Situația poporului era
una deplorabilă, regretabilă, nefericită și chinuitoare.
Fizic erau exploatați peste măsură de mult. Erau abuzați și erau maltratați cu
cruzime.
Emoțional erau demoralizați, dezamăgiți și lipsiți de speranță.
Moise descrie starea poporului în felul următor ”Deznădejdea şi robia aspră în care se aflau” Exod 6:9.
- Munci grele (Exod 1:11).
- Robie aspră (Exod 1:13).
- Robie îndelungată. Moise avea deja 80 de ani, dar robia a început înainte de nașterea lui.
- Omorârea pruncilor. Faraon ducea o campanie aspră împotriva lor.
Exod 2:23 ”După multă
vreme, împăratul Egiptului a murit, și copiii lui Israel gemeau
încă din pricina robiei și scoteau strigăte deznădăjduite. Strigătele
acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit până la Dumnezeu”.
Strigătele deznădăjduite pe care le smulgea robia... Dumnezeu a auzit și a văzut suferințele poporului și s-a coborât ca să-i elibereze și să le dea un viitor mai bun.
- În loc de robie, să le dea libertate, sau eliberare de la muncile istovitoare.
- În loc de o țară străină, să le dea o țară a lor, în care curge lapte și miere.
- În loc de masacru copiilor, să îi facă un popor al Lui, care să nu poată fi numărat.
Exod 4:27-31 Moise cu Aron vin la popor cu mesajul din partea lui Dumnezeu, și ...
1. POPORUL ACCEPTĂ VESTEA BUNĂ A ELIBERĂRII.
- au ascultat cuvintele lui Aron v.30
- au văzut semnele făcute de Moise v.30
- au crezut că Dumnezeu îi cercetase v.31
- s-au închinat (s-au aplecat și s-au aruncat cu fața la pământ) v.31
Ce imagine frumoasă și plină de speranță! În sfârșit. Ura!
Aleluia!
Probabil și au
exclamat asemenea scoțianului Sir William Wallace – FREEDOM.
Probabil în seara aceea și au sărbătorit, căci Moise și Aron le-a adus o veste
bună.
Probabil unii mai credincioși chiar au început să-și facă bagajele în seara
aceea.
În tumoarea întunecată a apărut speranța libertății. În robia aspră a apărut bucuria eliberării. O imagine plină de speranță și bucurie cu lacrimi.
Această imagine se aseamănă mult cu pocăința omului. A ascultat Cuvântul, poate chiar și a văzut semne din partea lui Dumnezeu. A crezut în Domnul și își pleacă genunchiul și inima în fața lui Dumnezeu.
Aleluia, Domnul m-a iertat și sunt salvat. Sunt eliberat de păcatul, care mă
ținea rob. Acum e bucurie până la nori și dincolo de nori, căci cerul intră în
sărbătoare atunci când un păcătos se pocăiește.
Totuși, pocăința nu este decât începutul unei relații cu
Dumnezeu. Pocăința este intrarea pe poarta cea strâmtă, urmată de o cale
îngustă pe care trebuie să o parcurgi. Pocăința este un nou început de viață cu Dumnezeu.
În mod normal veștile bune sunt bine primite, acceptate și chiar sărbătorite. Dar ce se întâmplă mai departe? Istoria arată că imediat după aceasta ...
2. POPORUL NU ERA GATA SĂ PLĂTEASCĂ PREȚUL ELIBERĂRII.
- poporul a fost pedepsit cu munci mai aspre v.7
- logofeții lui Israel au fost bătuți v.14
Imediat după acea bucurie enormă, a venit încercarea și s-a
înăsprit robia. Au avut de lucru mai mult decât până atunci. Pe deasupra la
toate, a apărut pedeapsa pentru nereușita planului de lucru. Copiii lui Israel
nu erau gata să plătească așa un preț pentru eliberarea lor. De aceea, reacția
lor a fost una negativă. De ce oare nu erau gata să plătească prețul?
Logofeții copiilor lui Israel se definesc pe sine în v. 16
ca fiind poporul lui faraon și robii lui faraon. De parcă au
uitat că ei sunt poporul lui Dumnezeu și robii Celui Preaînalt. Chiar dacă
strigau cu deznădejde la Dumnezeu împotriva egiptenilor, care îi țineau robi, ei
nu erau gata să înfrunte o confruntare cu faraon și oamenii lui. Ei se vedeau
pe sine deja la limită și era inadmisibil să se mai adauge ceva la chinurile
lor.
Dar cum se spune: ”când nu mai poți, mai poți oleacă”, sau cum e
cântarea: când nu mai poți tu, poate El... Totuși:
- Ei au cârtit împotriva lui Moise și Aron 5:21
- Ei nu au ascultat de Moise 6:9
Dacă să comparăm această stare cu starea precedentă, când au auzit vestea cea bună, au crezut și s-au închinat Domnului, se creează impresia că poporul Israel era gata să renunțe la izbăvirea din robia egipteană, doar că să nu se agraveze situația cu lucru și pedeapsa. Era o situație jalnică.
Parcă erau atât de deznădăjduiți și distruși moral, precum erau pe timpul holocaustului: slăbiți de foame, dezbrăcați în friguri, conduși sute și mii de evrei de câțiva soldați înarmați, se supuneau ca niște oi mute și intrau în camerele de gaze de parcă eliberarea și libertatea nu existau ca noțiune. E puțin spus ”o situație jalnică”. Era o disperare amarnică.
Logofeții le-au dat în obraz lui Moise și Aron, iar poporul
nu mai voia să asculte. Ei au zis:
Exod 5:21 „Iahve să privească
spre voi și să vă judece! Voi ne-ați făcut urâți înaintea faraonului și a
reprezentanților lui. Astfel, le-ați pus sabia în mână ca să ne omoare.”
Dacă să aplicăm acest exemplu la zilele noastre, vedem că
unii oameni, procedează la fel. Când aud Evanghelia / Vestea Bună, și că pot fi
mântuiți fără să facă nimic pentru aceasta, ei se bucură. Dar când le spui că ei
trebuie să se pocăiască și viața lor se va schimba, adesea le piere bucuria. Ei nu
sunt gata să se despartă de modul lor de viață. Ei nu sunt gata să plătească un
preț al eliberării. Astfel Vestea cea Bună, pentru ei sună ca o veste proastă,
și ei nu o acceptă.
Sau, uneori auzi că cineva a primit Evanghelia (vestea cea
bună) și s-a pocăit, dar foarte curând a renunțat la calea pe care au ales-o.
Această imagine este mai jalnică chiar decât starea poporului Israel, care nu
era gata să plătească prețul eliberării lor. Renunțarea la calea lui Hristos
face zădarnică jertfa lui Isus Hristos pentru tine.
Pocăința și iertarea păcatelor te scutește de puterea
păcatului în viața ta. Dar după pocăință urmează să depui efort pentru a te
desprinde de obiceiurile dăunătoare, să depui efort să-ți însușești obiceiuri noi,
care nu se dau ușor, dar de care ai nevoie pentru a rămâne în libertatea pe
care ți-a dat-o Dumnezeu. Dumnezeu nu urmărește doar să ne dea iertarea și
eliberarea de păcat, ci urmărește să ne dea un viitor mai bun. El nu dorește
doar să ne elibereze de la ceva, ci El ne eliberează pentru ceva.
Ieremia 29:11 ”Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde”.
- Viitor mai bun, nu înseamnă fără greutăți, ci El să fie cu noi în greutăți.
- Viitor mai bun, nu înseamnă prezent mai bun. Acolo (în cer) nu vor fi nici lacrimi, nici durere etc.
Scriptura ne previne că vor fi vremuri grele. Credincioșii vor fi strânși la colț ca să-și compromită sau să renunțe la credința lor. Fiecare credincios trebuie să fie gata să treacă prin dificultățile vieții și să rămână în credință, căci nerămânerea în credință anihilează libertatea de a intra în paradisul lui Dumnezeu.
3. POPORUL ÎNȚELEGE CĂ ELIBERAREA VINE DE LA DOMNUL, împreună cu prețul...
Poporul Israel trebuia să aibă încredere în Dumnezeu, pentru că au avut foarte multe motive să vadă cât de mult Dumnezeu ține la ei:
- Domnul a ales pe Avram să-l facă poporul său – poporul cel ales dintre toate națiunile.
- A fost salvat de la foamete prin Iosif, pe care Dumnezeu l-a înălțat ca să-i poată ajuta.
- Au avut parte de o dezvoltare incredibilă. Au intrat în Egipt în număr de cc. 70 suflete (Gen. 46:27), dar peste 200-250 de ani evreii erau mai numeroși și mai puternici decât egiptenii (Exod 1:7,9).
- Au primit cel mai fertil loc de trai. Ținutul Goșen din Egipt era chiar în delta Nilului și era perfect pentru dezvoltarea și îmbogățirea poporului Israel.
În toate acestea, ei
trebuiau să vadă că favoarea Domnului este peste ei.
E adevărat că au ajuns să sufere o robie aspră în ultima sută sau două de ani,
dar Domnul a demonstrat de veacuri că este cu ei și le poartă de grijă.
Când rămâi focusat pe Dumnezeu și pe ceea ce urmărește El, atunci te bucuri nu doar la auzul veștilor bune, ci și în necazurile prin care treci.
- Domnul se descoperă lui Moise și prin Moise se descoperă poporului v.3
- Domnul va izbăvi poporul din robie v.6
- Domnul va judeca Egiptul pentru răul pe care l-a făcut poporului Israel v.6
Era bine să se bucure de vestea cea bună, dar nu era bine
să nu fie gata să plătească prețul eliberării lor. Dacă eliberarea vine de la
Domnul, schimbările ce urmează trebuie acceptate ca fiind foia lui Dumnezeu.
Important să nu te focusezi pe ele, ci pe Dumnezeu, care dă libertatea.
Dacă ieșeau din Egipt ușor și neîmpiedicați de faraon,
puteau să se gândească: O, cât de bun este faraon, ne-a permis să plecăm, sau: O,
cât de bravo este Moise, ne-a eliberat din robie. Poporul a trebuit să vadă și să
înțeleagă, că nu faraon, nu Moise și nu ei înșiși, ci Domnul îi izbăvește din
Egipt. Domnul răzbună Egiptul, ținând promisiunea dată lui Avraam.
Mai mult decât atât, Dumnezeu nu dor îi izbăvește de robie, ci le oferă un viitor extraordinar.
- Domnul îi va lua ca popor al Lui v.7 și-l va face așa de mare, încât să nu poată fi numărat.
- Domnul îi va duce în țara promisă v.8 în care curge lapte și miere.
- Domnul le va da țara în stăpânire v.8
Ei trebuiau să înțeleagă că Domnul are rolul principal în
soarta lor. Dincolo de Moise, dincolo de faraon și dincolo de agravarea
situației cu paiele era Dumnezeu care lucra.
Adesea greșeala noastră constă în a ne focusa nu pe
Dumnezeu, care ne aduce libertatea, ci pe disconfortul prin care trebuie noi să
trecem pentru a ajunge liberi.
Fiecare din noi trebuia să plătească prețul pentru păcat,
fără să rămânem cu vreo șansă la viață. Acest preț este moartea. Dar prin mila
și dragostea lui Dumnezeu am fost scutiți de această plată, pentru că a fost
achitată de Isus Hristos. Eliberarea noastră de păcat a fost realizată deplin
de Hristos pe crucea de la Golgota. El a plătit prețul nespus de mare pentru
eliberarea noastră și l-a plătit pe deplin. Noi nu trebuie să adăugăm nimic la
el.
Noi doar suntem expuși unor disconforturi inevitabile în tranziția noastră de la robie spre LIBERTATE. Da, libertatea noastră are un preț, însă prețul libertății noastre a fost plătit pe deplin de Hristos. Iar noi doar îndurăm niște efecte slabe sau disconfort al schimbării stilului de viață în urma eliberării noastre. Să nu renunțăm. Să nu ne focusăm pe acest disconfort vremelnic.
Focusează-te pe Dumnezeu care dă eliberarea și care a plătit prețul real al libertății noastre.
- În loc de păcat, El ne dea iertare.
- În loc de o patrie vremelnică, El ne dea un loc veșnic.
- În loc de moarte, El ne dea viață veșnică.
Întrebările la care trebuie să răspundem fiecare:
- Cum îmi păstrez eu bucuria eliberării mele din robia păcatului? Mai sunt încă fascinat de Evanghelie și mântuirea pe care mi-a dat-o Dumnezeu sau doar îmi amintesc cât de bucuros eram atunci când am fost mântuit? Cel mai bine se vede cât de bucuros ești tu pentru Vestea bună, atunci când tu o spui altuia.
- Sunt eu gata să plătesc orice preț ca să nu fac zadarnică crucea lui Hristos? Suferințele prin care trecem noi ca și credincioși sunt doar un ușor disconfort în comparație cu prețul real plătit de Hristos pe crucea de la Golgota.
- Cum să-mi păstrez atenția pe Domnul atunci când trec prin dificultățile vieții?
