Fiind ultimul
copil în familie, totdeauna purtam hainele și încălțămintea celorlalți frați
când le era lor mică. Înainte ca să merg la capitală, mama mi-a cumpărat o
pereche de încălțăminte nouă. Eram cel mai fericit în ziua aceea. Am încălțat-o
și am pornit la un drum lung, căci trebuia să mergem pe jos vreo 10 km până la
autobus. Țin minte foarte bine ziua aceea. Cum credeți de ce? Bucuria primei
încălțăminte noi, sau durerea provocată de noua încălțăminte la drum lung?
”Se spune că un călător a vizitat tribul Chamti. La prima vedere era un
trib obișnuit. Prindeau pește, vânau animale, culegeau fructe și pomușoare.
Dar, în fiecare seară ei se adunau la foc și aduceau idolii lor și se închinau
lor pentru bunăstarea zilei. Ceea ce l-a uimit pe călătorul nostru este că după
o zi în care nu a mers totul bine, tribul Chamti s-a adunat la foc, dar nu au
adus idolii să se închine. El a întrebat de ce? Ei au spus: așa noi îi
pedepsim. Dacă ei nu ne ajută, atunci nu ne închinăm la ei, dar dacă aceasta se
continuă mai mult de 3 zile, noi ne facem alții și îi schimbăm. Călătorul îi
întreabă și idolii noi vă ajută? Nu totdeauna. Atunci când nici ei nu ne ajută,
facem iară alții.”
Exod 32:1-6
NU RENUNȚA AȘA UȘOR LA LIDERUL TĂU SPIRITUAL.
Moise - cel mai puternic și proeminent lider al lui Israel a fost dat
dispărut doar în 3-4 săptămâni. Au așteptat o săptămână și Moise nu-i. Au mai
răbdat o săptămână și Moise nu s-a întors. A treia săptămână deja au început să
vorbească între ei, că Moise poate nici nu se va întoarce. A patra săptămână au
mers la Aron să-i propună să fie el liderul poporului, căci Moise nu se mai
întoarce.
Potrivit Codului Civil al RM, art. 165 (1) Persoana
fizică poate fi declarată dispărută fără veste dacă lipsește de la domiciliu şi
a trecut cel puțin un an din ziua primirii ultimelor știri despre locul aflării
ei. În cazul lui Moise a trecut doar o singură lună și ei l-au declarat
pierdut fără veste.
Ei nici măcar nu
s-au tânguit vreo zi pentru acel Moise, care i-a scos din robia egipteană. Nu
uitați realizările frumoase ale liderilor voștri. Un lider bun nu e cel ce
este permanent cu poporul. Un lider bun are nevoie de timp de recuperare și
creștere personală. Ar vrea cineva să aibă un lider spiritual, care nu petrece
timp personal cu Dumnezeu? Deci, trebuie conștient să alocăm timp, ca părtășia
liderului cu Dumnezeu să nu fie omisă, furată, neglijată.
Statistic vorbind
în UBCEB, doar 3/5 din biserici au pastor. Slujitorii / liderii spirituali sunt
un deficit. Pentru fiecare lider spiritual e nevoie de mulți ani de pregătire. Liderii
spirituali fac slujirea nu ca un job, ei stau în spărtură pentru popor. Liderul
spiritual își sacrifică dorințele și interesele în favoarea poporului, în timp
ce poporul își face carieră, dezvoltă afaceri, se distrează cu hobbyuri. Este
adevărat că ei nu fac aceasta pentru aprecierile noastre, ci pentru Dumnezeu.
Dar și Dumnezeu ne spune să îi cinstim și să îi prețuim.
”Prezbiterii
care cârmuiesc bine să fie învredniciți de îndoită cinste, mai ales cei ce se
ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora”. (1Tim. 5:17-18)
Suntem ispitiți
să privim la oameni ca și la lucruri – sunt buni atât timp cât ne sunt de folos
și uităm că suntem ființe. Pastorul sau liderul tău spiritual este și el om. El
poate uneori să fie nedisponibil, deoarece el se împarte în câteva părți pentru
a încerca să fie 100% în biserică, în familie și la serviciu. Mulți din noi ne
împărțim între două domenii: serviciu și familia. Asta este relativ ușor de delimitat
și de păstrat balanța. Dar cum să ții balanța, atunci când sunt mai multe
domenii? În cazul păstorului nu este posibilă o balanță obișnuită, căci sunt mai
multe domenii de activitate. De aceea ca și păstor am ales ritmul în
schimbul balanței. De aceea sunt perioade în care mai mult sunt în biserică
decât acasă, alteori sunt mai mult în serviciu decât în biserică și alteori mai
mult în familie decât oriunde. Dacă liderul spiritual ar fi totdeauna la
dispoziția poporului ca să-i conducă, să-i învețe, să-i consilieze, etc. foarte
curând s-ar epuiza, s-ar arde și nu ar mai fi bun de nimic. De aceea este
nevoie de perioade de reîncărcare, ca el să fie aproape cu Dumnezeu.
Poporul Israel nu au valorificat cele 40 de zile pe care Moise le petrecea cu Domnul. Apreciați timpul cu Dumnezeu în viața liderului. Știu o biserică, care chiar au format un grup de supraveghere a pastorului, ca el să nu neglijeze biserica, familia și odihna sa. Atunci când pastorul nu are timp suficient de studiu personal, familie etc. acest grup intervine cu corectări în calendarul pastorului.
Cum apreciezi tu liderul tău spiritual?
- Israel a renunțat prea ușor la Moise.
- Nu și-au mai amintit de tot ce a făcut el pentru ei.
- Nu au valorificat la justa lui valoare timpul lui Moise petrecut cu Dumnezeu.
Toate acestea sunt foarte dureroase, dar totuși ceea ce urmează este cu
adevărat o tragedie.
NU RENUNȚA CU
NICI UN CHIP LA DUMNEZEUL ADEVĂRAT.
Zeci de minuni ale lui Dumnezeu nu au fost valorificate de popor. Doar în 2-3
săptămâni Israel a uitat tot ce făcuse Domnul pentru ei și au renunțat la
Dumnezeul adevărat.
Nu trăda pe Dumnezeu în nici un caz. Dumnezeu a făcut pentru ei
imposibilul. Ei au văzut minuni, s-au minunat și chiar i-a apucat groaza când
Îl vedeau pe Dumnezeu în acțiune. Doar câteva săptămâni de așteptare au fost
suficiente să uite toate lucrările miraculoase. Au ales un idol pe care îl văd,
în schimb la un Dumnezeu pe care nu-l pot vedea.
Aceasta este o
greșeală fatală pe care a făcut-o Israel. Moise descrie aceasta în 32:21 – un
păcat atât de mare! Iar în v. 30 – păcat foarte mare. A te închina la orice în
afara de Dumnezeu înseamnă idolatrie. A da preferință la altceva decât lui
Dumnezeu înseamnă trădare. Idolatria este o trădare la cel mai înalt nivel.
Istoria poporului Israel e plină de cazuri, care arată că Dumnezeu Își
amintește și se îndură de Israel, iar poporul din nou și din nou se întoarce la
idoli. Israel s-a purtat josnic și scârbos cu Dumnezeu, atunci când a preferat
idolii în locul lui Dumnezeu.
Pentru ca ei să
înțeleagă prețul acestei trădări, Dumnezeu a asemănat idolatria cu curvia, cu
infidelitatea și trădarea. Israel s-a purtat ca o curvă. Mai mult decât atât, nu
doar că l-a trădat și s-a culcat cu ibovnicii ei, dar încă și a plătit
ibovnicii ca să se culce cu ea (Ezechiel 16:32-34).
Slavă Domnului că
am înțeles că icoanele sunt idoli și nu ne mai închinăm la ele. Dar întâlnim
astăzi și altfel de idoli cărora le slujim în defavoarea lui Dumnezeu. Orice
lucru poate lua locul lui Dumnezeu. Aici eu nu pot spune prea multe, dar îți
dau un sfat: roagă pe Duhul lui Dumnezeu să îți descopere idolii din viața
ta.
Doar
El este cel ce dovedește lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și
judecata (Ioan 16:8).
Totuși, vă spun
că în viața mea scurtă am văzut oameni care aveau ca idoli: jobul, hobbyul,
familia, telefonul, computerul, plăcerea... dar cel mai răspândit idol din
timpul nostru este ”eul” nostru. Mă rog ca Domnul să ne arate fiecăruia idolii
noștri și să nu avem tupeul de ai îndreptăți.
Un criteriu de
identificare a idolilor personali este felul cum îți cheltui resursele. Domnul
a pus la cale jefuirea egiptenilor. Dumnezeu i-a îmbogățit (Exod 3:22), dar ce
au făcut ei cu resursele date de Dumnezeu? Israel, ca anti exemplu, a
folosit resursele date de Domnul pentru ași face un idol. Au adus aurul, s-au
sculat dis de dimineață ca să taie și să ardă jertfe. Investește resursele
în favoarea Celui de la care le-ai primit și nici într-un caz în favoarea
idolilor.
Pe ce cheltui tu
resursele date de Dumnezeu?
Felul cum întrebuințez resursele tale arată cine este Dumnezeul tău. Ei au
cheltuit resursele pentru idol. Ce resurse au irosit ei? S-au sculat dis de
dimineață (TIMPUL), au tăiat jertfe (ENERGIA), au adus aurul (AVEREA).
Timpul, energia și Averea sunt resursele pe care le avem. Toate le-am primit de
la Dumnezeu. Pentru Dumnezeu ar trebui să și le cheltuim. Ca să nu uiți așa
ușor predica aceasta ține minte TEA – ceai. În fiecare dimineață când îți beai
ceaiul, amintește-ți de resursele tale și ai grijă cum le vei cheltui în fiecare
zi. Nu-ți croi idoli. Slujește-i lui Dumnezeu.
32:7-14
MÂNIA LUI DUMNEZEU
Idolatria este păcat, iar păcatul aduce moartea. Dumnezeu scrie – moarte în
dreptul idolatriei. Asta nu e de glumă. Urmările idolatriei sunt fatale.
Idolatria este încălcarea concomitentă a primelor trei porunci din decalog:
- Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău... să nu ai alți dumnezei afară de mine.
- Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare...să nu te închini înaintea
lor și să nu le slujești.
- Să nu iei în deșert Numele Domnului, Dumnezeului tău, căci Domnul nu te va lăsa
nepedepsit. Pentru încălcarea acestor
trei porunci, Domnul era gata să îi mistuie poporul în totalitate. Mânia
Domnului era cât pe ce să se aprindă împotriva lui Israel și să-i șteargă de pe
fața pământului.
Moise a stăruit
de Dumnezeu ca să nu pedepsească poporul prin distrugere masivă. Moise a adus
lui Dumnezeu 3 argumente și o rugăminte.
- Tu ai scos cu mare putere acest popor din robia Egiptului.
- Pentru ce să desconsidere egiptenii planurile Tale!?
- Și cel mai important argument – Tu ai jurat pe Tine însuți lui Avraam, Isac
și Iacov...
Rugămintea lui Moise a fost: întoarce-Te din iuțimea mâniei Tale și lasă-Te de
răul acesta.
Astfel, datorită
mijlocirii lui Moise, Dumnezeu s-a lăsat de răul pe care spusese că vrea să-l
facă. Chiar dacă ei s-au dezis de Moise, el a stat în spărtură și le-a salvat
viața. Poporul încăpăținat și pornit la rău chefuiau cu băuturi și mâncări în
timp ce liderul lor nemâncat de 40 de zile se lupta pentru ca ei să nu moară. Ca
rezultat al mijlocirii lui Moise, Dumnezeu s-a răzgândit să mistuie poporul.
Atunci Dumnezeu
a vrut să-l omoare măcar pe Aron, căci anume el a fost vinovatul principal
al idolatriei. Poate că Aron dorea să îi ia locul lui Moise și a încercat să
devină el liderul poporului; sau poate că a ascultat de glasul poporului și nu
de glasul lui Dumnezeu. Nu știu exact. Cert e faptul că după ce Dumnezeu s-a
lăsat de răul pe care dorea să îl facă poporului, Dumnezeu a vrut să-l sfâșie
pe Aron. Dar, Moise a stăruit la Dumnezeu și pentru Aron, și Dumnezeu l-a
ascultat din nou.
”Domnul,
de asemenea, era foarte mâniat şi pe Aaron, aşa încât voia să-l piardă, şi eu
m-am rugat atunci şi pentru el” (Deut. 9:20).
Dar, fiindcă
porunca a treia impunea o pedeapsă, care nu poate fi anulată, Dumnezeu a
schimbat pedeapsa. În final Dumnezeu a trimis o urgie ca pedeapsă pentru
vițelul făurit de Aron.
”Domnul a lovit cu urgie poporul, pentru că făcuse
viţelul făurit de Aaron” (Exod 32:25).
32:15-35
MÂNIA LUI MOISE
Imaginați-vă pe Moise, care se cobora de pe munte și pe Iosua care ducea
tablele legământului. El deja știa ce s-a întâmplat în tabără, căci Dumnezeu ia
spus. Însă, când Moise a văzut cu ochii lui cele întâmplate, Moise s-a aprins
de mânie. Moise e omul care a putut să întoarcă îndărăt mânia lui Dumnezeu, dar
nu a putut să facă față la mânia sa.
În primul rând Moise
a stricat tablele legământului. Aceste lespezi de piatră erau singurele
cuvinte gravate personal de Dumnezeu. Era un unicat pe pământ. Cea mai scumpă operă
de artă s-a vândut la 15 noiembrie 2017 cu $450,3 mil. și anume lucrarea lui
Leonardo da Vinci – Salvator mundi (din lat. Salvatorul Lumii). Cu cât mai
scumpe erau să fie aceste pietre scrise de însăși mâna lui Dumnezeu?! Nu doar
poporul Israel, dar întreaga lume a pierdut un tezaur nemaipomenit.
Atenție, Moise nu a stricat tablele legământului la înfierbințială sau din
neatenție. Moise a distrus tablele legământului intenționat, ca să arate că ei
au rupt legământul cu Dumnezeu.
”Am
apucat atunci cele două table, le-am aruncat din mâinile mele şi le-am sfărâmat
sub ochii voştri”
(Deut. 9:17).
Apoi Moise:
- a ars vițelul de aur până l-a făcut cenușă. Cel mai probabil că era un
vițel din lemn poleit cu aur. Ceea ce a rămas din vițelul ars, a fost bătut
până s-a făcut praf.
”Am luat viţelul pe care-l
făcuserăţi, isprava păcatului vostru, l-am ars în foc, l-am sfărâmat până s-a
făcut praf ...” (Deut. 9:21).
- i-a pus să
bea cenușa idolului. Unii teologi explică această acțiune prin faptul că
Moise a vrut ca poporului să-i fie greață când își va aminti de acest idol.
Alții explică că Moise a făcut aceasta, pentru ca ei să nu mai reutilizeze
aurul din idol pentru altceva, zicând: ”amintirea idolului să fie asociată
cu excrementele”.
”... l-a prefăcut în cenuşă,
a presărat cenuşa pe faţa apei şi a dat-o copiilor lui Israel s-o bea” (Exod
32:20).
- l-a
mustrat pe Aron, căci el era vinovatul #1 (21,25). Moise știa toate
detaliile despre facerea idolului, căci Dumnezeu i-a citat cu exactitate toate
cuvintele poporului. Moise arată că știa că Aron a fost cel ce a indus poporul
în acest mare păcat. Chiar dacă Aron încearcă să se eschiveze, dând vina pe
popor, Moise spune în versetul 25 că Aron a cauzat idolatria.
”Moise
a văzut că poporul era fără frâu, căci Aaron îl făcuse să fie fără frâu...” (Exod
32:25).
- a omorât pe
cei ce au insistat să se facă idolul (27-28). Fiindcă am dat de un pasaj
mai greu de înțeles și fiindcă peste 3 zile (19 ianuarie), și Israelul
celebrează ziua limbii ebraice, haideți să facem o mică lecție de ebraică.
”...fiecare
să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa” (Exod
32:27).
În limba originală este așa:”...fiecare să
omoare fiecare om frate, și fiecare om prieten, și fiecare om rudă” (Exod
32:27).
Din start se vede
că cuvântul om, care apare în fața cuvintelor: frate, prieten, rudă, ar fi cam
nu la locul lui. Totuși după consultarea cu specialistul în ebraică am ajuns la
concluzia că aceasta repetare de om frate, om prieten, om rudă, formează o
figură de stil și trebuie înțeleasă ca ”chiar dacă este”. Deci, datorită
contextului și acestei explicații fiecare trebuia să omoare pe cei ce au
inițiat și promovat idolatria, chiar dacă-i frate, chiar dacă-i prieten și chiar
dacă-i rudă.
Am fost curios să
văd dacă așa ceva este și în limba română și după consultare cu câțiva
specialiști am ajuns la proverbul românesc ”frate, frate, dar brânza-i cu
bani”, unde sintagma frate, frate, trebuie înțeleasă chiar dacă
ești frate, brânza e cu bani.
- s-a rugat
pentru popor ca să fie iertat, cu prețul ștergerii sale din cartea vieții (v.32).
Atât de mult a ținut Moise la poporul său, încât a fost gata să se jertfească
el însuși, ca ei să fie iertați. Dumnezeu a spus că fiecare va fi pedepsit
pentru păcatul său. Dumnezeu va șterge din cartea sa pe cel ce păcătuiește
împotriva Lui.
”Domnul
a zis lui Moise: "Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi
şterge din cartea Mea” (Exod 32:33).
Rolul de a se
jertfi pe sine în favoarea iertării altora îi revine doar lui Isus Hristos.
Doar jertfa lui Isus de pe cruce a putut să dea iertare din partea lui Dumnezeu
pentru păcătoși.
Acesta a fost un
preț foarte mare plătit de poporul Israel pentru că au ales să slujească un
idol în locul lui Dumnezeu. Iosua a fost un martor ocular la tragedia aceasta.
El a înțeles prețul necredinioșiei, de aceea, înainte ca să se împrăștie toate
semințiile la moșia lor prin Canaan, a făcut o adunare, numită ”ultima adunare”,
la care insistent și categoric pune poporul să aleagă azi pe cine vor sluji,
idolii sau pe Dumnezeu.
Nu orice lucru
nou este și mai bun. Invenția unui idol în schimbul lui Dumnezeu este cel mai
teribil lucru pe care poate cineva să-l facă. Atunci când Dumnezeu nu-ți
răspunde, când nu Îl vezi pe Dumnezeu în acțiune, sau atunci când nu simți că
Dumnezeu este cu tine, nu încerca să inventezi ceva nou. Așteaptă. Fii
Credincios. Nu încerca să cauți răspuns în horoscop. Nu încerca să apelezi la așa
numiții proroci. Nu încerca să-ți permiți să renunți la Dumnezeu cu nici un
chip. Pornește înacest an nou cu acelaș Dumnezeu vechi, care a demonstrat din belșug că este adevărat. El este Cel ce este. Adonai. Elohim. Împăratul împăraților și Domnul domnilor.
Sfaturi practice:
Descoperă-ți
idolii. Roagă-L pe
Dumnezeu să-ți arate idolii din viața ta. Tu ai putea să nu vezi idolul tău.
Nici Moise nu vedea idolul din tabără, dar Dumnezeu cunoștea totul despre idol.
Dumnezeu i-a descris lui Moise exact ce și cum au făcut, și chiar a citat ceea
ce ei au zis.
Duhul Sfânt are menirea să ne arate la păcatele noastre (Ioan 16:8), în timpul
vieții, ca să avem șansa să scăpăm de ele și să nu fim judecați odată cu lumea.
El e gata să-ți arate ceea ce ia locul lui Dumnezeu în viața ta. Tu fii gata să
asculți și să recunoști fără să te îndreptățești. Roagă-L pe Duhul Sfânt chiar
acum să-ți descopere idolii din viața ta.
Distrugeți idolii. Dacă ai descoperit vreun idol în viața ta,
trebuie să scapi de el. Moise a ars vițelul de aur. Cu siguranță că îți va fi
foarte greu, pentru că tu îl supraapreciezi și-l venerezi. Firea pământească poate
să-ți aducă argumente raționale și logice, ca să nu pierzi aurul, ci doar să-l
topești și să faci altceva din el. Trebuie să asculți mai mult de vocea Duhului
decât de vocea firii. Dacă-i un obiect, distruge-l. Dacă-i o ființă,
depărtează-te de ea.
Dezice-te de
idoli. Dacă ai
identificat și distrus idolul tău, atunci ți-a rămas ultima și cea mai
importantă parte de făcut. Dacă te miri și te întrebi, ore ce a mai rămas de
făcut dacă deja am distrus idolul, atunci atrage atenția la ceea ce a făcut
Moise și Dumnezeu. Moise deja distruse idolul în flăcări și chiar cenușa o
prefăcuse în mase fecale. Parcă asta ar fi tot, dar nu e cazul, căci idolatria
este o problemă de inimă, nu doar de obiectul închinării. După ce a distrus
idolul, a început o curățare a poporului, care avea înclinația spre idolatrie.
Au fost măcelăriți cei ce au inițiat idolatria, chiar dacă era frate, prieten
și rudă. Nu e suficient doar să distrugi idolul, dar trebuie să scoți chiar și
orice rădăcină și lăstar, care te-a dus în idolatrie.
Când vei sta în
odăița ta unul la unul cu Dumnezeu săptămâna asta, dă-ți răspuns la următoarele
întrebări:
·
Cum
apreciezi eu liderul meu spiritual?
De fața lui și la spatele lui.
·
Pe
ce cheltui eu resursele date de Dumnezeu? Timp, Energie,
Avere.
