singur.
- Nu trebuie să intrăm în controverse sau să ne arătăm cât de bine știm
Scriptura, ci mai degrabă să le propunem să vină să se convingă singuri.
- Nu trebuie să așteptăm ca cei neinteresați să-și dea interesul și să-L caute
pe Isus. Fiecare trebuie să-L mărturisească pe Isus și să-i aducă cum pot pe
alții la El.
Isus i-a descoperit lui Natanael un secret, arătând că El ne cunoaște în
profunzime. De ce atunci uneori încercăm să ascundem ceea ce suntem sau să
ne prefacem? Pe cine vrem noi să păcălim? Te provoc să fii sincer cu
Dumnezeu și să nu pretinzi sau să nu te prefaci, căci tocmai sinceritatea este
cea dintâi precondiție pentru a fi mântuit. Sinceritatea a fost ceea ce a
observat Isus la Natanael și l-a apreciat pentru asta.
Ps. 32:2-5. Ferice de omul căruia nu-i ţine în
seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie! Câtă vreme am
tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Căci zi şi noapte mâna
Ta apăsa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usucă pământul de seceta verii.
Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis:
"Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!" Şi Tu ai iertat vina
păcatului meu.
Mărturisirea lui ISUS
despre Sine.
După toate mărturiile lui Ioan botezătorul, Dumnezeu însuși și primii
ucenici ai lui Isus, foarte succint Isus afirmă despre Sine că este Fiul lui
Dumnezeu. Repetarea Ἀμὴν, ἀμήν adeverește insistent că acest lucru nu poate fi
altfel și cu siguranță aceasta va avea loc.
El folosește o expresie figurativă ”cerul deschis” pentru a arăta o
favoare specială din partea lui Dumnezeu și o legătură specială cu Dumnezeu
Tatăl încât îngerii Îl vor sluji. Când Dumnezeu dădea în mod supranatural mană
în pustie se spune că Dumnezeu deschidea ușile cerului (Ps. 78:23). Era o
implicare din partea lui Dumnezeu. Această confirmare o vor avea cei ce cred
sincer în Isus.
Dacă renunți la scepticismul tău vei avea și mai multe evidențe
supranaturale, pe care alții nu le vor vedea. Exact ca și neprihănitul martir
Ștefan, care a văzut cerul deschis în timp ce cei necredincioși au rămas plini
de ură și păcate.
Prin faptul că îngerii Îl vor sluji nu se referă doar la cele 40 de
zile în care a fost ispitit în pustiu (Marcu 1:13), sau la grădina
Ghetsimani, când trecea prin cele mai grele momente din viață (Luca 22:43),
sau în a treia zi în care a înviat și îngerii de la mormântul lui
mărturiseau despre învierea Sa (Ioan 20:12). El se referă la multe alte lucruri
supranaturale care se vor întâmpla în viața lui Isus și fiecare întâmplare va
fi o dovadă în plus pentru otice sceptic alde Natanael.
Deci, putem învăța următoarele lucruri:
Ø Dumnezeu folosește
oameni ca să-ți adeverească mesajul Său.
Ø Dumnezeu face semne și
minuni supranaturale pentru convingeri speciale.
Ø Isus se uită la inimă.
O vede clar și apreciază sinceritatea.
Ø Isus este Hristosul /
Mesia pe care Îl așteptau toți iudeii.
Ø Cine Îl urmează pe
Isus vor vedea tot mai multe dovezi și vor crede.
