Ioan 1-11 descriu slujirea lui Isus timp de 3,5 ani, dar ceea ce se întâmplă între 12-21 este o descriere a unei singure săptămâni. Aceasta e săptămâna apogeului, care polarizează toate lucrurile. E ultima săptămână din vechiul legământ și ultimul Paști în care trebuia să fie jertfit un miel. Săptămâna cu cele mai mari urcări și încurajări, dar și cu cele mai aprige dezamăgiri și împotriviri.
De la ungerea lui Isus la confruntarea lui
Iuda;
De la spălarea picioarelor, la evaporarea
ucenicilor;
De la încurajarea îngerilor, la ațipirea celor
mai apropiați;
De la promisiuni de consacrare, la trădare
ipocrită;
De la împărat al iudeilor, la punerea în
rândul celor blestemați;
De la strigătele de ”Osana” la răcnetele
”răstignește-L”.
Ca rezultat avem o lume împărțită între pro / contra; avem o istorie împărțită între până / după; avem familii împărțite între devotați / oponenți; omenirea e împărțită între oi / capre și chiar o biserică împărțită între credincioși / rătăciți.
CREDINȚA MARIEI ȘI TRĂDAREA LUI IUDA
Credința se manifestă prin încredere și
devotament, iar necredința se manifestă prin nemulțumire, împotrivire și
deviere de la adevăr (pseudo adevăr).
Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de
mare preţ, a uns picioarele lui Isus şi I-a şters picioarele cu părul ei; şi
s-a umplut casa de mirosul mirului. Unul din ucenicii Săi, Iuda Iscarioteanul,
fiul lui Simon, care avea să-L vândă, a zis: "De ce nu s-a vândut acest
mir cu trei sute de lei şi să se fi dat săracilor?" Zicea lucrul acesta nu
pentru că purta grijă de săraci, ci pentru că era un hoţ şi, ca unul care ţinea
punga, lua el ce se punea în ea. Dar Isus a zis: "Las-o în pace; căci ea
l-a păstrat pentru ziua îngropării Mele. (Ioan 12:3-7).
A.
Devotamentul Mariei. Maria L-a uns pe Isus cu mir de nard curat – extract de ulei –
smirnă – termen general pentru uleiuri parfumate sau balsamuri create din
rășini aromatice. Maria a adus cel mai scump lucru / comoara ei.
ü Faptul că acest era din nard (familia valerianei) care se găsea
în Himalaya, îl făcea să fie de mare preț (In. 12:3).
ü Faptul că acest extract de ulei era curat indică că era de cea
mai înaltă calitate, fără adaosuri sau diluare.
ü Mirul se folosea în medicină pentru tratarea insomniei și
anxietății. Iar diluarea lui cu vin se folosea în loc de anestetic (Mr. 15:23).
ü Acest mir intra în compoziția uleiului pentru ungerea sfântă.
Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: "Ia
din cele mai bune mirodenii: cinci sute de sicli de smirnă foarte
curată, .... Cu ele să faci un untdelemn pentru ungerea sfântă (Exod 30:22-25).
ü Un astfel de mir/smirna a fost adusă la nașterea lui Isus (Mat.
2:11).
ü Mirul diluat cu aloe era folosit la îmbălsămarea mortului (In.
19:39).
Isus explică gestul Mariei. Ea a făcut un
lucru frumos faţă de Mine și ea a făcut ce a putut, înainte ca să fie
îngropat Isus (Mr. 14:6-8).
Ø A făcut
un lucru frumos.
În timpul și contextul lor era un obicei, de a oferit apă oaspeților pentru
a-și spăla picioarele. Deși nu era
obligatoriu, însă acest gest era considerat o forma de ospitalitate și respect.
Ceva mai mult decât darea mâinii în timpul salutului.
o În Iliada lui Homer, Ahile îi oferă apă lui Priam pentru a-și
spăla picioarele înainte de a fi implorat sa-i returneze trupul lui Hector.
o Când Isus a intrat să cineze în
casa lui Simon fariseul, el nu a arătat acest gest față de Isus și ucenicii Săi
(Lc. 7:44), și i s-a dat în obrazul.
Ø A făcut ce a putut. Ea a dat ceea ce a avut. Dumnezeu nu
se așteaptă să-I dăm ceea ce noi nu avem sau ceea ce nu putem. Dumnezeu nu are
nevoie să facem imposibilul pentru El. Imposibilul este la degetul cel mic al
lui Dumnezeu.
"Al Domnului este
pământul şi ce-i cuprinde, lumea şi cei ce o locuiesc." (Psalm 24:1).
"Căci n-am adus
nimic în lume, şi nici nu putem lua nimic cu noi din ea." (1Timotei 6:7).
Nu-i
promite lui Dumnezeu 10-20% din primul milion. Nu-L hrăni pe Dumnezeu cu
promisiuni. Tu dă-I din ceea ce ai acum. Poate niciodată nu vei avea un milion.
Fii credincios în lucrurile mici și poate atunci ți se vor încredința și
lucruri mai mari.
Ce
lucru frumos ai vrea să faci pentru Isus? ... Ia și fă. Generozitatea născută din devotamentul credinței este
un lucru frumos.
Ce ai putea face pentru Isus? ... Grăbește-te să faci înainte să fii îngropat.
B.
Nemulțumirea lui Iuda. Unii vorbeau între ei despre această ”risipă”, dar cel mai deranjat de
gestul Mariei a fost Iuda. El
a calculat în mintea lui prețul de piață a mirului și a
încercat să discrediteze acțiunea Mariei.
Iuda știa prețul la toate celea, dar nu știa valoarea la nimic. El este numit:
ü Fiul pierzării (Ioan 17:12);
ü Locuinţa să-i rămână pustie (FA 1:20);
ü Hoțul care lua din pungă (In. 12:6);
ü Cel care s-a vândut (Mat. 27:3);
ü Trădătorul (Mat. 26:15);
ü Un drac (Ioan 6:70).
Isus l-a apostrofat pe Iuda zicând: "Lăs-o
în pace” (Ioan 12:7) ceea ce indică STOP; iar Marcu mai adaugă o mustrare ”de
ce-i faceți supărare?” (Marcu 14:6).
Ø S-ar putea fi vândut acest mir și dat
săracilor. Acest gând
pare unul nobil, însă Isus îl dă de gol, arătând valoarea lucrurilor spirituale
mai prioritară. Isus nu a fost împotriva ajutorării săracilor, dar mărul
discordiei stă în numărarea banilor altora sau criticarea altora, pentru
deciziile lor, nu atât de ”nobile”. Când ești ispitit să numeri banii altora
sau să judeci deciziile lor de ași cheltui banii proprii, să știi că ești în
postura lui Iuda. Ajută săracii și boschetarii pe banii proprii, și nu imita o
oarecare ”binefacere” pe banii altora.
Ø El lua ce se punea în pungă. Este clar că Iuda iubea banii și
căuta să profite de situații, ca să înșface o bucată cât mai groasă. Dacă Iuda
doar s-ar fi dezamăgit în învățătura lui Isus despre Împărăție și nu mai putea
spera la o răscoală împotriva regimului, putea simplu să se retragă și să-și
caute alți aliați și adepți. Totuși, pentru că iubea banii, și-a căutat
interesul financiar și a căutat profit cu orice preț. Auzind că Isus vorbește
de moartea Sa și misiunea Lui se apropie de sfârșit, iar el își va pierde sursa
secretă de venit, s-a gândit să rupă...
Maria a
slujit cu extract de ulei de 300 dinari (un an de muncă), dar Iuda s-a
vândut pentru 30 arginți (3 luni de muncă). Maria a demonstrat
devotament și consacrare, iar Iuda a arătat că nu prea are valoare. Aceasta
e diferența între demnitate și mizerie; credință devotată și necredință
(credință profitabilă).
Eu
am avut persoane în viață, care au zis: uite fiindcă tu faci cutare și cutare
pentru copii orfani, vrem să te ajutăm. Am primit ajutor, susținere și
binecuvântare pentru că deja eram dedicat și făceam ce puteam pentru
adolescenții din internat. Dumnezeu vede că ești credincios în puținul pe care
îl ai și atunci binecuvântează. În schimb cei ce spală oasele celor ce fac un
bine, așa și rămân doar spectatori, formulând scheme și proiecte cum mai bine
ar fi de gestionat finanțele altora, dar singuri așa și nu se apucă să facă un
bine.
Am
auzit o istorie improvizată, dar care se potrivește aici: Se zice că mergea
găina și purcelul pe lângă o biserică și au auzit discuțiile că biserica încep
pregătirile de Paști și vor pregăti o masă plină cu ouă vopsite și pârjoale.
Găina a sărit în sus de bucurie, dar porcul s-a întristat. Găina îl întreabă de
ce nu te bucuri ...? Pentru tine ouăle sunt o contribuție, dar pentru mine pârjoalele
sunt un sacrificiu.
Nu critica și descuraja binele pe care-l face altul. Vezi ce poți tu să faci cu puținul pe care-l ai. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Materialismul te leagă de pământ, pe când slujirea te leagă de cer. Iubește oamenii și folosește lucrurile, dar nu iubi lucrurile și folosi oamenii. Alege să fii dedicat ca Maria, nu te camufla în ucenic, dar să rămâi nemulțumit ca Iuda. Mai bine să pierd bogății trăind în credință, decât să le agonisesc sporind în necredință.
INTRAREA TRIUMFALĂ ȘI PLECAREA PE FURIȘ
A doua zi, o gloată mare care venise la
praznic, cum a auzit că vine Isus în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi I-a
ieşit în întâmpinare, strigând: "Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în
Numele Domnului, Împăratul lui Israel!" Isus a găsit un măgăruş şi a
încălecat pe el, după cum este scris: "Nu te teme, fiica Sionului; iată că
Împăratul tău vine călare pe mânzul unei măgăriţe." Ucenicii Lui n-au
înţeles aceste lucruri de la început; dar, după ce a fost proslăvit Isus, şi-au
adus aminte că aceste lucruri erau scrise despre El şi că ei le împliniseră cu
privire la El. Toţi cei ce fuseseră împreună cu Isus, când chemase pe Lazăr din
mormânt şi-l înviase din morţi, mărturiseau despre El. Şi norodul I-a ieşit în
întâmpinare, pentru că aflase că făcuse semnul acesta. Fariseii au zis deci
între ei: "Vedeţi că nu câştigaţi nimic: iată că lumea se duce după
El!"... Dacă Îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va
fi şi slujitorul Meu. Dacă Îmi slujeşte cineva, Tatăl îl va cinsti (Ioan
12:12-15,26).
Norodul I-a răspuns: "Noi am auzit din
Lege că Hristosul rămâne în veac; cum, dar, zici Tu că "Fiul omului
trebuie să fie înălţat"? Cine este acest Fiu al omului?" Isus le-a
zis: "Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii
care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine umblă în întuneric nu
ştie unde merge. Câtă vreme aveţi Lumina printre voi, credeţi în Lumină, ca să
fiţi fii ai luminii." Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns
de ei. Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El (Ioan
12:34-36).
A.
A sosit ceasul.
Era săptămâna Paștelui în care tot norodul se
strângea la Ierusalim și chiar veneau prozeliți din toată lumea (12:20). O
cifră estimativă depășea ușor câteva sute de mii de oameni. Noroadele care
auzise că vine Isus L-au întâmpinat cu omagii și cuvinte de laudă, cu osana și
aleluia. Într-un fel strigau: Trăiască Împăratul!
Înainte să aducă măgărușul la Isus, cei doi
ucenici au fost întrebați, de ce îl dezlegați? Răspunsul a fost scurt și
punctul. Domnul are trebuință de el. Nu a fost nevoie de explicații, căci toți
Îl considerau pe Isus Regele și Domnul lor.
Isus a intrat în Ierusalim călare pe un
măgăruș, pentru ca să se împlinească cuvintele prorocului. Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica
Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi
biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe (Zaharia
9:9).
Ei așterneau hainele lor și ramuri de palmieri
și finic înaintea lui Isus asemenea unui covor roșul din zilele noastre. Iar
când prozeliții întrebau cine este acesta de I se face așa cinste? Ei
răspundeau: "Este Isus, Prorocul din
Nazaretul Galileii" (Mat. 21:11).
La Paștele precedent Isus a venit în Ierusalim
și învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus
mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul. Iar când poporul a luat pietre
în mâni ca să-L omoare El a fost nevoit să se retragă pe neobservate, din
același motiv – nu-I venise ceasul (Ioan 8:20,59).
Acum însă când niște greci s-au arătat
interesați și au rugat pe ucenici să-i conducă la Isus, El zice: "A sosit ceasul să fie proslăvit Fiul omului (Ioan
12:23).
Ești tu interesat de Isus Hristos asemenea
acelor care-L căutau pe Isus? Poate e de ajuns cât ai trăit fără de Hristos.
Ți-ai făcut planuri și ți-ai împlinit poftele, ai trăit pentru tine și nu ai
ținut seama de Isus. Nu vreai să-ți deschizi acum inima precum Ierusalimul și-a
deschis porțile și să-L primești pe Isus în inima ta? Oare nu a venit ceasul să
crezi și să-L primești pe Isus într-un mod triumfal?
B.
Orbirea poporului.
Din 312 î.H. Ierusalimul fusese subjugat de
imperiul grec al lui Alexandru Macedon. Însă după moartea marelui general, alți
patru generali au împărțit imperiul și Israelul a rămas subjugat de Seleucus.
El stăpânea toată Asia Mică, Siria și Mesopotamia. Cu 160 de ani înainte de
Isus, preotul Iuda Macabeul a condus o răscoală și a reușit eliberarea
Ierusalimului. Ca rezultat, el a intrat victorios în Ierusalim, iar gloatele îi
așterneau ramuri de palmieri pe drum.
Libertatea iudeilor a fost întreruptă când Pompei
a recucerit Israelul și a subjugat Ierusalimul către imperiul Roman în 63
î.H. Acum Isus era văzut ca un eliberator asemenea lui Iuda Macabeul, care va
răsturna jugul roman. Însă, Isus nu și-a dorit ca poporul să-L vadă ca un
eliberator militar și zice: Adevărat,
adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare,
rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod (Ioan 12:24). Vorbind astfel, arăta cu ce moarte
avea să moară (v.33).
Tată, proslăveşte Numele Tău!" Şi din cer
s-a auzit un glas care zicea: "L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!"
Norodul care stătea acolo şi care auzise glasul a zis că a fost un tunet. Alţii
ziceau: "Un înger a vorbit cu El!" Isus a răspuns: "Nu pentru
Mine s-a auzit glasul acesta, ci pentru voi. (Ioan 12.28-30).
Acest glas din cer trebuia să arate iudeilor că El nu a venit
să răstoarne jugul roman, ci din contra, să moară pentru răscumpărarea veșnică
a poporului. Dar ei nu au înțeles acest lucru și nu au priceput menirea Sa, ca
să creadă în EL. Ca și Iuda, poporul era orbit de o eliberare fizică, o
răzbunare pe romani. Ei se gândeau că Isus cu puterea lui supranaturală va
aduce foc și prăpăd peste romani.
Isus le-a spus aceste
lucruri, apoi a plecat şi S-a ascuns de ei. Măcar că făcuse atâtea semne
înaintea lor, tot nu credeau în El,... (Ioan 12:36-37).
Dacă nu-L percepi pe Isus așa cum a
intenționat El, nu vei beneficia de moartea și harul Său. Nu trebuie să-L vezi
pe Isus ca un colac de salvare din problemele financiare, sau din boala ta, sau
din crizele tale emoționale. Nu trebuie să-ți pui încrederea în Hristos doar
pentru viața aceasta, altfel, degeaba vei crede. Nu-L face pe Isus să-ți
întoarcă spatele sau să dispară din atenția ta, lăsându-te în mocirla păcatului
și înșelarea mediocră. Aceasta este extrema necredinței.
Crede în El. Cheamă-L în inima ta.
Urmează-L toată viața. Slujește-L cu devotare. Manifestă o credință jertfitoare
fără echivoc și nu te lăsa rătăcit de unele așteptări proprii și de unele
beneficii vremelnice, căci Isus nu asta a urmărit.
