In. 13-19 descriu evenimentele de la ultimul Paști al vechiului legământ și unicul Paști al noului legământ.
-
Ultimul
Paști în vechiul
legământ, pentru că nu mai este necesar să jertfim miei de Paști, după Legea
lui Moise.
-
Unicul
Paști din noul
legământ, ...căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit (1Cor 5:7) și nu mai
este o altă jertfă.
Paștele nu
este numit sărbătoare în noul legământ și nici nu se spune să-l sărbătorim. Deci, noi nu
facem Paștele, ci comemorăm jertfa lui Isus de vinerea mare, iar
duminică sărbătorim învierea lui Hristos.
Evenimentele
principale ale creștinismului sunt tot mai alterate de practici păgâne. Mulți
ridică întrebări de ce Crăciunul a fost fixat anume pe 25 decembrie,
dacă nu se știe exact când s-a născut Isus? În același timp se plâng că Paștele
e în fiecare an pe dată fluctuantă.
Pe orbita
pământului sunt 4 puncte vernale. Două din ele sunt echinocțiu primăvară
/ toamnă când ziua este egală cu noaptea și anotimpurile își schimbă
emisferele. Celelalte două sunt solstițiu vară (cea mai lungă zi) / iarnă (cea
mai lungă noapte). Niceea 325 - Paștele este stabilit în duminica următoare de
după luna plină și echinocțiul de primăvară, dar nu în ziua a 15 din
prima lună a calendarului iudeilor.
"Sufletul Meu este cuprins de o întristare
de moarte; rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine." (Matei 26:36-38).
Azi vom vedea
3 stații speciale de pe calea suferințelor lui Isus, pentru a înțelege Paștele
și profunzimea jertfei Lui, care ne transformă viețile.
1.
GABATA – hotărârea de moarte (19:1-13).
Când a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus
afară; şi a şezut pe scaunul de judecător, în locul numit "Pardosit cu
pietre", iar evreieşte: "Gabata" (In.
19:13).
Pilat a dat ordin să-L
bată v.1, fără să fi investigat
cazul lui Isus. Nu știau romanii de drepturile învinuitului sau de prezumția
nevinovăției.
Călăii L-au bătut cu
palmele, pumnii, biciul (40-1) și ÎL trăgeau de barbă. Ei își băteau joc de
Isus punându-I o coroană de spini pe cap. Îl băteau și-I ziceau să ghicească
cine L-a lovit. Da, Pilat e un judecător nedrept...
Și noi luăm hotărâri
bazate pe emoții și recurgem la acțiuni pe care le regretăm mai târziu. Nu
suntem mai drepți decât Pilat.
Fiind părinte, cui nu
i s-a întâmplat să reacționeze dur la o situație, doar ca să ne satisfacem
firea noastră răutăcioasă? Vă mărturisesc, că vorbeam la tel, dar copii se
certau. Nu puteam întrerupe sunetul, ca să intervin și s-a acumulat o doză de
mânie. Așa că atunci când am pus receptorul le-am dat ceaiul la amândoi, fără
să știu situația.
Pilat L-a dat în
mâinile lor v.4. deși nu găsi-se nici o
vină în Isus. Pilat nu a avut motive să-L judece și să-L pedepsească, dar L-a bătut
și încă L-a dat în mâinile iudeilor să fie răstignit.
Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată,
nevasta sa a trimis să-i spună: "Să n-ai nimic a face cu Neprihănitul
acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui." (Mat. 27:19).
Gabata rămâne în
istorie ca locul judecății în care s-au luat cele mai nedrepte hotărâri. Cel
nevinovat și fără păcat a fost bătut și răstignit pentru păcat. Isus a primit
pedeapsa pe care nu a meritat-o.
Se mai întâmplă că și
noi să luăm hotărâri greșite, fiind constrânși de situație. Sau ajungem singuri
să-i constrângem pe alții să ia hotărâri care să ne avantajeze pe noi, dar nu
ne pasă de conștiința lui.
Poate ai recurs și tu
la anumite compromisuri cu conștiința ta. Fie că nu ai făcut ceea ce
știai că e corect, fie că ai făcut ceea ce știai că-i greșit. Nu te purta cu
asprime, față de cei constrânși să ia hotărârile greșite și nu recurge la
constrângerea cuiva să facă hotărâri compromițătoare.
2.
GOLGOTA – constatare
a morții (19:14-17).
Atunci L-a dat în mâinile lor, ca să fie
răstignit. Au luat deci pe Isus şi L-au dus să-L răstignească. Isus, ducându-Şi
crucea, a ajuns la locul zis al "Căpăţânii", care în evreieşte se
cheamă "Golgota" (In. 19:16-17).
O nedreptate uluitoare. În ziua aceea trebuiau să fie
răstigniți trei tâlhari pe Golgota. Au fost pregătite trei cruci. În ultima
încercare a lui Pilat de a-L elibera pe Isus, a scos pe Isus în fața poporului
și pe cel mai mișel dintre tâlhari. Poporul a ales să fie eliberat Baraba (Mat.
27:21).
Tocmai așa o nedreptate s-a
produs în dreptul nostru. Baraba ne reprezintă pe mine / tine – păcătoși, care
meritam pedeapsa capitală. Iar pe de altă parte Isus – un sfânt, care nu a
comis nici un păcat. El a purtat și a fost răstignit pe crucea ta, ca pedeapsă
pentru păcatul tău.
Privind în
oglindă, spune: hei Baraba, ce faci cu restul vieții tale? Nu lăsa ca
jertfa lui Isus să fie zadarnică în dreptul tău.
Isus din Nazaret, Împăratul
iudeilor, așa a scris Pilat deasupra
crucii. Aceasta nu i-a mulțumit pe preoții iudei și au contestat formularea.
"Ce am scris, am scris" (Ioan 19:22).
Poate și tu ai contesta
formularea că Isus este Domnul și Mântuitorul. Știi ce? Faptul rămâne fapt.
Realitatea spirituală nu se schimbă după părerea, convingerile și capriciile
noastre. Isus este și rămâne împăratul iudeilor, Mântuitorul celor credincioși
și Domnul tuturor. Îți place sau nu, aceasta nu se schimbă. După cum nici Pilat
nu a schimbat ce a scris.
Eli, Eli lama sabaktani – Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai
părăsit?
În primele 3 ore pe cruce, Isus îi promite mântuirea tâlharului care a crezut,
se roagă pentru iertarea celor ce L-au răstignit și a fost ascultat. În
următoarele 3 ore, vedem pe Isus părăsit, huiduit, disprețuit și nu avea nimic
care să atragă privirile Is. 53. Perfecțiunea și frumusețe infinită a devenit o
imaginea disprețuitoare și dezgustătoare prin simplu fapt că s-a atins păcatul
de ea.
Imaginează-ți cel mai
scârbos lucru din viața ta. Atât de dezgustător, încât să nu poți să te uiți la
el. Atât de strașnic, încât să nu-ți permiți să te uiți spre el. Dacă nu te-ai
gândit la păcat, atunci pocăiește-te. Păcatul e atât de grav, încât L-a trimis
pe Isus în iad. Privește și tu păcatul ca cel mai scârbos, dezgustător și
strașnic lucru din viața ta.
3.
GROAPA – locuință a morții (19:38-42).
În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină;
şi în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni. Din
pricină că era ziua Pregătirii iudeilor, pentru că mormântul era aproape, au
pus acolo pe Isus (In. 19:41-42).
A găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință (Is.
53:10), dar nici un os nu I-a fost zdrobit, ca să se împlinească prorocia. La
ce se referă? Care e cea mai teribilă suferință descrisă în Biblia?
Mulți cred că la mormânt se termină totul și sufletul
își găsește liniștea. Cine crede asta se înșală amarnic. Isus a fost bătut cu
biciul, tras de păr, pălmuit și a fost răstignit, dar apogeul suferințelor nu a
fost pe cruce.
Suferința este distinctă de durerea fizică. Boala,
durerea și moartea fizică nu poate fi pusă pe cântar cu plânsul și scrâșnirea
dinților. Sufletul bogatului suferea grozav în văpaia focului în locuința
morților.
Ἀμήν λέγω σοι σήμερον μετ’ ἐμοῦ ἔσῃ ἐν τῷ
παραδείσῳ.
"Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai." (Lc. 23:43).
Autorul Bibliei ne-a lăsat fără o virgulă în
această frază. Dacă împărțim fraza înainte de ”azi”, nu putem explica Ioan
20:17 "Nu mă ţine", i-a zis Isus, "căci încă nu M-am suit la
Tatăl Meu.
Plata păcatului este moartea – despărțit de
Dumnezeu pe vecie.
"Poţi să mănânci după plăcere din orice
pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci,
căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit." (Gen.
2:16-17).
A murit Adam cu Eva în ziua în care au mâncat? Fizic
NU, căci au mai trăit sute de ani după aceea, dar spiritual DA, căci au fost
izgoniți chiar în aceeași zi din prezența lui Dumnezeu – fără drept de apel.
Moartea fizică a lui Isus nu putea înlocui moartea mea
spirituală.
Dacă ai o datorie de $1 mild. (moartea spirituală) și cineva plătește $1
(moartea fizică), nu se poate considera datoria achitată. Moartea fizică a lui
Isus pe cruce nu era suficientă. Pentru a achita păcatul nostru El a trebuit să
ajungă în iad. Iadul era pedeapsa pentru păcat.
El a achitat deplin păcatul meu.
Pentru a achita pe deplin pentru păcatele noastre,
Isus a trebuit să fie separat de Dumnezeu și nu doar pentru o clipă, ci pe
vecie.
Cum a plătit Isus pe deplin pedeapsa mea, dacă a fost
în inima pământului doar 3 zile? El este infinit, iar noi suntem limitați.
Veșnicia este infinită, iar timpul e limitată. Omul limitat înmulțit la timp
infinit = veșnicie pentru om. Dumnezeu este infinit înmulțit la timp limitat =
veșnicie pentru Dumnezeu. El a putut experimenta veșnicia într-un timp limitat,
pentru că El e veșnic.
Înmormântarea Lui face parte din răscumpărarea noastră.
Ba chiar este la mijloc, între Cruce (suferințe fizice) și învierea (trup
spiritual). Centrul răscumpărării fiind Hristos despărțit de Dumnezeul veșnic.
Glorie Domnului că El a înviat în a treia zi, biruind
moartea și iadul. El ne-a dat speranța învierii noastre, ca să trăim veșnic cu
Dumnezeu.
