(Fapte 10:1) În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită "Italiana". 2. Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu. 3. Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el şi i-a zis: "Cornelie!" 4. Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a înfricoşat şi a răspuns: "Ce este, Doamne?" Şi îngerul i-a zis: "Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.
1. Biserica trece de bariere sociale.
Există o percepție că Dumnezeu are de a face cu cei neprihăniți (prorocilor), dar aici vedem că se descoperă unui militar. Chiar dacă motivele pot fi îndreptățite, totuși militarul are meseria de a lupta și a ucide. Cum e posibil ca Dumnezeu să i se descopere la așa om?
Această percepție se întâlnește și în formă inversă: atunci când cineva vine la pastor și îi zice să se roage pentru un lucrul anume, zicând: că sunteți mai aproape de Dumnezeu, sau că Dumnezeu vă ascultă pe voi, căci sunteți pastor. Astfel de percepții greșite sunt plantate în mintea noastră de către religie sau politică. Acestea sunt instrumentele cu ajutorul cărora cel rău formează conștiința societății fie prin îndoctrinare fie prin spălare pe creieri.
În general, înfăptuitorii păcii și ordinii sociale (armata și poliția) nu sunt răi în sine pentru că au de a face cu răul, sau pentru că aplică măsuri drastice și dure. Acestea sunt meserii necesare în orice societate. Ba chiar fac parte dintr-o categorie de elită a meseriilor: educatorii, profesorii, medicii, procurorii, judecătorii, avocații, pompierii, psihologii, păstorii, demnitarii, polițiștii și militarii, pentru că ele au de a face cu viața și soarta oamenilor. În principiu, militarii, pacificatorii și poliția nu sunt răi, ci necesari societății și trebuie acceptați și apreciați în biserici.
ü Autoritățile civile care poartă sabia sunt slujitorii lui Dumnezeu și Biblia ne îndeamnă să le dăm respectul, nu disprețul.
(Rom. 13:4) El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
ü Cei ce ucideau cu pietre pe răufăcător nu erau considerați ucigași sau că încălcau porunca a șasea, ci făceau un lucru drept și necesar, chiar dacă nu oricine ar accepta să facă aceasta.
(Deut. 17:7) „Mâna martorilor să se ridice cea dintâi asupra lui ca să-l omoare, și apoi mâna întregului popor. Să scoți astfel răul din mijlocul tău.”
ü Când s-au pocăit și botezat niște soldați din armata romană, Ioan Botezătorul nu le-a zis să-și schimbe meseria.
(Luca 3:14) Nişte ostaşi îl întrebau şi ei şi ziceau: "Dar noi ce trebuie să facem?" El le-a răspuns: "Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre."
Militarii și polițiștii pot fi creștini și ei trebuie acceptați în biserică, dacă ei Îl caută pe Dumnezeu. Statutul social nu trebuie să fie o barieră pentru creștini, pentru că creștinii (asemenea lui Dumnezeu) nu se uită la ce izbește ochiul, ci se uită în esență (la suflet).
Religiozitatea iudaică L-a patentat pe Dumnezeu și a privatizat Templul. Aceasta este o percepție a religiei, dar adevărul e altul. Atât Dumnezeu cât și Casa de Rugăciune erau și sunt pentru toate popoarele.
(Maleahi 1:11) „căci mare este Numele Meu între neamuri, zice Domnul oștirilor.”
(Isaia 56:7) „căci Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele.”
Aceeași utopie a folosit-o FSB rusesc ca să insufle unui întreg popor că Dumnezeu e cu ei, datorită că sunt ruși ”my ruskie, s nami Bog” sau indirect, trebuie să devii rus, ca să-L ai pe Dumnezeu. Aceasta este o percepție diabolească, dar adevărul e altul.
Creștinul adevărat trebuie să vadă distinct unde lucrează Dumnezeu și unde lucrează omul. Fiindcă ne hrănim conștiința noastră cu Adevărul, noi putem și trebuie să facem diferența: între educare și îndoctrinare; între divin și diabolic; între bine și rău.
Adesea punem etichete pe oameni în funcție de uniformă și uităm că sub uniformă este un suflet care se roagă „întotdeauna” (v. 2). Corneliu nu era doar un „om bun” moral, ci un om care avea o „disciplină a căutării” lui Dumnezeu, deși era în afara sistemului religios oficial. „Câți dintre noi ne rugăm pentru mântuirea 'sutașilor' din viața noastră, în loc să-i judecăm pentru sabia pe care o poartă?”
Deci, Corneliu a avut o vedenie primind o aprobare din partea lui Dumnezeu pentru că era cucernic, temător de Dumnezeu, făcea milostenie și se ruga adesea. Îngerul i-a spus să trimite să cheme pe Petru dintr-un alt oraș și i-a dat adresa exactă unde-l va găsi. Iar pe de altă parte Dumnezeu a trimis o altă vedenie apostolului Petru.
2. Biserica trece de bariere religioase.
(Fapte 10:11-16) A văzut cerul deschis şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, coborându-se şi slobozindu-se în jos pe pământ. 12. În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi târâtoare de pe pământ şi păsările cerului. 13. Şi un glas i-a zis: "Petre, scoală-te, taie şi mănâncă." 14. "Nicidecum, Doamne", a răspuns Petru. "Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat." 15. Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: "Ce a curăţat Dumnezeu, să nu numeşti spurcat." 16. Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.
De-a lungul timpului în cultura iudaică s-a format percepția religioasă că evreii considerau neamurile „necurate” și că interacțiunea cu ei îi pângărea. Aceasta nu era o învățătură din VT, ci o percepție religioasă. În v. 28 Petru spune: "Ştiţi", le-a zis el, "că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoţească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el... dar așa poruncă nu se găsește în Biblie.
Aici Petru nu citează Tora. Legea lui Moise interzicea în principal căsătoriile mixte și închinarea la idoli (Exod 34:12-16, Deut. 7:3-4). Însă Tradiția Rabinică din religia iudaică a înăsprit regulile și au adăugat sute de porunci la Legea lui Dumnezeu. Iar la nivel practic aceasta s-a transformat în ceea ce spune Petru ”nu este îngăuit unui iudeu să vină la alt neam”.
Pentru mulți dintre noi astăzi ar fi relevant să conștientizăm diferența dintre învățăturile Scripturii și limitările stabilite de religia noastră. Iată doar câteva din ele:
ü Scriptura spune: să nu vă îmbătați, să nu fii dedat la vin, bine ar fi să nu bei vin (Ef. 5:18, 1Tim. 3:3, Rom. 14:21), dar religia merge mai departe și zice: e păcat să bei.
ü Scriptura vorbește despre distincția dintre haina femeii și cea a bărbatului în Deut. 22:5, dar religia a tradus acest lucru prin „păcatul de a purta pantaloni”, chiar dacă aceștia sunt feminini și modești.
ü În multe biserici rurale sau conservatoare din Moldova, este considerat un păcat ca o femeie căsătorită să intre în biserică fără capul acoperit, deși textul din 1Corinteni 11 este unul dintre cele mai dezbătute sub aspect cultural și contextual.
ü Scriptura învață că podoaba femeii să nu fie cea exterioară, ci „omul ascuns al inimii” (1 Petru 3:3-4), dar religiozitatea rigidă ajunge să interzică vopsirea părului, machiajul, epilarea și purtarea bijuteriilor.
ü Scriptura atenționează: „Nu vă înjugați la un jug neegal cu cei necredincioși.” (2 Cor. 6:14), dar religia interzice chiar să participi la nunți, zile de naștere și alte ceremonii numindu-le ”lumești”.
Conștientizăm că aceste înăspriri și reguli adăugătoare la Scriptură vin din motivație bună, dar trebuie să conștientizăm că tot ele uneori ne pun piedici, formează bariere și ne distanțează de lume în timp ce Dumnezeu dorește să ducem vestea Evangheliei și celor necredincioși. Multe din regulile noastre sunt ambalaje menite să protejeze sfințenia. Problema apare când iubim ambalajul atât de mult, încât nu mai lăsăm pe nimeni să ajungă la conținut, adică la Hristos.
Pentru a distruge unele bariere religioase Dumnezeu a trimis o vedenie lui Petru, pe care era foarte greu să o înțeleagă și să o accepte.
(Fapte 10:34) Atunci Petru a început să vorbească şi a zis: "În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, 35. ci că, în orice neam, cine se teme de El şi lucrează neprihănire este primit de El. 36. El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.
Fără ca să știe ce urmează, Pentru a luat cu el niște frați însoțitori din Iope. Aceștia când au văzut cum lucrează Dumnezeu, în uimirea lor s-au pocăit de barierele religioase.
(Fapte 10:45) Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri.
Atât Petru cât și ceilalți iudei au rămas uimiți de modul cum lucrează Dumnezeu.
Știți ce mă uimește pe mine? Primii și probabil unicii care au recunoscut că pe cruce a fost răstignit Fiul lui Dumnezeu nu au fost preoții, rabinii sau pur și simplu iudeii, ci a fost anume (neamurile) sutașul și ostașii săi (Matei 27:54), pe când iudeii religioși își băteau doar joc de el.
Cât Isus a umblat pe pământ El s-a uimit de două ori: știți în ce situații?
Ø 1) Necredința oamenilor religioși. Ei umblau regulat la sinagogă și urmau tradițiile iudaismului, dar când a intrat Isus în sinagogă și le-a vorbit din Lege, ei nu au crezut și au început să caute îndreptățiri pentru necredința lor (Mr. 6:1-6)...
Ø 2) Credința unui sutaș roman despre care a zis: Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare (Matei 8:10).
Să ne lăsăm conduși de Dumnezeu și să nu ținem cu dinții de barierile religiei, chiar dacă ne convin, căci vom scăpa ocazii unice în care să fim folosiți de Dumnezeu pentru salvarea altora. În Fapte 10, s-au unit cele trei lucruri la care te poți uita veșnic: „apa curgătoare” (botezul); „focul care arde” (Duhul Sfânt) și felul cum lucrează Dumnezeu, doborând barieri religioase și salvând suflete.
Această percepție religioasă l-a împiedicat pe prorocul Iona să meargă la neamuri să predice în or. Ninive.
Tot această percepție avea să-l împiedice pe apostolul Petru să meargă în casa lui Corneliu și o mulțime de oameni să fie salvați.
Implică-te în slujire și misiune, ca să fii instrument sau martor al lucrării Lui. Isus a făcut-o în mod exemplar, ca noi să călcăm pe urmele Lui. A trecut și El de multe bariere de dragul lui Dumenzeu și oamenilor.
Nu ce intră în om, ci ceea ce iese, aceea spurcă pe om...
Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat...
Iată un om care bea și mănâncă - prietenul vameșilor și păcătoșilor...
Da-ți cezarului ce-i a lui și da-ți lui Dumnezeu ce-i a Lui...
A stat de vorbă cu samariteanca...
A apărat-o pe femeia preacurvă...
Lăsați copiii să vină la Mine...
Cel mai mare să fie slujitorul...
Iubiți-vă nu doar aproapele, ci și vrăjmașii...
Aceasta este cea mai vibrantă încurajare pentru viața de credință. Aceasta e ceea ce va da viață rutinei tale de credincios, chiar și în citirea Scripturii, în frecventarea bisericii și chiar în rugăciunile zilnice.
Ucenicii au fost martori ai lucrării lui Isus și aceasta le-a marcat viața. Ei s-au implicat în slujirea lui Dumnezeu și aceasta le-a schimbat destinul. Deci, implică-te în slujire ca să-L vezi pe Dumnezeu în acțiune și nu te lăsa constrâns de barierile sociale sau religioase.
