Poate o femeie să uite copilul pe care-l
alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita,
totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip
(Is. 49:15).
1. Dumnezeu promite și El nu-și ia cuvântul înapoi. El
nu abandonează.
2. Dumnezeu nu poate să moară. Așa că nu ne poate lăsa orfani.
În ultima seară petrecută cu ucenicii Săi, Isus le spune
despre: plecarea Sa, suferințele Sale, moartea Sa, distrugerea Ierusalimului,
despre faptul că nu-L vor mai vedea un timp și nici nu pot să-L urmeze acum.
Ucenicii s-au întristat, iar Isus îi mângâie cu aceste cuvinte:
14:3. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. 19. Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi. 20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.
MÂNGÂIEREA UCENICILOR.
13:33. Copilaşilor, mai sunt puţin cu voi.
Mă veţi căuta, şi, cum am spus iudeilor că unde Mă duc Eu, ei nu pot veni, tot
aşa vă spun şi vouă acum.
Imaginați-vă ucenicii întristați, confuzi, debusolați, mâhniți, nedumeriți. Întristarea te copleșește atunci când așteptările greșite și speranțele false, au fost deconspirate.
Ei aveau speranțe că subjugarea romană, în curând se va sfârși.
Ei și-au construit planuri, cine să fie la dreapta și la stânga lui Isus.
Ei au ”investit” 3,5 ani, ca să fie parte dintr-un sfârșit glorios.
Poate și tu ți-ai format unele așteptări nedrepte (nebiblice). Cu siguranță că vei rămânea dezamăgit, tulburat, mâhnit și nedumerit,
Nu-ți pune nădejdea în slujirea pe care o faci cu mare dedicare.
Nu-ți pune nădejdea în banii pe care îi dai cu strictețe la zeciuială.
Nu-ți pune nădejdea în binele pe care îl faci celor sărmani.
De altfel, dezamăgirea îți va fi mare. Continuă să
faci aceste lucruri, căci sunt bune și corecte; dar încrede-te în El. El niciodată
nu va dezamăgi.
Poate ucenicii își ziceau în sine: Isuse, noi am lăsat
totul: case, familii, afaceri, scopuri și planuri, ca să fim cu Tine, iar acum
Tu cui ne lași?
14:1 Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.
După cum credeți în Dumnezeu pe care nu-L vedeți, tot
așa să continuați să credeți în Mine după ce veți înceta să Mă mai
vedeți. E ușor să crezi, atunci când vezi dovezi cu ochii tăi, dar acum
trebuie să treceți la o altă etapă a credinței. Ferice de cel ce nu vede, dar
crede.
Pe când încă nu era scrisă Scriptura, Dumnezeu
adeverea mesagerii Săi cu semne și minuni, dar mai târziu autoritatea divină
era confirmată de Scriptură. Era necesar să creadă ce e scris și să nu umble
după semne.
Luca 16:27. Bogatul a zis: "Rogu-te,
dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; 28. căci am
cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest
loc de chin." 29. Avraam a răspuns: "Au pe Moise şi pe proroci; să
asculte de ei."
Chiar și azi sunt mulți creștini care nu au înțeles
acest adevăr: nu umblați după semne și nu dați un ban pentru ceea ce izbește
ochiul.
Ca un reproș Pavel
zice. 1Cor. 1:22. Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută
înţelepciune; 23. dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit, care ... este
puterea şi înțelepciunea lui Dumnezeu.
Plecarea lui Isus nu trebuie să ne întristeze,
ci să ne bucure. Isus le promite:
16:22. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de
întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura, şi nimeni nu vă
va răpi bucuria voastră.
Cu siguranță Isus va reveni și bucuria ucenicilor va fi veșnică. Dar chiar și acum nu trebuie să fiți cuprinși de întristare, ci de bucurie. De ce?
1. Se împlinește voia lui Dumnezeu (v. 28). Argumentul lui Isus e simplu: Tatăl este mai mare. Eu acționez sub autoritatea Lui.
Cât de zeloși suntem să se împlinească voia noastră!?
Facem planuri, ca să se împlinească voia noastră.
Îl rugăm pe Dumnezeu să se implice, ca să se împlinească voia noastră. Iar
atunci când nu se împlinește, ne supărăm, ne enervăm, strigăm și chiar stricăm
relația cu alții. Ceea ce ne aduce în viață dezamăgire, întristare, supărare
este concentrarea pe ceea ce vrem noi și nu pe ceea ce vrea Dumnezeu.
2. E mai de folos să ai Duhul lui Dumnezeu în tine, decât să Îl ai pe Isus lângă tine (16:7). Venirea Duhului este condiționată de plecarea lui Isus.
Trebuie să recunoaștem că nu-i în natura noastră să
dăm vrabia din mână pentru porumbelul de pe gard. Asemenea ucenicilor de
atunci, mulți creștini de azi s-ar întrista de plecarea lui Isus, pentru că așa
și nu au înțeles rolul și puterea Duhului Sfânt.
La o anumită vreme puiul de vultur este împins afară din cuib. SOS! Ce faci? De ce? Nu pot zbura încă, nu-mi pot dobândi mâncarea încă, nu am cuibul meu încă. Dar e spre folosul lui să fie stimulat spre o altă etapă în viață.
TRIMITEREA MÂNGÂIETORULUI.
16. Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac; 17. şi anume Duhul adevărului, ... rămâne cu voi şi va fi în voi. 18. Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi.
Nu vă las orfani, căci vă las cu Duhul Sfânt. Mai târziu a
suflat peste ei și a zis ”Luați Duh Sfânt”, care a rămas cu ei de la înălțarea
lui Isus până la Cincizecime și atunci Duhul Adevărului a intrat în ei.
Am observat adesea la 1.09 (primul sunet) cum
unii copii încep să plângă și să se țină de părinți, căci nu vor să se despartă
și să treacă sub autoritatea primului învățător. Părintele îl asigură, că nu-l
abandonează și se va întoarce după el când se termină lecțiile. Te las pe mâini
bune. Te las spre folosul tău. Te las doar pentru un timp. Eu revin curând.
Cine nu are Duhul Sfânt este orfan, dar cine are Duhul
Sfânt Îl are pe Hristos și pe Tatăl. Este crucial să ai și să-L păstrezi pe
Duhul Sfânt.
20. În ziua aceea, veţi cunoaşte că Eu sunt
în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.
Duhul lui Dumnezeu este garanția relației cu Dumnezeu
Tatăl, care depășește relația mamă copil.
Iuda întreabă "Doamne, cum se face că Te vei
arăta nouă, şi nu lumii?"
23. Noi vom veni la el şi vom locui împreună
cu el.
Tatăl și Fiul sunt în persoana Duhului Sfânt în tine,
din momentul în care Duhul Sfânt a intrat în tine. De atunci nu mai iubești
păcatul, ci îl urăști. De atunci începi să iubești poruncile și să le
împlinești.
21. Cine are poruncile Mele şi le păzeşte
acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi
şi Mă voi arăta lui."
Menirea Duhului Sfânt nu e de a începe o
nouă mișcare (carismatică) ci să continue ceea ce a început Isus.
26. Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe
care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va
aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.
16:14. El Mă va proslăvi, pentru că va lua
din ce este al Meu şi vă va descoperi.
În ultimul timp au apărut mulți profeți mincinoși și antihriști. Ei accentuează manifestările supranaturale sub egida Duhului Sfânt. Ceea ce izbește ochiul: vorbirea în limbi neexistente, vindecări, visuri, vedenii, evanghelia prosperității. Pentru ei Scriptura nu s-a încheiat, ci ei continuă să scrie Fapte cap. 29 etc. De fapt e o evoluție inventată a creștinismului.
Ei nu au priceput lucrarea Duhului Sfânt, care
urmărește proslăvirea lui Isus, nu îmbogățirea așa zișilor proroci prin show-ri
blasfematoare.
În concluzie:
Nu invidiați pe cei din timpul lui Isus, precum că ei au avut harul să Îl vadă față în față pe Isus. Mai ferice de cine nu vede, dar crede.
Bucurați-vă că trăiți în aceste timpuri de har, când avem Duhul Sfânt în noi. El ne mustră, ne îndeamnă, ne învață, ne călăuzește și ne adeverește, că suntem copii celui Preaînalt. Nimeni din VL nu au putut să se bucure de aceasta.
Nu-L întristați pe Duhul Sfânt cochetând cu păcatul (Ef. 4:30). Manifestă-ți dragostea de Isus prin împlinirea poruncilor, căci împlinirea poftelor este moarte.
Nu stingeți Duhul lui Dumnezeu prin ignorarea vocii interioare la care sunteți expuși (1Tes. 5:19), de altfel riști să nu-I mai deosebești sau să nu-I mai auzi vocea.
Crede din toată inima și așteaptă revenirea lui Isus, ca să te ia la Tatăl. El a promis:
Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi” (Ioan 14:18); Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3).
