Matei 3:1-12
Ioan Botezătorul este cunoscut ca prorocul care a
făcut legătura dintre testamente. De la ultimul proroc al VT deja trecuse 4
generații. De 400 de ani nu au auzit un cuvânt nou de la Domnul. Între
timp, pacea Ierusalimului era permanent perturbată de noi cuceritori. În
mijlocul tensiunilor continue, majoritatea poporului căzuți în deznădejde, se
gândeau că Dumnezeul uitase de ei.
* În 332 î.H. Israelul este cucerit de Alexandru al Macedoniei. Și doar
pentru că iudeii nu au opus rezistență în această cucerire, Alexandru Macedon
le-a permis să-și păstreze credința și ritualurile religioase.
* În 168 î.H. Templul a fost spurcat de Antioh Epifanul. El a prădat
templul și l-a spurcat prin jertfirea de porci, care erau considerați animale
spurcate. După care s-a răsculat un lider numit Iuda Macabeul și a opus
rezistență armatelor grecești la Emaus și a câștigat. A curățit templul și a
reintrodus sistemul preoțesc, rededicând templul lui Iahve printr-o sărbătoare
aparte recunoscută de evanghelistul Ioan (10:22) ca praznicul înnoirii
templului.
* În 63 î.H. Iudeia este cucerită de Pompey și transformat într-un ținut
al Imperiului Roman. Care a rezultat presiuni politice, militare și religioase.
* Pe timpul lui Ioan Botezătorul, Tiberius Cezar era pus pe post de suveran
chiar și în Ierusalim, căci în ziua în care Pilațius din Pont a luat locul
lui Valerius Grațius la cârma Iudeii, el a intrat în Ierusalim cu steaguri pe
care era chipul și slovele suveranului Cezar.
* Mai mult decât atât nepotismul din conducerea ținutului era în floare (Luca
3:1) Pilat – dregător în Iudeea al cărui secretar era Naulius - strănepotul
șefului de spionaj și conspirație al Ituriei, cârmuitor al cărei era Filip –
care, la rândul său era fratele vitreg al lui Irod Antipa – cârmuitorul Galileei.
*Chiar și structurile religioase erau corupte de interese, pentru că arhiereii
din timpul dat erau Ana și Caiafa, care potrivit cu Ioan 18:13 și ei la rândul
lor erau rude. Astfel nepotismul era la el acasă în timpurile acelea. Iar
nepotismul toarnă apă la rădăcina corupției și fărădelegilor în societate.
Corupția însă, la rândul ei ridică temperatura societății până la nivelul de ură
și disperare, care trimite credința în Dumnezeu pe calea dispariției.
* Culmea depărtării de Domnul se vede în faptul că chiar preoții care
slujeau la templu nu mai credeau că Dumnezeu le poate vorbi. Dovadă la
aceasta este chiar Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, care a avut un cuvânt
de la Domnul prin îngerul Domnului, și pentru că nu a crezut ce i-a spus
îngerul, a rămas mut pentru un an de zile. Senzația poporului mai degrabă se
aseamănă cu un blestem al lui Dumnezeu, decât cu o credință vibrantă. În astfel de timpuri, Dumnezeu a vorbit către
Ioan.
Dumnezeu îți vorbește și ție. Ce vei face tu cu ceea ce îți va spune
El? Dar înainte de a da răspuns la această întrebare, haideți să privim la
personalitatea lui Ioan. Pentru că, ceea ce vei face tu cu mesajul primit
depinde de ceea cine ești tu.
Ioan
Botezătorul sau Isus Mântuitorul, acestea nu erau nume de familie. Erau titluri
caracteristice. El era numit în greacă Ioan Baptistul, pentru că asta e ceea ce
îl caracteriza.
O singură privire către Ioan Botezătorul (foto) este suficientă pentru a
își face o impresie fără pretexte, că Ioan era un om simplu și smerit. Nu avea
o coafură în trend. Nu avea o haină de brand. Și în loc de KFC (Kentucky Fried
Chicken) se hrănea cu LPI (lăcuste pentru Ioan). Poate că semăna mai mult ca un
vagabond, dar fii atent să nu te greșești. El avea de toate îndestul, pentru că
era fiu de preot, dar preoții nu erau oameni săraci. Ioan a ales să trăiască
umil și minimalist, dintr-un motiv.
1.
Smerit și ascultător
Îl vedem pe
Ioan smerit și ascultător de Dumnezeu atunci când Isus vine la el ca să fie
botezat. Ioan a rămas mirat, când a văzut că Isus vine la el ca să fie botezat.
Ioan boteza păcătoșii spre iertarea păcatelor. Dar, aici vine Isus să fie
botezat. Tu ești fără păcat, cum de vii la mine să fii botezat? Isus îi
răspunde: lasă să împlinim tot ceea ce trebuie împlinit. Atunci, Ioan s-a
smerit și a împlinit Voia lui Dumnezeu. Ioan spune despre Isus:
”Iată
Mielul lui Dumnezeu care ridici păcatul lumii” (Ioan 1:29).
Ioan s-a smerit și a fost ascultător chiar și în ciuda
faptului că nu înțelegea de ce ar fi trebuit ca Isus să fie botezat cu botezul
său.
* Și aici avem o lecție scumpă de la marele Ioan Botezătorul – Dumnezeu ne-a
chemat la ascultare. Noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu chiar dacă nu
înțelegem motivele și nu cunoaștem consecințele. Uneori vrem să fim atât de
pragmatici, încât semănăm cu scepticii și necredincioșii. Dacă ceva nu am
înțeles în lung și-n lat, nu mă apuc să-l fac, în ruptul capului. Am avut multe
persoane, care nu s-au botezat un timp îndelungat după ce au crezut. Una dintre
care chiar sora mea. Ea zicea: pentru ce să mă mai botez, dacă sunt deja
mântuită prin credință? Nu înțeleg, de ce trebuie botezul. Nici Ioan nu înțelegea,
de ce Isus vine să fie botezat la Ioan. Dar ascultarea lui Ioan i-a deschis
ochii să vadă întruparea Trinității și i-a deschis urechile să audă glasul Celui
veșnic: ”Iată Fiul Meu în care îmi găsesc plăcerea”.
* Atunci când noi vom asculta de Dumnezeu, atunci și alții vor asculta de noi. Doar
ascultând de Dumnezeu, câștigăm dreptul să pretindem ascultarea oamenilor. Mii
de oameni au ascultat de Ioan, pentru că mai întâi Ioan s-a făcut ascultător de
Dumnezeu. Ascultă de Dumnezeu, și atunci și alții vor asculta de tine.
Îl vedem pe
Ioan smerit și ascultător de Dumnezeu, căci având zeci de ucenici, sute de
urmași și mii de ascultători, totuși la un moment dat zice:
”Eu trebuie să mă micșorez, dar El
(Isus) trebuie să se înalțe” (Ioan 3:30).
Aici Ioan ne dă o lecție de smerenie pe care nu avem
dreptul să o uităm. Nu te lăsa influențat de cei mândri. Smerenia nu era
la modă atunci, așa cum nu este în trend acum. Ioan a trăit pe vremea lui Irod.
Oriunde se uita Irod și vedea vreo sămânță de concurență, distrugea și ardea
tot orașul. În dorința lui nesăbuită după întâietate, a poruncit chiar ca după
moartea lui să fie omorâți copii săi, ca să nu îi ia tronul. La auzul că s-a
născut un nou împărat al iudeilor, a trimis armata și a tăiat nemilos sute de
capete de prunci. Văzând o competiție nebună după întâietate, Ioan nu s-a lăsat
influențat. În umilința sa, Ioan a plecat capul și cu încredere și fermitate,
zice: ”Eu trebuie să mă micșorez, dar El
(Isus) trebuie să se înalțe”.
Atunci când veneau la el oamenii și întrebau dacă este el Mesia, Ilie, sau
prorocul, el zice smerit:
”sunt glasul celui ce strigă în pustie”
(Ioan 1:23).
Nici măcar nu spune că este ”cineva”, ci zice că este doar ”ceva” – un glas. Haideți
să învățăm e la Ioan aceste lucruri frumoase. Fii o voce smerită. Cred
că mulți dintre noi, la un moment din viață a primit aceeași întrebare pe care
a primit-o și Ioan – ”Cine ești?” Cu siguranță că în cazul nostru, pe lângă
întrebarea ”cine ești?” mai era adăugat regionalismul ”bă”, cu o conotație de
înjosire. Tocmai atunci ne era testată smerenia noastră. Tocmai atunci ne
gâdila mândria și țâșnea, fără să stai pe gânduri: ”stai că-ți arăt eu, cine
sunt”.
Pe de altă parte, ce bogăție de sens are această expresie ”sunt glasul celui ce
strigă...”. El se face auzit, pentru că are un mesaj important. Fii o voce
auzită. Ieremia striga prin cetate, ca oamenii să se pocăiască. Iona striga
prin Ninive ca să se pocăiască. Ioan striga, chemând oamenii la pocăință.
Astăzi, nu neapărat să strigi ca să fii auzit, însă trebuie să ai același
curaj. Avem foarte multe instrumente, pentru a ne face auziți, dar se observă
atât de rar curajul, care e gata să strige în gura mare mesajul Evangheliei.
* Adesea oamenii se cred că sunt cineva, dar vorba lor nu costă nici 2 bani.
Trăim într-o vreme când oamenii se cred a fi importanți, dar din cauza
minciunii, înșelăciunii, infidelității și promisiunilor goale, cuvintele lor
sunt apă de ploaie.
* Sau chiar credincioșii știu că sunt copii de Dumnezeu. Ei știu că sunt martorii
lui Isus. Ei știu că sunt ambasadorii cerului. Dar ce trist este să vezi că nu
au un cuvânt de spus. Sau dacă au un cuvânt de spus, le este frică și rușine să
îl rostească. Sau rostesc un cuvânt, pe care nu prea seamănă că ei însuși îl
cred, atât de nesigur îl rostesc.
* Dacă urmăriți știrile veți vedea un tablou cu totul contrar. Politicienii
mint de se usucă și brazii, dar o spun așa cu încredere și atât de multe ori o
repetă, încât oamenii cred cu ușurință o minciună. Pe când credincioșii, dețin
adevărul, dar fie nu-l comunică, fie îl comunică nesigur, sau îl comunică rar și
neentuziasmați, încât nu este credibil ceea ce zic. Haideți să învățăm de la
Ioan Botezătorul să fim o voce auzită în societatea noastră. Să ne facem auziți
în mass media, pe străzi și în parcuri, așa ca oamenii să audă mesajul
Evangheliei.
* Noi ca biserică avem menirea aceasta prin însăși denumirea noastră ”Vocea
Adevărului”. Aceasta este identitatea noastră ”Vocea sau glasul Adevărului”.
Haideți să ne facem auziți. Dumnezeu dorește să fim un instrument puternic în
Chișinău, care să răsune, care să vestească, care să proclame Adevărul.
2.
Curajos și îndrăzneț. Citind
cu atenție predicile lui Ioan, vedem un curaj și o îndrăzneală nemaipomenită.
De la
începutul predicării lui Ioan, veneau mulți farisei și saduchei la Ioan să fie
și ei botezați, dar se întorceau la meseria lor și își continuau viața ca și
mai înainte. Ioan predica pocăința, dar ei doar se botezau de ochii lumii.
Atunci, Ioan, în îndrăzneala și curajul său, a zis spumei religioase:
”Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți
de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră” (Mat. 3:7)
Ioan nu s-a rușinat să le spună adevărul chiar dacă știa că va deveni
dușmanul lor. Nu te rușina să spui adevărul. De aceea mai târziu, spuma
religioasă căuta să-l facă pe Ioan să tacă și să nu mai predice. Oamenii
mergeau cu gloata după Ioan și fariseii rămâneau cu băncile goale. Ioan spunea
adevărul pe șleau despre liderii religioși. Dar, cu regret, fariseii în loc să
se pocăiască cu adevărat și să se schimbe, ei căutau să împiedice pe Ioan să
predice și chiar doreau să-l omoare. Culmea este că Irod trimitea ostașii săi
să stea pe lângă Ioan ca să-l ocrotească și spuma religioasă să nu-i poată face
vreun rău (Mr. 6:20). Astfel în audiența lui Ioan au ajuns și militarii romani,
care nu au rămas fără o atenție din partea lui Ioan. Ioan s-a întors spre
ostași și le-a zis răspicat cu toată autoritatea:
”Să nu stoarceți nimic de la nimeni prin
amenințări, nici să nu învinuiți pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulțumiți cu
lefurile voastre” (Lc. 3:14).
Ostașii erau cei ce aveau și exercitau autoritatea. Dar aici vedem pe
Ioan că transmite mesajul lui Dumnezeu cu îndrăzneală chiar și ostașilor
romani. Nu te teme să spui adevărul. Ostașii purtau uniforma romană,
ceea ce le dădea autoritatea de a aresta pe oricine. Dar, aici vedem pe Ioan,
îmbrăcat în piele de cămilă și legat cu o curea, și le vorbește cu autoritate
ostașilor. Nu numai că nu-l arestează, dar îl protejează.
Un om neînsemnat în popor, fără vreo funcție în stat, dar cu autoritate de la
Dumnezeu, se adresează funcționarilor publici / vameșilor, și le zice:
”Să nu cereți nimic mai mult peste ceea ce v-a
fost poruncit să luați” (Luca. 3:13).
Ioan putea găsi 1001 de motive să evite o confruntare cu demnitarii. Nu
evita să spui adevărul. Ioan putea să-și zică: ”ei singuri știu că iau
peste măsură...”. Sau, ”ce o să se schimbe dacă o să le spun? Nu cred că o să
se schimbe ceva”. Sau, ”o să le spun în privat, când o să fie singuri, ca să nu
le știrbez din autoritatea”. Spune adevărul oricâte ori ai ocazia și nu scăpa
nici una. Cine știe, poate pentru cineva acel moment este unica ocazie?!
Irod se temea de Ioan, pentru că știa că Ioan este un om neprihănit și sfânt
(Mr. 6:20), dar Irod continua să trăiască în păcatele sale. Soldații și spionii
lui Irod îi transmiteau lui Irod mesajele lui Ioan cu lux de amănunte. Ba
chiar, Irod adesea asculta cu plăcere predicile lui Ioan Botezătorul (Mr.
6:20), dar asta nu este suficient. Trebuie să urmeze pocăința și schimbarea. La
un moment dat Ioan îi spune verde-n ochi lui Irod, invocând autoritatea legii
lui Dumnezeu:
”Nu-ți este îngăduit să trăiești cu soția fratelui
tău” (Mr. 6:18).
Haideți să avem curajul lui Ioan. Nu ezita să spui adevărul. Ioan
a predicat adevărul oamenilor simpli. Nu s-a temut să predice soldaților. Nu a
evitat să predice funcționarilor. În cazul lui Irod, poate și a avut gândul:
stai nițel, căci Irod nu e un vameș al de Matei, sau un soldat al de Corneliu,
cu asta nu e de glumit. Dacă îi spun ceva lui Irod, îmi sare capul. Ioan nu a
ezitat să spună adevărul nici chiar lui Irod (Lc. 3:19). Din pricina acestor
cuvinte, Irod l-a aruncat pe Ioan în temniță. Nu știa Ioan, că aceste cuvinte
îl pot duce la răcoare? Zău că știa, dar nu a putut să tacă împotriva
nelegiuiri și păcatului. Ioan nu a căutat să fie amabil și politic corect cu cei
ce beau păcatul ca agheasma. Ioan a arătat credincioșie față de Dumnezeu în
predicarea adevărului cu curaj și îndrăzneală.
3.
Prevestitorul împărăției.
Nu este scris mult în Biblie despre predicile lui Ioan Botezătorul, dar ceea ce
avem scris este cât se poate de clar și concis.
Mesajul
central al lui Ioan îl întâlnim sumar într-un singur verset:
”Pocăiți-vă, căci Împărăția Cerurilor este aproape”
(Mat. 3:2)
Împărăția Cerurilor este totuna cu Împărăția lui Dumnezeu. Faptul că în
Evanghelia după Matei se întâlnește peste tot Împărăția cerurilor, dar în
celelalte Evanghelii se folosește Împărăția lui Dumnezeu se datorează faptului
că Matei a scris evreilor. Și este bine cunoscut faptul, că evreii aveau
tendința de a evita pronunțarea numelui lui Dumnezeu din respect și reverență,
dar și din frica de a nu lua Numele Domnului în deșert. Vedeți comparația
următoare:
"Ferice de cei săraci în duh, căci
a lor este Împărăția cerurilor!
"Ferice de voi care sunteți săraci, pentru că Împărăția lui Dumnezeu este
a voastră!
Din scrierile vechi ale marilor proroci, poporul știa
că are să vină Mesia, care va salva Israelul și va restaura faima și puterea
tronului lui David. Și nu doar că se va așeza pe tronul lui David, dar va
reseta și va domni peste tot pământul. În momentul în care Ioan a venit cu
mesajul despre Împărăția lui Dumnezeu, toți iudeii s-au reamintit, s-au bucurat
și s-au trezit. Cu alte cuvinte, Ioan a venit cu un mesaj clar că Împărăția se
apropie, pregătiți-vă. Și metodă de pregătire este una singură - pocăința. Nu
trebuiau să pregătească jertfele. Nu trebuiau să pregătească cadrul legal, ci
trebuiau să pregătească inima. Ca să fii gata de întâlnirea cu Dumnezeu trebuie
să-ți pregătești inima. Pregătește-ți inima prin pocăință. Acesta
trebuie să fie un mesaj atât către noi, cât și de la noi. Și fiindcă iudeii aveau
Legea, ei erau la curent câte păcate au pe capul lor, știau că trebuie să se
pocăiască și să se pregătească de venirea lui Mesia. Mai mult decât atât, Ioan
le zicea: ”Faceți roade vrednice de pocăința voastră”, căci pocăința nu este
doar căință, ci pocăința presupune și schimbare cardinală. Pocăința
adevărată este ”metanoia” – schimbarea minții, care ca urmare a resetării
valorilor și standardelor, schimbă și comportamentul.
Dumnezeu are același mesaj pentru fiecare din noi. Ce vei face tu cu acest
mesaj? Noi trebuie să ne pregătim chiar acum, căci nu știm ziua și ceasul
când vom da ochii cu El, doar știm că e aproape. Duhul Sfânt are un mesaj
personal pentru fiecare din noi și ne arată concret fiecare păcat, ca să ne
pocăim și să ne pregătim de întâlnirea cu El. Cum vei răspunde tu la acest
mesaj? Îl vei ignora ca și fariseii? Îl vei condamna ca și Irod? Sau te vei
pocăi și te vei boteza?
Dedică-te lui
Dumnezeu prin pocăință.
O altă parte
a mesajului lui Ioan era despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mesia mult
așteptat.
”Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică
păcatul lumii”.
”Cât despre mine, eu vă botez cu apă spre pocăință. Dar Cel ce vine după mine
este mai puternic decât mine. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc” (Mat.
3:11).
Misiunea lui Ioan era pregătirea drumului pentru Isus.
De aceea, Ioan a predicat despre Isus. Mesajul evangheliei este Isus.
*Unii nu mărturisesc Evanghelia pe motiv că nu știu ce să spună. Dacă știi în
cine ai crezut, înseamnă că știi suficient pentru ca să mărturisești și altora.
Doar nu este necesar să cunoști toate lucrurile despre Isus. Isus este Dumnezeu.
Și nimeni nu poate să cunoască totul despre Dumnezeu. Ceea ce e necesar să
cunoști și să transmiți este esențialul Evangheliei.
Omul este păcătos și se îndreaptă cu siguranță în lacul veșnic de foc. Prin
moartea sa pe Crucea de la Golgota, Domnul Isus Hristos a creat posibilitatea
de a fi salvați de la iad și să trăiești în prezența lui Dumnezeu toată
veșnicia. Tot ce trebuie pentru aceasta deja a făcut Isus Hristos pe cruce. Noi
trebuie să credem și să ne pocăim, căci fără credință, nu putem fi plăcuți Lui,
iar fără mărturisirea cu gura nu putem ajunge la mântuire.
Dacă te simți la pământ și neefectiv în mărturisirea
ta, nu te descuraja. Dacă tu mărturisești Evanghelia la rude, prieteni, colegi
și nimeni nu se pocăiește, nu da mâinile în jos. Fiecare om mare a lui Dumnezeu
a fost mai întâi trecut prin pustie. Apoi a fost înrolat într-o lucrare mare.
* Ioan a umblat prin pustie vreo 20 de ani. Timp în care Dumnezeu l-a pregătit
pentru o lucrare mare. Ca atunci când își va deschide gura, mii de oameni să vină
la pocăință. A vorbit el cu Dumnezeu? Da. A vorbit el și cu sine însuși? Da.
Dar cred că a și predicat la vânturi și la soare ani la rând, până ce a fost
gata ca Dumnezeu să-l folosească.
* După convertirea sa, apostolul Pavel, a fost dus în pustia Arabiei. Acolo,
timp de 14 ani, Dumnezeu l-a pregătit și a făcut din el un mare predicator. Fii
credincios în pustie. Când nu vezi rezultate. Continuă. Nu dispera. Fii
insistent. Nu-ți pierde curajul. Din contra, învață, crește, pregătește-te și
Domnul va face să vezi roadele mai târziu.
* Moise a străbătut pustia Sinai îl lung și în lat timp de 40 de ani, înainte
ca Domnul să-l folosească într-o lucrare măreață și dea dreptul uimitoare. 40
de ani Moise a învățat să conducă oile. 40 de ani a învățat răbdare. 40 de ani
a învățat să depindă de Dumnezeu. Atunci când a sosit timpul, Dumnezeu l-a
folosit în mod miraculos.
* Chiar Domnul Isus a fost dus de Duhul în pustie înainte ca să înceapă
slujirea Sa. Are Dumnezeu metodele sale. Știe Dumnezeu ce știe. Să știm și noi
că pustiul și lipsa rezultatelor nu este alt ceva decât un timp care precedă o
mare lucrare. Un timp în care Dumnezeu lucrează. Lucrează asupra ta. Și
lucrează asupra celorlalți. Nu dispera, ci încurajează-te. Rabdă și prinde la
curaj. Dacă vei rămânea credincios, vei vedea și roada.
Rededică-te lui Dumnezeu pentru o mărturie
curajoasă.
