O jumătate din viață, trăind într-o familie cu 5 frați, totdeauna aveam ciocniri, întinderi și bătăi. Ca fratele mai mic eram cel mai vânăt. O altă jumătate de viață am locuit cu alți 33 de tineri din orfelinate, unde deja eram cel mai mare și adesea ne măsuram puterile la trântă sau wrestling. Cam toată viața este o luptă. Fiecare creștin e înrolat în câteva lupte.
1. Lupta pe extreme – legalism / liberalism. În credință și în faptă.
Gal.5:1 Hristos ne-a eliberat ca să fim slobozi. Rămâneți, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei. 2. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.
Ținerea Legii este incompatibilă cu credința în Hristos. Legea nu mai are actualitate. Revenirea sub Lege face inutilă jertfa lui Hristos. Legea ne readuce în robie, de sub care Hristos ne-a eliberat. Harul lui Hristos nu are nevoie de Lege ca supliment pentru mântuire. Aceasta ar fi o blasfemie.
Rom. 3:20. Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului. 21. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege - despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii - 22. şi anume, neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El.
Cultele care încearcă să combine creștinismul cu Legea sunt ortodocșii și adventiștii. Unii pun accent pe sistemul preoțesc și faptele care te duc spre mântuire, iar alții scot în evidență ținerea Sabatul și alimentația din vechiul legământ. Ei cumva încearcă să țină Legea, pentru a contribui la mântuirea lor. Lor nu le vine a crede că Hristos a făcut totul.
Atât ei, cât și oricine se întoarce la Lege trebuie să se pocăiască:
- pentru că s-au întors sub blestemul legii;
Gal. 3:10. Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem...
- pentru că s-au despărțit de Hristos;
Gal. 5:4. Voi, care voiţi să fiţi socotiţi neprihăniţi prin Lege, v-aţi despărţit de Hristos; aţi căzut din har.
- ei trebuie să creadă...
Ef. 2:8. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. 9. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Pe cealaltă baricadă sunt evanghelicii cu poziții ultracalvine. Accentuând doar suveranitatea lui Dumnezeu în detrimentul altor aspecte ale credinței vom ajunge să credem în soartă predestinată, să-L învinuim pe Dumnezeu de tot răul și să trăim ca păgânii, căci oricum nimic nu se mai schimbă.
- Ei exclud liberul arbitru; ”Omul nu are vreun rol în mântuire”.
- Ei ridiculizează disciplinele spirituale; ”Sacramentele n-au valoare”.
- Ei ironizează evanghelizarea. ”Cine-i ales oricum va fi mântuit”.
Gal.5:13. Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.
În general, bisericile protestante din Moldova nu sunt calvine, dar tot mai des se comportă ca și când ar fi. Suntem biblici în credință, dar liberali viață? Zici că crezi Evanghelia, dar îți permiți să păcătuiești, căci oricum pe urmă îți ceri iertare și Domnul te iartă. Zici că rugăciunea, postul, părtășia și Scriptura formează practica de bază a credinciosului, dar nu prea ții minte când ultima dată le-ai practicat. Zici că facerea de ucenici este marea poruncă, dar ai doar o mică practică în ea.
Hristos ne-a izbăvit de sub Legea păcatului (Rom. 8:3) și ne-a scos de sub puterea întunericului (Col. 1:13), dar trebuie să rămânem tari ca să biruim ispitele și să nu ne plecăm din nou sub jugul robiei de unde am fost salvați. Nu prin fapte suntem mântuiți, dar nici nu suntem scoși din ecuație. Încă urmează să fim mântuiți de la robia stricăciunii (Rom. 8:19), de la trupul de moarte (Rom. 7:24), de mânia viitoare (Rom. 5:9) și pedeapsa gheenei (Mat. 25:13). Nu-i totul terminat pentru credincios.
Fil. 3:12. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus. 13. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, 14. alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.
Mântuirea seamănă mai mult cu faptul că eu nu pot înota și mă înecam, dar Hristos m-a scos la mal. Aceasta e salvarea. Am fost mântuit datorită Lui. Dar în continuare eu am răspunderea de a nu mă arunca din nou în apă.
Ceea ce mă uimește e faptul că mulți creștini nu cred aceste extreme, căci sunt niște devieri grave de la Calea lui Isus, dar adesea se comportă ca și când ar fi legaliști (cerând dreptate în cazul altora) sau liberali în cazul lor (asumându-și anumite indulgențe pentru careva acțiuni).
- Dacă crezi că Dumnezeu a dat omului libertatea de a alege, dar oricum vorbești de soartă și zici: ”ce ți-i dat – ți-i dat” – pocăiește-te.
- Dacă crezi că disciplinele spirituale te apropie de Dumnezeu, dar nu le iei în serios și nu le practici cu stăruință – pocăiește-te.
- Dacă ești de acord cu marea trimitere, dar evanghelizezi rar și nu ești implicat direct în prezent în facerea de ucenici – pocăiește-te.
Luptă-te ca să nu fii atras în aceste extreme periculoase de jure / în fapt. Rămâneți, dar, tari şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei (desfrâului).
2. Lupta pe interior – firea și Duhul.
Gal. 5:16. Zic, dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti. 17. Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.
Noi suntem înrolați într-o luptă spirituală, dar o parte din această luptă este între firea noastră (carnea) și Duhul care a fost pus în noi. Noi suntem chemați să ascultăm de îndemnurile Duhului, dar nu de poftele firii pământești, căci nu poți sluji la doi stăpâni.
Majoritatea creștinilor confundă firea pământească și omul cel vechi sau le generalizează și le numesc simplu ”eul”. Fiecare creștin are datoria de a se lepăda de sine astfel ca să împlinească Voia lui Dumnezeu, dar nu voia sa.
Unii creștini afirmă că omul cel vechi este natura păcătoasă. El a fost răstignit și nu are nici o putere asupra credinciosului. Firea pământească este efectul omului vechi, pe care creștinul urmează să o biruie.
Alți creștini afirmă că omul cel vechi se referă la identitatea de până la nașterea din nou. El a fost răstignit și înlocuit cu o creatură nouă. Firea păcătoasă însă este tendința naturală a trupului, care e de fapt mânată de pofte, și pe care creștinul trebuie să o țină în supunere.
- Omul cel vechi a fost răstignit;
Rom. 6:6 Stim bine ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, pentru ca trupul pacatului sa fie dezbracat de puterea lui, in asa fel ca sa nu mai fim robi ai pacatului;
- Ne-am dezbrăcat de omul cel vechi;
Col 3:9. Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de omul cel vechi cu faptele lui,
- Să vă dezbrăcați de omul cel vechi.
Ef. 4:22. cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare; …24. şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu, de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă adevărul.
- Și-au răstignit firea pământească.
Gal. 5:24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.
Ceea ce este absolut clar e faptul că această luptă este atât de importantă, încât de rezultatul ei va depinde dacă creștinul va rămâne în Hristos sau nu.
Rom. 8:13. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
2Pt. 2:20. In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai. 21. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta care le fusese data. 22. Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: "Cainele s-a intors la ce varsase" si "scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla."
În ce constă această luptă și ce practic avem de făcut?
Nu împlini poftele firii pământeşti: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.
Nu contează dacă crezi în pierderea mântuirii, sau dacă crezi în siguranța mântuirii. Poți fi credincios sincer și chiar slujitor în biserică, dar cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu (Gal. 5:21).
Vă rog să nu-mi cereți explicații logice, cum aceasta se combină cu alte versete, căci voi răspunde asemenea lui Pilat ”Cei-i scris, e scris”, după cuvintele lui Pavel ”să nu treceți peste ceea ce este scris” (1Cor. 4:6).
Fii ascultător de îndemnurile Duhului Sfânt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.
Aceste lucruri nu contribuie la mântuirea mea, căci nu există mântuire decât prin credință în Isus Hristos. Toate meritele pentru mântuirea noastră îi aparțin lui Hristos în exclusivitate. Cei ce au crezut în El sunt o creatură nouă și au o viață nouă datorită jertfei lui Isus Hristos. Sarcina noastră este de a rămâne în Hristos și să nu o apucăm razna în învățătură sau să ne întoarcem la mocirla din care am fost scoși.
Gal. 5:25. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
