Primii 7 ani în India nu a avut niciun convertit. Peter-fiul cel mai mic a murit în primul an. Soția sa și-a pierdut sănătatea mintală. Nu-și putea găsi de lucru și trăiau în condiții de mizerie.
După 19 ani de muncă în care a tradus Biblia în mai multe limbi indiene, un incendiu a distrus tipografia cu tot cu manuscrise și dicționare...
Autoritățile britanice se opuneau misionarismului din Bengal, el s-a mutat în Calcutta controlată de regatul Danemarcei. Acolo a fondat un colegiu, a tradus Biblia, și chiar a reușit să convingă autoritățile să interzică prin lege obiceiul Sati (arderea de vii a văduvelor pe rugul soților morți). El a înțeles că misiunea nu înseamnă doar „suflete salvate” / păcătoși pocăiți, ci și transformarea socială a unei națiuni.
Citind Scriptura vedem că într-o perioadă din istorie, Dumnezeu a trimis proroci. Fiecare avea misiunea sa anume. Apoi a trimis pe Fiul, cu misiunea Sa anume. Mai târziu a creat biserica cu o misiune anume.
Cum a ajuns ca biserica să aibă o misiune de la Dumnezeu și care e ea?
I. Pregătirea bisericii pentru misiune (v. 1-13).
2:1. În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.
Isus deja a plecat, dar Duhul Sfânt încă nu a venit. Între aceste două evenimente a fost o perioadă de 10 zile. Probabil, biserica a trecut prin 10 zile de: coșmar, confuzie, neclaritate, stres etc. Atunci când treci prin crize și dificultăți, menținerea unității este critică.
Pe plan individual unii credincioși când trec prin perioade dificile, tind să se izoleze. ” Îl suni și-i zici: salut frate, de mult nu te-am văzut la biserică/grup de casă, ce se întâmplă? Am avut ceva probleme ...” Dragă creștin, când ai dificultăți, trebuie să tinzi la adunare, nu la izolare.
Pe plan bisericesc (ca în Fapte 2) când biserica trece printr-o perioadă dificilă, trebuie de strâns rândurile. Unitatea bisericii în vremuri dificile este un examen din pregătirea bisericii pentru împlinirea misiunii sale. Biserica poate să treacă prin reorganizare, relocare, relansare... acestea sunt momente dificile. În așa momente unitatea e mai de preț ca aurul.
Ioan 17:11. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi.
Când ai o dificultate personală, nu bate în izolare, ci vino la adunare.
Când avem o dificultate comună, depunem efort să rămânem una.
Misiunea bisericii, prin definiție este comunicare, căci suntem martorii. Fenomenul limbilor din Fapte 2 subliniază universalitatea Evangheliei. „Lucrurile minunate ale lui Dumnezeu” nu sunt doar pentru evrei, ci trebuie comunicate și înțelese de toate popoarele (v. 11).
2:4. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească.
Gen. 11:1. Tot pământul avea o singură limbă şi aceleaşi cuvinte.
De la creația lui Adam și Eva timp de 1750 ani exista un singur popor cu o singură limbă. La turnul Babel, Dumnezeu a creat multe alte limbi, ca o barieră în comunicare. Limbile au dat naștere popoarelor. Odată cu organizarea societăților, popoarele au devenit națiuni. Ideea națională exagerată stârnește șovinismul. Ideea națională extremistă stârnește fascismul. Istoric și geografic trăim între Germania nazistă a lui Hitler și Rusia fascistă a lui Putin. Iar moldovenii nu știu cine sunt...
1. Dumnezeu a creat limbile.
2. Grupurile vorbitoare de aceeași limbă au devenit popoare.
3. Popoarele organizate prin sistem de drept au devenit națiuni.
Dumnezeu a creat națiunea evreiască: le-a dat identitate distinctă, le-a dat un sistem de conducere ca stat și le-a dat o țară. Ei aveau porunci ca să țină la identitatea lor națională, dar datorită alegerii lor și opresiunii imperiului Roman, ei alunecau în șovinism prin acțiunile ziloților (Simion Zilotul). Fenomenul vorbirii în limbi trebuia să reseteze biserica, ca să cuprindă toate națiunile cu Evanghelia lui Isus.
Naționalism – afirmarea identității. O națiune trebuie să fie independentă și să aibă propria conducere. ”Noi suntem noi”.
Globalism – cetățeni ai lumii. Oamenii aparțin unei singure comunități umane globale. ”Omul e o unitate economică”.
Internaționalism – egalitate socială. Clasa e mai importantă decât de națiunea. ”Proletarul (muncitorul) nu are patrie”.
Anarhism – negarea autorităților. Orice conducere, granițe și structură națională este o sclavie. ”Omul e individ liber și suveran”
Șovinism – superioritatea agresivă. Națiunea mea este superioară tuturor celorlalte. ”Noi suntem mai buni, voi - inferiori”.
Fascism – sistem totalitar. Sistemul favorizează o națiune și subjugă și domină pe altele. ”Noi vă subjugăm și dominăm”.
Nazism – rasă superioară. Sistemul totalitar edifică ”rasa” prin dominarea/eliminarea altora. ”Noi vă dominăm sau vă eliminăm”.
Naționalismul nu este păcat. E mijlocul de aur. E ok să-ți iubești poporul și să nu dorești să te subjuge străinii, dar Evanghelia nu trebuie să se limiteze cu hotarele sau limba unei națiuni, așa că ar trebui să aibă tendințe globaliste. Celelalte ideologii și sisteme nu sunt compatibile cu creștinismul.
II. Reafirmarea mesajului pentru misiune (v. 14-36).
Misiunea are la bază Cuvântul și Persoana lui Hristos. Apostolul Petru prezintă esența întregii Biblii într-o singură predică.
2:14. Atunci Petru s-a sculat în picioare, cu cei unsprezece, a ridicat glasul şi le-a zis: "Bărbaţi iudei şi voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim, ... aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: 17. "În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură... 21. Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit."
Ceea ce se întâmplă la Rusalii cu biserica adunată laolaltă, nu este altceva decât împlinirea celor promise mai devreme prin profetul Ioel. Deci nu luați ușurel Cuvintele Domnului, ci luați-le în serios. Cuvintele rostite mai dinainte de Dumnezeu prin proroci, nu sunt cuvinte goale. Ele se împlinesc, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu are putere.
2:23. pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. 24. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.
În continuare ap. Petru prezintă Mesajul misiunii bisericii într-o formă concentrată și anume Moartea și Învierea lui Isus. Isus este mesajul pe care biserica trebuie să-l predice în misiunea sa. Fie că pe unii nu-i interesează, pe alții îi irită, mesajul rămâne același – Isus (1Cor. 1:23).
Aceasta este temelia credinței creștine și nimeni nu o poate schimba, modifica, iradia sau anula. Biserica are mandatul de martori ai lui Isus și are misiunea de a duce mesajul – Isus.
Mesajul unui ambasador e formulat exact. El poate are părere personală diferită. Poate nu-i place ceea ce face. El transmite mesajul.
III. Urmărirea rezultatul în misiune (v. 37-41).
Prin proclamarea mesajului, biserica trebuie să urmărească întoarcerea păcătoșilor la Dumnezeu dar și transformarea comunității (bisericii). Urmărirea doar a pocăinței păcătoșilor este o misiune incompletă. Urmărirea doar a sfințirii bisericii este o misiune incompletă. Evanghelia are un rezultat dublu 1) sanctifică pe cel credincios și 2) cheamă la pocăință pe cel păcătos.
2:37. După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: "Fraţilor, ce să facem?" 38. "Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, "şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. 39. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."
2:42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. 43. Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne. 44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
1. Pocăința implică o recunoaștere sinceră; un regret profund și o renunțare totală la viața de păcat pe care o ai.
2. Botezul înseamnă ascultare față de Dumnezeu, ce rezultă într-o transformare radicală a vieții păcătosului alături de alți credincioși.
3. Învățătura apostolilor. Principiile de viață dinaintea pocăinței erau dictate de: mediul familial, anturajul moral, educația, cultura. Persoana atinsă de mesajul Evangheliei se transformă prin înnoirea minții și își supune gândurile gândirii lui Hristos.
4. Legătura frățească. Relațiile fiecăruia pot fi complicate, amoroase, întortocheate și chiar drăcești. Dar Evanghelia face diferența în viața unui om, el este născut din nou, are o identitate nouă și face parte dintr-o comunitate de frați și surori. Aceste legături sunt adesea mai de preț / valoroase decât relațiile firești.
5. Frângerea pâinii se referă la faptul că biserica mănâncă împreună la mese de dragoste, sărbătoreau și se împărțeau cu ceea ce aveau pe masă. Ei îmbinau dimensiunea spirituală cu cea socială când stau la mese prin faptul că recunoșteau prezența lui Hristos cel înviat în mijlocul lor și slujirea lui Hristos în persoana fraților.
6. Rugăciunea este o adresare sinceră către Dumnezeu și fiecare suntem încurajați să aducem toate nevoile noastre înaintea Lui. Persistența în rugăciune este o comunicare continuă cu Dumnezeu în toată viața conștientă a credinciosului.
7. Generozitatea. Împărțirea bunurilor după nevoile fiecăruia era o dovadă a eliberării de materialism și grijii autentice față de frații defavorizați. Generozitate nu trebuie transformată în comunism / socialism, care zicea: ”strângem de la fiecare după posibilitate și împărțim la fiecare după necesitate”. Socialismul este o utopie dăunătoare, dar grija de frații care se află în nevoie se bazează pe dragoste și se face de bună voie.
Aceste dovezi ale transformării vieților păcătoșilor erau naturale și evidente. Astfel de transformare trebuie urmărită în biserici și prin realizarea misiunii bisericii când mărturisim Evanghelia lui Isus în calitate de martori ai lui Isus.
Ia-ți timp să te evaluezi în privința worldview-ului personal, ca să nu aluneci în extreme șoviniste și socialiste, ci să fii gata să mărturisești Evanghelia la orice făptură, dincolo de hotarele țării și chiar în altă limbă. Dacă vrei, roagă-l pe liderul tău spiritual să te ajute individual.
Însă ceea ce trebuie de discutat la grupele de creștere este cât de efectivi suntem noi în împlinirea MISIUNII BISERICII.
- Care urmări ale misiunii bisericii lasă de dorit?
- Ce putem întreprinde ca grup pentru a spori rezultatul misiunii noastre?
