Pot totul în Hristos!
Ioan 15:1-8(11)
Adesea, noi atragem atenție mai mare la lucrurile care se
referă la noi, sau la lucrurile ce ne privesc nemijlocit pe noi. Se întâmplă că
poți asculta o predică și să nu ții minte nimic din ea, pentru că nu a fost
nimic care să te atingă pe tine personal. Dar, dacă în vreo predică ai fost
atins de ceva anume sau ceva ce ține de tine, vei memoriza bine acea predică,
sau cel puțin acel fragment din predică.
Citind pasajul din Ioan 15 zburăm repede cu gândul la
mlădițe, căci mlădițele ne reprezintă pe noi. ”Voi fi tăiat”, ”voi fi aruncat
în foc” etc. Tocmai din acest motiv adesea ne scapă din vedere esența, sau ceea
ce este mai important.
Aceeași greșeală se poate observa, atunci când vorbim
despre cele 10 porunci. Cei mai mulți discută despre poruncile, care se referă
la noi oamenii: să nu furi, să nu ucizi, să nu minți etc. Și aproape niciodată
nu dăm atenția cuvenită la prima expresie din decalog ”Eu sunt Domnul Dumnezeul
tău...”. Dacă treci peste această parte a decalogului, restul e religie și
morală. Dar, dacă dăm atenția cuvenită celei dintâi porunci, (apropo, nu e
despre noi, ci despre EL) atunci celelalte capătă sens și au un rost.
v.1 Isus este adevărata viță, și Tatăl Meu este vierul.
Dumnezeu este vierul, adică cel ce a sădit via și cel ce
îngrijește de via Sa. El îngrijește vița. Vița este obiectul dragostei și
grijii Sale. Accentul primar este pe această primă afirmație. Hristos este adevărata
viță și Tatăl ceresc este vierul. Pentru a înțelege de ce Isus spune că este
vița adevărată, trebuie să înțelegem contextul istoric și contextul acelei
nopți în care Isus a spus aceste cuvinte.
·
Contextul îndepărtat – Vița adevărată,
nu ar însemna că sunt și vițe false, dar se referă la contextul vechiului
legământ în care Israelul era asemănat cu via lui Dumnezeu, dar care nu a adus
roada așteptată.
Te sădisem ca o vie minunată şi de cel
mai bun soi: cum te-ai schimbat şi te-ai prefăcut într-o coardă de viţă sălbatică? (Ier. 2:21; Osea 10:1-2).
·
Contextul apropiat:
o
Era seara aceea în care Isus a stabilit
un nou legământ, zicând în Lc. 20:22: ”Acest pahar este legământul cel nou,
făcut în sângele meu, care se varsă pentru voi”;
o
Era seara când Iuda s-a sculat de la
masa de sărbătoare și a plecat să Îl vândă pe Hristos;
o
Era sera când toți ucenicii urmau să-L
părăsească pe Hristos, fugind în momentul arestării lui Hristos.
Isus este adevărata viță, care a venit în urma eșecului
lui Israel de a aduce roadele cuvenite pentru Domnul. Chiar în acea seară
Hristos a dat start unui legământ nou, în sângele Său. Iată de ce Hristos spune
că El este vița adevărată.
v.2 Pe orice mlădiță, care este în Mine și nu
aduce roadă, El (Tatăl) o taie; și pe orice mlădiță care aduce
roadă, o curățește, ca să aducă și mai multă roadă.
Deși, Isus prezintă două feluri de mlădițe, cele care
aduc roadă și cele ce nu aduc rodă, vedem mai întâi că aceste mlădițe sunt în
viță, sau sunt conectate cu adevărata viță.
La prima vedere, când citim această analogie, noi ne
atribuim nouă că suntem mlădițele despre care vorbește Isus. Ca și când Isus
vorbește aici despre creștinii din sec XXI..., dar să nu uităm contextul
istoric în care Israelul nu a adus roada așteptată și contextul acelei seri în
care nu numai Iuda, ci toți ucenicii urmau să-L părăsească. Mlădițele acestea
se referă la evreii, care au fost aleși de Dumnezeu. Aceste mlădițe erau în
viță, în baza alegerii lui Dumnezeu. Dar, din noaptea aceea a început Noul
Legământ (în sângele lui Hristos) ți toți cei din vița lui Israel trebuiau să creadă
în Hristos ca să rămână în Viță și să nu fie tăiat și aruncat în foc. Cei ce
l-au acceptat pe Isus ca Mesia, vor rămâne în vița adevărată, în Hristos.
Veți zice, dacă mlădițele acestea sun evreii, atunci cum
suntem mântuiți noi (neamurile). Apostolul Pavel răspunde la această întrebare
printr-o altă analogie în Romani 11.
17. Iar dacă unele din ramuri au fost tăiate, şi dacă tu, care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, 18. nu te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. 19. Dar vei zice: "Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu." 20. Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: nu te îngâmfa, dar, ci teme-te! 21. Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. 22. Uită-te, dar, la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut, şi bunătate faţă de tine, dacă nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi tu. 23. Şi chiar ei, dacă nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi; căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi.
Noi,
neamurile suntem din viță sălbatică. Neamurile care cred în Isus Hristos sunt
strămutate în vița adevărată, unde vor aduce roadă bună, nu roadă sălbatică. În
locul evreilor care nu au crezut în Hristos și nu au adus roada pocăinței
(vorba lui Ioan Botezătorul), am fost altoiți noi (neamurile), pentru că am
crezut. Deci, mlădițele rămân sau nu rămân în viță în dependență de credința
lor.
În bunătatea Sa față de noi și în asprimea lui Dumnezeu față de Israel, Dumnezeu nu a cruțat mlădițele naturale. De aceea și noi trebuie să fim cu băgare de seamă ca să rămânem în bunătatea aceasta. Căci dacă nu aducem roada pocăinței și roada credinței, atunci vom fi și noi tăiați din viță. Iar dacă cei tăiați se întorc să creadă în Hristos, vor fi altoiți din nou.
Adesea
fugim cu gândul că noi ca și creștini trebuie să aducem roadă și accentuam doar
raportul dintre mlădiță și roadă, de frica tăierii și aruncării în foc. Astfel
focusul nostru se oprește pe ceea ce trebuie să facem, adică se accentuează
raportul nostru cu roada. Pe când, creștinul trebuie să se preocupe mai întâi
de relația sa cu Hristos, ca să fie sănătoasă și puternică și apoi să se
preocupe de roada pe care o aduce, căci nu datorită faptelor ajungem noi în
viță, ci datorită credinței.
În mod normal, mlădița ar trebui să aducă roadă. Dacă
este o legătură directă și sănătoasă cu vița, mlădița va rodi. Dacă există
legătură cu vița, dar totuși lipsește roada, înseamnă că mlădița este uscată.
Ea a încetat să se mai alimenteze cu seva viței și a rămas doar o legătură
mecanică. Mlădița moartă este tăiată și ulterior aruncată în foc. Pe plan
spiritual, aceasta înseamnă că atât iudeul, cât și creștinul (care a fost
altoit) dacă nu menține o relație vie cu Hristos, va muri spiritual. Pierderea
relației cu Hristos îți garantează moartea spirituală. Păstrarea unei legături
sănătoase și strânse cu Hristos îți garantează viața și roada.
v.3 Acum voi sunteți curați, din pricina Cuvântului pe
care vi l-am spus.
Știm că Dumnezeu nu stă cu foarfecile de vie să taie sau
curăță, pentru că știm că Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător și mai
tăietor decât orice sabie cu două tăișuri... (Evr. 4:12). Datorită cuvântului
lui Hristos, credinciosul este modelat și în cele mai dese cazuri retezat,
pentru a se despărți complet de păcat și de tot ceea ce îl împiedică să fie
roditor.
V.4 ”Rămâneți în Mine, și Eu voi rămânea în voi. După cum
mlădița nu poate aduce roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa, nici
voi nu puteți aduce roadă, dacă nu rămâneți în Mine.”
v.5 ”... căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”
A rămâne în Hristos însemnă (potrivit v. 7) să persiste în tine Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu. Fiecare din noi, cei credincioși vom rămâne în Hristos, atât timp cât Cuvântul lui Dumnezeu va fi viu și lucrător în viața noastră. Îndată după ce Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este citit, studiat, memorat, trăit, discutat, predicat în viața ta, tu încetezi să te mai hrănești din seva viței și foarte curând te vei usca și nu vei mai aduce roadă.
Rom. 1:16 – Evanghelia (Cuvântul lui Dumnezeu) este
puterea lui Dumnezeu. Atât timp cât tu crezi ferm și îl leși să lucreze în
viața ta, tu vei trăi și vei aduce roadă. În acest caz nu este nimic imposibil
pentru credincios, pentru că pot totul în Hristos care mă întărește (Fil.
4:13).
După cum un lăstar firav (dar viu) poate străpunge
stratul gros de beton, așa devine credinciosul în Hristos, mai puternic ca
orice obstacol în calea creșterii și rodirii. Despărțiți de Hristos nu putem
nimic, decât să ne uscăm. Fiind în Hristos vom fi vii, vom crește și vom rodi.
Vei zice că este imposibil să crezi când totul în jur
descurajează sau atacă credința.
Vei zice că este imposibil să aduc roadă, pe când încă
mai sunt biruit de păcat.
Vei zice că nimeni niciodată nu poate ține poruncile lui
Dumnezeu.
Ai dreptate, este IMPOSIBIL să ții poruncile și să aduci
roada așteptată de Dumnezeu, dacă încerci fără de Isus Hristos. De fapt v.5 așa
și afirmă că despărțiți de Mine nu puteți face nimic. Poate tu încerci să
împlinești poruncile, să mergi la biserică, să te rogi, să faci fapte bune etc.
Vreau să știi că toate aceste încercări sunt insuficiente, pentru că nu au
valoare spirituală. Doar dacă ești în Hristos aceste fapte capătă valoare.
Atunci când în noi lucrează Cuvântul lui Dumnezeu chiar imposibilul devine POSIBIL.
Pot totul în Hristos care mă întărește.
v.7 Dacă rămâneți în mine și dacă rămân în voi cuvintele
Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da.
A fi în Hristos – a crede și a-L primit pe Hristos
A rămâne în Hristos – a prețui și îngriji de relația cu
Hristos
A aduce roadă – a împlini cu dragoste poruncile /
Cuvântul lui Dumnezeu.
