Exod 19:1-8a
”Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi
cum v-am purtat pe aripi de vultur şi v-am adus aici la Mine” (Exod 19:4).
”Ați văzut ce am făcut” pentru cei ce nu ați fost la
predicile anterioare, vă spun în câteva cuvinte.
Dumnezeu a condus pe Israel în Egipt ca
să-l facă mai mare, mai puternic, mai bogat (Gen. 46:2-3). Poporul Israel s-a
înmulțit de cc. 10 mii de ori doar în vreo 300 de ani (Exod 12:37). Împăratului
Egiptului strașnic nu i-a plăcut acest fapt și faraon a devenit inamicul
poporului Israel: a silit la munci grele pe Israel (Exod 1:8-11), ca să
oprească creșterea demografică; a văzut că nu are succes în lupta indirectă, și
a început să atace direct, atunci când a poruncit ca moașele să omoare băieții
la naștere (Exod 1:15); fiindcă și acest plan a eșuat, a început un adevărat genocid
pe toate fronturile (Exod 1:22). Faraon a devenit un tartor pentru poporul Israel și atunci Dumnezeu a
început să lupte pentru Israel împotriva Egiptului.
·
Iahve a înfrânt Egiptul, făcând una cu
pământul persoana #1 din lume - faraon.
·
Iahve a zdrobit armata lui faron, cea mai
puternică armată pe vremurile acelea.
·
Iahve a demascat și a ruinat zeitățile la care se
închinau egiptenii.
Israel era inapt ca să scape de sine
stătător din robia egipteană. Doar datorită lui Dumnezeu, Israel a scăpat de mâna
tare a lui faraon. Ce a putut face Israel pentru a fi eliberat din robia
egipteană? Tot ce ar fi putut ei să facă, împotriva celei mai mari civilizații
de atunci, a fost doar să-și înmulțească loviturile cu biciul. Eliberarea
din robie este în totalitate meritul lui Dumnezeu. Dumnezeu a înlăturat
toate piedicile și a făcut de nimic împotrivirile celor mari. Tot ce a trebuit
Israel să facă, a fost: SĂ IASĂ.
În sens spiritual, Egiptul reprezintă păcatul și robia
stricăciunii. Fiecare om s-a născut deja fiind în această robie a păcatului. Tartorul
lumii acesteia care este satan, vrea cu tot dinadinsul să ne țină robi sau să
ne nimicească. Satan se împotrivește asemenea lui faraon și face tot posibilul
ca tu să nu ieși din robia păcatului.
Noi am fost prinși pe veci în această
robie și în veci nu mai ieșeam de acolo, dacă nu se implica Dumnezeu.
Încercările oamenilor de a deveni mai buni, de a face fapte bune, de a aduce sacrificii
erau din start destinate eșecului. Doar Dumnezeu a putut să facă posibilă
eliberarea noastră din robia celui rău.
”V-am purtat pe aripi de vultur”
Nu sunt un expert în păsări, totuși Dumnezeu ne spune prin
aceasta ceva foarte important. Vulturul este singura pasăre, care își poartă
puii pe spate. Prin faptul că vulturul își poartă puii pe spate, putem înțelege
că el formează un scut viu împotriva săgeților vânătorilor. Exact așa și Isus
Hristos a întins brațele pe cruce și a luat asupra Lui toate necazurile,
păcatele, bolile și patimile noastre. Dumnezeu de sine
stătător a făcut posibilă ieșirea noastră din robia păcatului, prin faptul că
l-a jertfit pe Fiul Său Isus Hristos. Astăzi fiecare om are parte de mântuire
prin Har, fără a contribui măcar cu ceva la aceasta. Tot ce trebuie să faci
este doar SĂ IEȘI din robia stricăciunii, în care păcatul te ține rob.
Ai văzut ceea ce a făcut Hristos pentru
tine la cruce?
Nu-ți împietri inima asemenea lui faraon. Ieși din robia păcatului prin
credință și pocăință sinceră.
Acesta este primul pas și unica metodă de a intra într-o relație mai bună cu
Dumnezeu, nu ezita.
”Acum, dacă veți asculta glasul Meu şi
dacă veți păzi legământul Meu...” (Exod 19:5).
”Dacă veți asculta glasul Meu”
Conjuncția ”dacă” arată o condiție pe care o înaintează
Dumnezeu. Dacă condiția va fi împlinită, atunci și promisiunea lui Dumnezeu se
va împlini. Deci, pentru a avea parte de promisiunea lui Dumnezeu, trebuie să ascultăm
de glasul Lui. Nu ignora sau nu lua ușuratic Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există
alt glas decât glasul Duhului Sfânt, care te atenționează de schimbarea ce
trebuie să o faci în viață, ca să mergi pe calea cea bună. De aceea, ascultă
glasul lui Dumnezeu.
Exemplul călătoriei cu navigatorul ilustrează foarte bine acea
voce, care te previne că trebuie să ieși de pe autostradă. În timp ce se
apropie intersecția necesară, navigatorul devine mai insistent printr-un mesaj
auditiv. Iar când chiar trebuie să ieși de pe autostradă îți mai repetă încă o
dată și chiar semnul devine mai pronunțat. Navigatorul face tot posibilul ca tu
să nu omiți ieșirea de pe autostradă. Ceva asemănător face și Dumnezeu, când te
previne și îți vorbește insistent, ca tu să ieși de pe calea cea lată, care
duce la pierzare.
De ce nu ai asculta de glasul lui Dumnezeu? Oare nu-l auzi? Oare
nu-l recunoști? Or îl ignori și te faci că nu-l auzi? Te rog, ascultă de
Scriptură. Te implor, ascultă de vocea Duhului Sfânt.
”Dacă veți păzi legământul Meu”
Ce reprezintă un legământ? Legământul este un fel de acord, care
conține obligațiile părților, prețul și termenii, semnătura. În cazul
legământului lui Dumnezeu cu Israel a fost Legea, jetfele, și consimțământul exprimat. Poporul
Israel și-a exprimat consimțământul prin cuvintele ”Vom face tot ce a zis
Domnul” (Exod 19:8). Apoi Domnul le dă cele 10 porunci (Exod 20) și stabilește
sacrificiile, pe care trebuiau să le aducă pentru incapacitatea lor de a ține
Legea.
Apoi Dumnezeu a făcut un nou legământ, dar deja nu cu Israel, ci
cu biserica (din toate popoarele). Dumnezeu ne-a dat cuvântul Său - Scriptura.
Tot Dumnezeu a plătit prețul și l-a plătit din plin în Isus Hristos pe
crucea de la Golgota. Acum rămâne ca fiecare să își dea consimțământul.
E necesar să privești la toate acestea cu credință și să intri în Legământ cu Dumnezeu.
Exprimă-ți consimțământul prin credința și pocăința personală.
Cum trebuie să păzești legământul? Deși legământul seamănă cu un
contract, noi nu trebuie să ne purtăm cu legământul lui Dumnezeu ca și cu
contractele pe care le încheiem atunci când cumpărăm un număr de telefon sau
chiar un telefon. De obicei aceste contracte se pun în așa locuri că pe urmă
când îți trebuie, nici nu știi unde să le cauți ca să le găsești. Păzirea
legământului lui Dumnezeu se aseamănă mai degrabă cu privirea atentă și continuă
a unui șofer, care conduce o mașină. După cum șoferul trebuie să fie cu ochii
în patru la trafic, tot așa noi trebuie să fim cu ochii în patru cu privire la
legământul lui Dumnezeu. Nu neglija legământul cu Dumnezeu, ci păzește-l ca
ochii din cap.
”Veți fi ai Mei
dintre toate popoarele, ... Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt”
(Exod 19:6).
”Veți
fi ai Mei ”
Rezultatul ascultării noastre de Dumnezeu este atât de mare,
încât ne va lăsa pe toți cu gurile căscate, depășind toate așteptările noastre.
Promite-I lui Dumnezeu credință. Arată-ți sincer intenția prin pocăință. Nu-ți
fie frică de posibilele căderi. Intră în Legământ cu Dumnezeu și El te va face
al lui. Crede în El și primește-L în inima ta. Aceasta nu te costă nimic.
Hristos a plătit pe crucea de la Golgota din plin și îndesat pentru eliberarea
ta din păcat. Tu doar trebuie să ieși din robia păcatului. Fă un pas al
credinței și ieși din robie de urgență. El te
va face copilul Lui, iar bucuria de a fi al Lui este de nedescris.
ÎNCEPE O RELAȚIE CU DUMENZEU AICI. INTRĂ ÎN LEGĂMÂNT CU DUMNEZEU
ACUM.
Tot poporul a răspuns: "Vom face tot ce a
zis Domnul!" (Exod 19:8).
Exod 19:10-21
"Să nu cumva să vă suiţi pe munte sau să
vă atingeţi de poalele lui. Oricine se va atinge de munte va fi pedepsit cu
moartea. (Exod 19:12).
”Pune
hotare”
Chiar dacă s-au sfințit, ei nu au avut dreptul să urce pe munte
și să se apropie de Dumnezeu. Mai mult decât atât, ei au avut nevoie ca Moise
să facă un gard de despărțire în jurul muntelui, ca poporul să nu
se atingă de munte. Gardul improvizat doar vine să confirme separarea omului
păcătos de Dumnezeul sfânt. Accesul în
prezența lui Dumnezeu era imposibil.
"Du-te la popor, sfinţeşte-i, azi şi
mâine, și pune-i să-și spele hanele. Să fie gata pentru a treia zi, căci a
treia zi Domnul Se va pogorî” (Exod
19:10).
”Sfințește-i
3 zile”
Dumnezeu este sfânt, iar oamenii sunt păcătoși. Iată de ce
poporul trebuia să se sfințească timp de trei zile, înainte ca să asculte
glasul Domnului. Ei s-au scăldat, și-au spălat hainele și s-au abținut de la
relații sexuale etc. Aceasta era o sfințire exterioară. Trei zile de
sfințire au fost necesare pentru ca ei să fie în stare să audă glasul lui
Dumnezeu. Sfințirea aceasta exterioară nu le dădea dreptul să se apropie nemijlocit
de Dumnezeu și nici să se urce pe munte unde era prezența lui Dumnezeu.
”Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi
Moise s-a suit sus. Domnul a zis lui Moise: "Coboară-te şi porunceşte
poporului cu tot dinadinsul ... ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei” (Exod 19:20,21).
”Ca
nu cumva să piară”
Moise era în vârstă de optzeci de ani. O ridicare de 2285 metri pe
verticală, i-ar fi luat lui Moise mult timp și chin. Totuși Dumnezeu îl cheamă
sus pe munte pentru al trimite înapoi jos. O ridicare și o coborâre,
care s-ar părea că este un nonsens. În uimirea sa, Moise a încercat să
argumenteze lui Dumnezeu că el degeaba s-ar coboară și urca iarăși, căci deja
el a spus poporului să nu treacă gardul de separare. Poate i-a părut lui Moise
că e o glumă, însă aceasta era suficient de serios pentru Dumnezeu, că Dumnezeu
a cerut repetat lui Moise să se coboare și să repete.
Sfințirea exterioară nu este suficientă să ai acces în prezența
lui Dumnezeu. Chiar și jertfele vechi testamentele nu făceau altceva decât o
curățare a trupului. Însă pentru a te apropia de Dumnezeu, este necesar să fii
curățat pe deplin de păcat, iar aceasta se face doar prin sângele lui Isus
Hristos (Evrei 9:13-14).
”Dacă ne mărturisim
păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curețe
de orice nelegiuire” (1Ioan 1:9).
Doar sângele Domnului Isus vărsat pe crucea de la Golgota ne
poate sfinți cu adevărat.
Doar înălțarea lui Isus pe cruce și
coborârea lui în abis ne poate sfinți pe deplin.
Doar jertfa lui Isus a rupt perdeaua de despărțire din lăuntrul
templului, care despărțea pe omul păcătos de Dumnezeul cel sfânt, asemenea
gardului improvizat de Moise.
Doar moartea și învierea lui Hristos peste 3 zile a putut să ne sfințească
trupul, sufletul și duhul.
Nu există altă metodă și altă cale prin care omul poate să se
apropie de Dumnezeu, decât sfințirea prin sângele lui Isus Hristos. A fi
religios, a trăi moral, a face fapte bune etc. sunt insuficiente pentru a fi
sfințiți și să avem acces în prezența lui Dumnezeu. Doar jertfa lui Isus
Hristos e suficientă pentru aceasta.
Exod 20:18-20
Pe multele Sinai erau flăcări de foc, care se urcau până la cer.
Era un cutremur care zguduia pământul de sub picioarele lor. Și mai era un
sunetul ceresc de trâmbiță asurzitoare. Toate acestea au făcut poporul să
tremure de frică. În această stare, poporul nu retrăia o îngrijorare. E prea
puțin să spui că le era frică. Pe ei i-a cuprins o spaimă ca în filmele horror,
și erau în șoc. Ți-ai dori să fii în locul lor? Ar fi relevantă acum zicala: ”decât
să citești de o mie de ori aceste versete, mai bine o singură dată să vezi cu
ochii tăi”?
”Ei au zis lui Moise: "Vorbeşte-ne tu însuţi
şi te vom asculta: dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim” (Exod
20:19).
Ei au înțeles că este imposibil să existe o apropiere de
Dumnezeu, căci natura lui Dumnezeu ar nimici instantaneu natura păcătoasă a
omului. Poporul a înțeles că este nevoie de un mijlocitor. Ei au propus ca
Moise să fie mijlocitorul între ei și Dumnezeu. Moise a fost intermediar între
Dumnezeu și popor. Mai târziu preoții erau intermediarii între popor și
Dumnezeu. Totuși, nici Moise și nici preoții nu au putut duce poporul la
Dumnezeu, ci doar să comunice poporului Voia lui Dumnezeu. Singurul
mijlocitor între Dumnezeu și oameni este Isus Hristos.
”Caci este un singur Dumnezeu si este un
singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos” (1Tim.2:5).
Ce ziceți, sunt mai mulți oameni care nu cred în Dumnezeu sau mai mulți care nu cred în Covid?
Unii nu cred în Covid, dar necredința lor durează până la prima îmbolnăvire. Atunci se schimbă perspectiva și încep să creadă, ce-i drept, atunci e prea târziu.Cei care cred în covid, primesc din timp vaccinul, ca să fie pregătiți să se întâlnească cu virusul.
Tot așa este și în cazul cu Dumnezeu. Necredința în Dumnezeu
durează doar până ce dai ochii cu El. Atunci apare credința, chiar și la cel
mai mare ateu, dar e prea târziu. Dacă în cazul Covidului mai ai șansă la
viață, să știi că în cazul lui Dumnezeu, nu avem nici o șansă. Credința este ca
și vaccinul, care te pregătește să te întâlnești cu Dumnezeu și să nu mori.
Muntele Sinai (Horeb) unde era acum poporul Israel, era același
loc în care Moise văzuse focul care nu se mistuia. El a vrut să se apropie și
Dumnezeu i-a spus să se oprească, să se descalțe și în fine i-a făcut o
chemare. Moise a încercat să aducă argumente de tot felul, ca să-L refuze pe
Dumnezeu, totuși până la urmă a acceptat invitația lui Dumnezeu. Ce vei face tu
azi cu invitația lui Dumnezeu?
Ai văzut ce a făcut Dumnezeu pentru tine. El și-a întins brațele
pe cruce ca tu să fii salvat.
Vei asculta de glasul Duhului Sfânt, care te îndeamnă la pocăință?
Vei intra în legământ cu Dumnezeu, ca El să te facă al Lui?
ÎNCEPE O RELAȚIE CU DUMENZEU AICI. INTRĂ ÎN LEGĂMÂNT CU DUMNEZEU ACUM.
