EXOD 33-34 | Cel mai important lucru în viață

Cel mai important lucru în viață este prezența lui Dumnezeu. Poți spune că Dumnezeu oricum e omniprezent, așa că El este totdeauna în viața mea. Ai dreptate că Dumnezeu e omniprezent...

”Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în Locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;” (Ps. 139:7-8).

Totuși, țin să spun că prezența lui Dumnezeu în viața cuiva, nu se referă doar la faptul că Dumnezeu este alături sau în apropierea nemijlocită, ci se referă la faptul că Dumnezeu este de partea lui. Dumnezeu e prezent și în viața celor răi și mândri, dar este scris că Dumnezeu se împotrivește lor. Pe când prezența lui Dumnezeu în viața credinciosului se manifestă prin binecuvântare, bucurie, succes etc. De aceea David exclamă:

”Înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice în dreapta Ta” (Ps. 16:11).

Biblia se începe și se termină cu prezența lui Dumnezeu. Prima povestire din Biblie este despre Grădina Eden, tradus ca locul plăcerii. Ea a fost denumită așa pentru că acolo Dumnezeu se întâlnea cu omul pe care l-a făcut în fiecare dimineață ca să aibă părtășie. Ultima povestire din Biblie este despre Noul Ierusalim, în centrul căreia iarăși este însuși Dumnezeu.

"Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei” (Apoc. 21:3).

Exod 33:1-6

Când s-a arătat Dumnezeu lui Moise la rugul aprins, Dumnezeu i-a spus lui Moise în Exod 3:10 Vino, Eu te voi trimite la faraon și vei scoate din Egipt pe poporul Meu. Atunci Moise a ezitat și în v.12 Dumnezeu îi aduce cel mai puternic argument: ”Eu însumi voi fi cu tine”.
După ce Dumnezeu a scos pe Israel din Egipt, Dumnezeu poruncește poporului în Exod 25:8: ”să-Mi facă un locaș sfânt și voi locui în mijlocul lor”.
Exod 29:46 arată scopul pentru care Dumnezeu l-a scos pe Israel din Egipt și anume ”ca să locuiesc în mijlocul lor”.
Iar Exod 33:1-3 îi taie respirația lui Moise și îl lasă fără cuvinte. Dumnezeu îi spune: du-te și du poporul în țara unde curge lapte și mere,dar Eu NU Mă voi sui în mijlocul tău”. Atunci poporul s-a întristat, și-au scos podoabele și se tânguiau. Lipsa lui Dumnezeu din mijlocul lui Israel, în adevăr era o tragedie.

Până la acest moment, am văzut poporul Israel: - bucuroși că au ieșit din Egipt, - frapați de marea despicată, - îngrijorați de lipsa mâncării, dar nu i-am văzut întristați pe moarte și cu drapelul în bernă și plecând de la muntele Horeb cu capul aplecat.

Ce s-a întâmplat? Ce i-a făcut să se schimbe la față? Ce a adus doliul în tabăra lui Israel?
Absența lui Dumnezeu.
Absența lui Dumnezeu nu se referă la inexistența lui Dumnezeu, tot așa cum absența elevului de la ore nu arată inexistența elevului, ci doar confirmă că el nu este la oră. Deși Dumnezeu rămâne Omniprezent, El alege anumite locuri în care să fie cu prezența Sa specială și alte locuri în care să nu-și manifeste slava Sa.
- Dumnezeu alege să fie prezent acolo unde El este cinstit și lăudat (biserica, viața credinciosului).
- Totodată El alege să fie absent acolo unde nu este cinstit (viața necredinciosului, iadul).

Absența apei creează pustia. Absența căldurii creează înghețul. Absența luminii creează întunericul. Absența lui Dumnezeu creează haosul.

Rilo Kiley în cântarea sa Absența lui Dumnezeu, cântă cam așa cuvinte:
Spun că am probleme când totul este bine
Dorința de a distruge se strecoară din mine
Așa cum apare iubirea de vis
Închid ochii și dispar în neant și abis.

John Pipper descrie Iadul ca fiind nimic altceva decât absența lui Dumnezeu și slavei Sale.

Apostolul Pavel descrie iadul ca o absență veșnică a prezenței și slavei lui Dumnezeu.

Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui” (2Tes.1:9).

Absența lui Dumnezeu este cea mai mare tragedie.

Au fost 430 de ani robi în Egipt. Mare lucru... Au stat între ciocan (armata lui faraon) și nicovală (marea roșie). Mare lucru... Israel a depășit situații pe care scria 100% eșec. Iar acum, au dat de o tragedie, care nu se compară cu nimic în lume. Absența lui Dumnezeu.

Pentru că s-au abătut în idolatrie, poporul Israel tocmai au câștigat absența lui Dumnezeu. Poporul lui Israel tocmai și-au scris singuri pe frunte ”looseri”. Nu au reușit bine să se formeze ca popor, căci iată că și-au semnat actul de distrugere. Acum orice ar face poporul Israel, totul va ieși pe dos, căci absența lui Dumnezeu este cel mai nedorit lucru și ei au înțeles aceasta.

În Iosua 6 vedem cum Israel cucerește marele Ierihon, care au distrus ”zidul chinezesc” fără să-l atingă, dar în cap. 7 vedem cum fug din fața unei mici cetățui. Când Iosua a întrebat de Domnul, care e pricina, Domnul a spus că Israel a păcătuit, de aceea…

”Eu nu voi mai fi cu voi…” (Iosua 7:12).

Despre Samson știm multe isprăvi pe care le-a făcut. Iar în Judecători 16 vedem cum Samson este legat în timp ce doarme cu multe funii noi, pe care le rupe ca pe o ață când se trezește, pentru că Dumnezeu era cu el. Dar, pentru că a fost încălcat legământul Domnului (Jud. 13:5) Dumnezeu l-a părăsit și odată cu Dumnezeu, l-au părăsit și toate puterile lui.

”El s-a trezit din somn şi a zis: "Voi face ca şi mai înainte şi mă voi scutura."Nu ştia că Domnul Se depărtase de el” (Jud. 16:20).

În 1Samuel 4, poporul Israel pornește la luptă contra filistenilor, dar au fost ”bătuți măr”, au pierdut 4000 de soldați și după ce s-au întors în tabără, au zis:

”Pentru ce ne-a lăsat Domnul...?” (1Samuel 4:3).

Acest lucru nu este doar o chestiune a Vechiului Testament, ci un adevăr transcendent.
În Ioan 15:5-7, Domnul Isus spune ucenicilor Săi: Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu, poate cere orice și va primi, dar despărțiți de mine veți ajunge scrum.

”Despărții de Mine, nu puteți face nimic” (Ioan 15:5).

Absența sau prezența lui Dumnezeu este atât de categorică, încât de ea depinde totul. În comparație cu ea, nimic nu mai are valoare. Aceasta a știut Moise și a înțeles și poporul Israel. Pentru aceasta merită nu doar să te întristezi, nu doar să cobori drapelul în bernă și nu doar să întri în doliu. Lipsa lui Dumnezeu înseamnă moarte, tot așa cum prezența lui Dumnezeu înseamnă viață.

Ascultând această istorie a poporului Israel și Dumnezeu, poate te vezi și tu în rândul lui Israel. Dacă simți un neant în interiorul tău sau dacă ai încercat de toate și nimic nu poate împlini acel gol, să știi că acela e locul lui Dumnezeu, din care El e absent. Doar El poate să-L umple.
Dacă te afli și tu în așa stare deplorabilă și deznădăjduită, în care nu-L vezi pe Dumnezeu în viața ta, dă-mi voie să îți spun că aceasta e cea mai mare tragedie. Dacă nu mai vezi prezența Domnului în viața ta, pentru că ai făcut un păcat oarecare, ai șansa să te întorci cu pocăință și să revii în prezența și în brațele lui Dumnezeu. Ușa harului încă nu s-a închis și mâna Domnului încă mai stă întinsă. Mai ai șansă să vii în prezența lui Dumnezeu. Te rog fierbinte să nu te complaci cu absența lui Dumnezeu în viața ta.
Prin ce vezi tu că Dumnezeu este prezent sau absent în viața ta? Discută despre aceasta la grupul de creștere sau cu liderul tău spiritual.

La porunca Domnului, Moise trebuia să plece cu poporul în țara Canaan, și au plecat de la muntele Horeb, dar nu tare departe. Moise nu s-a smerit cu gândul ca să meargă mai departe fără de Dumnezeu. Au tăbărât din nou, însă, Moise și-a scos cortul său în afara taberei, ca să poată continua să vorbească cu Dumnezeu.

Moise a preferat prezența lui Dumnezeu, în schimb la onoarea poporului.
Moise a preferat prezența lui Dumnezeu, în schimb la țara în care curge lapte și miere.
Moise a preferat să moară în prezența lui Dumnezeu, decât să trăiască în absența lui Dumnezeu.

Exod 33:12-16

Prezența lui Dumnezeu face diferența.

Acest dialog inteligent între Moise și Dumnezeu are o frumusețe rară și putem învăța mult de la Moise pentru a avea o viață de rugăciune fructuoasă. Moise Îi spune lui Dumnezeu: poporul e lipsit de prezența Ta pe bune, căci s-a închinat vițelului de aur, dar eu Doamne, am rămas credincios Ție, de ce să am eu aceeași soartă ca poporul acesta încăpăținat?

"Iată, Tu îmi zici: "Du pe poporul acesta!" Şi nu-mi arăţi pe cine vei trimite cu mine. Însă, Tu ai zis: "Eu te cunosc pe nume şi ai căpătat trecere înaintea Mea!" (Exod 33:12).

Cu alte cuvinte, de ce Doamne să fiu și eu lipsit de prezența Ta, dacă am căpătat trecere înaintea Ta? Domnul a spus că va trimite un înger înaintea lor, despre care Moise vorbește ca despre nu știu cine. Dumnezeu înțelege bine, inima lui Moise și îi răspunde:

”Voi merge Eu însumi cu tine şi îţi voi da odihnă” (Exod 33:14).

Ok, nu voi trimite îngerul Meu cu tine, o să merg Eu însumi cu tine.
Acum, Moise are prezența Domnului. Te-ai gândi că acum e momentul în care Moise va sări în sus de bucurie, dar el nici nu atrage atenția la cuvintele Domnului, că va merge cu el. Moise, nu se oprește aici. El continue să se roage lui Dumnezeu.

"Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici” (Exod 33:15).

Moise insistă ca Dumnezeu să vină în mijlocul poporului. Apoi, vedem că Moise aduce argumentul forte: ”Doamne, prezența Ta ne face pe noi deosebiți de toate popoarele”. Nu eu, nu Avraam, Isac și Iacov, nu numele nostru, nu trecutul, nu viitorul ne face pe noi deosebiți, ci Tu.

Ah, dacă am înțelege că nu banii, nu faima, nu cariera, nu naționalitatea face diferența.
Moldova este într-o criză de identitate de câteva secole. Mica Unire (Moldova și Valahia) realizată sub Alexandru Ioan Cuza a fost sărbătorită săptămâna trecută pe 24 ianuarie. Unii au sărbătorit, iar alții au protestat. De atunci și până acum au fost și mai sunt oameni, care nu se pot bucura de unirea Principatelor Românești. E o realitate pe care nu o putem schimba. Nu poți impune pe cineva să iubească. Cineva se mândrește că e român, altcineva se mândrește că e Moldovean.
Însă identitatea noastră nu este din lumea aceasta, după cum a spus Hristos, că Împărăția Lui nu este din lumea aceasta. Noi suntem cetățeni ai cerului.
Dă-mi voi să îți pun încă o întrebare. Gândește-te bine a ea și apoi discut-o cu liderul tău spiritual: Ce crezi că te face pe tine deosebit?
Numele, naționalitatea, realizările, înfățișarea, funcția, avuția... Care e argumentul tău forte în privința identității tale? Criteriul care face diferența este limba pe care o vorbești, pașaportul pe care Îl deții sau criteriul care face diferența este prezența lui Dumnezeu în viața ta?

Moise a înțeles că ceea ce îi face pe ei deosebiți este prezența lui Dumnezeu. De aceea Dumnezeu îi spune lui Moise: cere ce vrei. Moise cere aparent două lucruri de la Dumnezeu, care de fapt este același lucru, dar cu alte cuvinte.

”Arată-mi căile Tale" (Exod 33:13).
"Arată-mi slava Ta!"
(Exod 33:18).

Moise îi cere lui Dumnezeu să-i arate căile Sale, adică să se apropie mai mult și să Îl cunoască mai mult pe Dumnezeu. Într-un fel, această rugăciune nu chiar se potrivește aici. Poporul ar trebui să vină cu rugăciuni de felul acesta, căci ei au căzut. Acum, ei au nevoie să se apropie de Dumnezeu. Moise era unicul care nu căzuse. El era în relații bune cu Dumnezeu. În comparație cu restul poporului, Moise era sfânt. Totuși Moise se roagă ca să-L cunoască și mai mult pe Dumnezeu.

Adesea întâlnim creștini, care au ajuns la un anumit nivel de cunoaștere a lui Dumnezeu și s-au oprit. Zona aceasta este una confortabilă. Ei zic: sunt mântuit, sunt sigur de mântuirea mea, Îi spun lui Dumnezeu – Tată, Îl slujesc cu credincioșie, sunt un bun creștin, sunt bine, mersi.

Dacă ești în starea aceasta, dă-mi voie să-ți mai pun o întrebare:
Când a fost ultima dată în care te-ai rugat să Îl cunoști mai mult pe Dumnezeu?
Dacă L-ai cunoscut pe Dumnezeu, îți dai seama de cât încă nu cunoști despre El. Cât de insistent și mult studiezi Scriptura, ca să-L cunoști mai bine pe Dumnezeu? În comparație cu starea majorității, aceasta nu este o zonă rea, dar foarte ușor poate deveni o zonă călduță și comodă, despre care Domnul Isus spune: am să te vărs din gura mea...

Domnul Isus spune că fericiți sunt cei săraci în duh, adică care în permanență caută să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu și nu rămân satisfăcuți de un anumit nivel de spiritualitate.

Moise cere să vadă cel mai sacru lucru din univers – slava lui Dumnezeu. Dumnezeu a dat tot ce a avut mai scump omenirii: pământul, viața, l-a dat chiar pe Fiul Său Isus Hristos să moară pentru omenire, ba chiar și-a dat și Duhul Său, însă despre Slava Sa, El zice că nu o va da nimănui și nici nu o va împărți cu cineva (Isaia 42:8; 48:11). Iată de ce Slava lui Dumnezeu este cel mai Sacru lucru. Ceva ce nu poate fi fără de Dumnezeu și Dumnezeu nu poate să fie fără ea. Dumnezeu a putut să se despartă de cei veșnici, dintotdeauna una cu El, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu Duhul Sfânt, dar nu se va despărți niciodată de slava Sa.

Dumnezeu îi spune lui Moise: Bine, voi face să treacă pe dinaintea ta, toată frumusețea Mea și astfel vei vedea slava Mea.
Dacă ți-ai închide ochii și ai încerca să-ți imaginezi pe Dumnezeu în toată frumusețea Sa, înconjurat de slavă, cum ar arăta? L-ai vedea pe Dumnezeu că strălucește sau cu o aură în jurul capului?

În 1Împărați, Domnul s-a arătat și profetului Ilie și el descrie foarte interesant: Înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în vântul acela; după vânt, a venit un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în cutremurul de pământ; după cutremurul de pământ a venit un foc mistuitor, dar Domnul nu era în focul acela; după foc a venit un susur blând și subțire; atunci Ilie și-a acoperit fața și a vorbit cu Dumnezeu.

Dumnezeu i-a arătat lui Moise slava Sa, însă Moise nu a putut să vadă Slava lui Dumnezeu, căci slava Lui nu e materie și nici nu are chip. Slava lui Dumnezeu a fost exprimată în cuvinte și Moise le-a auzit, apoi s-a închinat.

"Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!" (Exod 34:6-7).

Iată ce este Slava lui Dumnezeu și ceea de ce nu se poate despărți în ruptul capului. Slava lui Dumnezeu stă în îndurarea, mila, bunătatea, credincioșia, dragostea, iertarea, dreptatea și sfințenia Sa. Prezența lui Dumnezeu în viața ta și a mea, înseamnă prezența milei și îndurării, prezența dragostei și grijii, prezența credincioșiei și iertării, prezența dreptății, justiției și sfințeniei. Aceasta e cel mai important lucru fără de care viața nu merită trăită. Anume aceasta îți transformă viața ta în paradis.
Când a auzit aceste cuvinte, Moise a căzut cu fața la pământ și s-a închinat lui Dumnezeu. Dacă ai înțeles azi cine este cu adevărat Dumnezeu și în ce constă slava Sa, nu-ți împietri inima ca și poporul Israel, care erau încăpăținați. Nu fi încăpăținat, căci prezența lui Dumnezeu te-ar mistui. Tocmai de aceea Dumnezeu a refuzat să fie prezent în poporul Israel.
Supune-te și smerește-te și atunci vei avea șansa ca Dumnezeu să vină cu prezența Sa în viața ta.

Exod 34:8-28

În acest moment (cel mai deosebit moment din viața lui Moise), Moise îndrăznește, zicând:

"Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, (Exod 34:9).

Atunci Dumnezeu îi spune lui Moise: Voi merge mai departe cu tine și cu poporul acesta, dar trebuie să reînnoim legământul.

Intră în legământul cu Dumnezeu.

Dumnezeu a rescris cele 10 porunci pe cele două pietre, și Moise a scris comentariile lui Dumnezeu în baza cărora au reînnoit legământul cu Dumnezeu.

"Scrie-ţi cuvintele acestea, căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel!" (Exod 34:27).

Prezența lui Dumnezeu nu este du-te-vină. Prezența lui Dumnezeu nu poate fi la degetul cel mic. Pentru a avea parte de prezența lui Dumnezeu este necesar să faci un legământ cu Dumnezeu. Orice legământ pe care L-a încheiat Dumnezeu cu Israel, ei l-au încălcat. Ei nu au putut să rămână credincioși legământului cu Dumnezeu, de aceea s-au descalificat în toate felurile.

Iată de ce Isus Hristos este Mijlocitorul unui legământ mai bun.

Evrei 7:18-22

În locul vechiului legământ, Hristos ne-a adus o nădejde prin care ne apropiem de Dumnezeu. În cortul întâlnirii era o perdea, care separa locul sfânt de locul prea sfânt. Această perdea a fost ruptă prin moartea lui Isus Hristos și astfel Isus ne-a deschis accesul la Dumnezeu. Acum oricine crede în Hristos se poate apropia de Dumnezeu. Orice credincios poate intra în prezența lui Dumnezeu. Acesta este un legământ nespus mai bun.
Prin ce este mai bun? Prin faptul că are făgăduințe mai bune.

”Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune” (Evrei 8:6).

Și care sunt aceste făgăduințe? Evrei 10:16-19

-          Legile lui Dumnezeu sunt scrise în inimă, nu pe piatră.

-          Păcatele sunt iertate, nu doar acoperite de sângele jertfelor.

-          Intrare liberă în prezența lui Dumnezeu este prin sângele lui Hristos.

Ce mare Har a realizat Isus Hristos pentru fiecare din noi, să putem intra în prezența lui Dumnezeu, să putem să ne bucurăm de frumusețea lui Dumnezeu (care a fost arătată în VT doar lui Moise și Ilie). De azi înainte tu poți să fii totdeauna cu Dumnezeu și Dumnezeu tine.

Cum poți intra azi în legământ cu Dumnezeu și să rămâi permanent în prezența lui Dumnezeu?
Evrei 10:22-25, 35-39

Crede în Jertfa Domnului Isus Hristos v.22

Nu te îndoi în promisiunile lui Dumnezeu v.23

Promovează dragostea și faptele bune v.24

Nu te dezlipi de adunările sfinților v.25

Nu renunța cu nici un chip la Dumnezeu v.35

Cain a fost prima persoană care a fost lipsit de prezența lui Dumnezeu (Gen. 3:16), din cauza că l-a omorât pe fratele său Abel.
Enoh a fost prima persoană despre care se spune că a umblat cu Dumnezeu (Gen. 5:24) și care a fost luat la cer.
Fiecare din noi, neapărat te vom avea soarta unuia din ei. Tu a cui soartă o dorești, Cain sau Enoh?

Vrei să spui și tu ca David în Ps. 23

”Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine”.

Acum, dacă ascultând aceste cuvinte, ai auzit acel susur sau fior al Duhului Sfânt, nu ezita, intră acum în legământ cu Dumnezeu prin pocăință sau reînnoiește-ți relația cu Domnul prin rededicare și orice ar fi să vină în viața ta: ispite și păcate, sărăcie și boală, amenințări și război Dumnezeu va fi cu tine și de partea ta.