Unul din lucrurile evidente, care sunt observate de oricine vizitează biserica este faptul că noi ne numim frați și surori. Aceasta arată o legătură de sânge între noi.
- Legătura aceasta nu este una fizică, pentru că nu provenim toți de la aceeași părinți.
- Legătura aceasta nu este făcută în sângele nostru, precum prietenii la o beție se făceau frați de sânge prin tăieturi.
- Legătura frățească este făcută de sângele sfânt al lui Isus Hristos, care ne-a spălat de păcate și ne-a făcut copii ai lui Dumnezeu.
- Legătura frățească a început la nașterea din nou (nașterea din Dumnezeu), atunci când am crezut și ne-am pocăit.
- Legătura frățească este posibilă datorită Duhul Sfânt care ne dă convingerea să zicem Tată, atunci când ne rugăm lui Dumnezeu.
Ef. 2:19. voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa (familia) lui Dumnezeu...
Toți frații adunați împreună formăm biserica lui Dumnezeu. Una din expresiile cheie care caracterizează activitățile de bază ale bisericii lui Dumnezeu este legătura frățească.
Fapte 2:41. Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi; şi, în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. 42. Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.
Învățătura apostolilor se practică prin: predicarea Cuvântului, studiul biblic și lecții de ucenicie. La sfârșitul sec. I chiar a fost formată o carte specială – Didahe – o compilație de învățături practice și morale.
Frângerea pâinii se practică sistematic în urma explicării detaliate în fiecare prima zi a săptămânii sau în prima duminică a lunii.
Rugăciunea se practică zilnic în viața fiecărui creștin și de fiecare dată când se adună creștinii împreună ca biserică. Rugăciunea este singura cale prin care noi putem vorbi cu Dumnezeu și să ne vărsăm amarul, să cerem cele necesare, să mijlocim pentru frați și să implorăm intervenția spirituală în lumea noastră fizică.
Legătura frățească rămâne a fi cea mai vagă și neclară practică sau înțeleasă subiectiv de fiecare creștin în parte. Legătura frățească nu este o constatare a legăturii de frățietate în care am intrat, atunci când Dumnezeu ne-a devenit Tată, ci aceasta e o activitate practică a bisericii, care o face să rămână și să crească împreună.
Ce este legătura frățească? În original se întâlnește un singur cuvânt κοινωνίᾳ, care în română a fost tradus cu două cuvinte legătura frățească. Aceasta arată faptul că în română nu există un echivalent al cuvântului κοινωνίᾳ, sau că acest cuvânt reprezintă un concept mai amplu, care are nevoie de o explicație. κοινωνίᾳ ar putea fi tradus printr-un singur cuvânt părtășie, însă necesită și o explicație mai amplă, căci este și un concept total nou pentru timpurile bisericii primare, pe care trebuie să-l înțelegem bine și noi.
Pentru majoritatea creștinilor azi κοινωνίᾳ / părtășie este un timp plăcut petrecut cu alți creștini în jurul unei vorbiri sufletești sau chiar oricăror altor interese și teme preponderent pământești și firești. Această pseudo-părtășie nu este mai mult decât o șezătoare obișnuită, dacă se discută doar lucrurile pământești: cum la tine? ce mai faci? ce se mai aude?
κοινωνίᾳ – a lua parte în viața altora și împărtășirea în duh pentru a avea ca rezultat un gând și o simțire. κοινωνίᾳ se referă la părtășia din Cuvânt și la relația comunală a bisericii cu Dumnezeu prin Isus Hristos. Părtășia cuprinde ideea de a împărtăși binecuvântările spirituale, acordarea sprijinul reciproc și parteneriatul activ în credință.
Adesea ne focusăm pe relația noastră individuală cu Dumnezeu și pierdem obiectivitatea relației autentice a lui Dumnezeu cu biserica Sa. Mântuirea individuală și relația personală cu Dumnezeu nu trebuie să arunce în umbră relația comunală a bisericii cu Dumnezeu.
Fiecare credincios se raportează la Hristos într-o relație individuală și personală, însă Hristos are o relație personală cu biserica Sa. Părtășia (legătura frățească) este ceea ce ne face pe noi să fim una în Hristos. Părtășia ne face să avem un gând și o simțire.
- Cele șapte adresări ale lui Hristos către bisericile din Apocalipsa au vizat biserica în întregime, nu fiecare persoană în parte.
- El va reveni nu după credincioșii Săi, ci după biserica Sa.
- El este mirele, iar noi împreună suntem mireasa Lui.
- El pentru noi ne este frate, iar noi pentru el suntem familie.
Ce nu este părtășia / κοινωνίᾳ biblică?
1. Părtășia biblică nu este un schimb de relații interumane prietenești. Interesele comune despre care vorbim cu plăcere ore în șir nu înseamnă părtășie biblică. Plimbarea, ieșirea la natură, pescuitul, business creează în mod natural o conversație interesantă și plăcută în măsura în care ești în temă sau ai înclinație spre acea persoană sau temă.
2. Părtășia biblică nu trebuie confundată cu împărtășirea lucrurilor ascunse (negative). Spovedania păcatelor personale, jeluirea pe anumite lucruri care nu merg așa cum ai fi vrut sau spălarea oaselor altora nu este părtășia biblică.
3. Părtășia biblică nu trebuie confundată nici cu participarea la un studiul biblic în comun. Expunerea părerii despre un anume verset, sau ascultarea părerilor altora după care fiecare rămâne la părerea lui nu e părtășia biblică.
Ce este părtășia / κοινωνίᾳ biblică?
Fil. 1:6 Îl rog ca această părtăşie (κοινωνίᾳ) a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Hristos.
Esența părtășiei – efortul de a consolida legătura frățească prin cizelarea unei gândiri și simțiri comune și găsirea căilor efective de aplicare în viața practică.
1. Părtășia face posibilă unitatea între frați
Ef. 4:1. 1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, 2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste 3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. 4. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. 5. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. 6. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi..
Însuși Hristos s-a rugat ca noi să fim una în El (Ioan 17:21). Această unitate nu se referă la faptul că ne strângem în același loc, faptul că avem aceeași teologie sau că avem o singură denumire a bisericii, ci la o relație între noi asemănătoare cu relație dintre Hristos și Tatăl.
2. Părtășia face posibilă iertarea și biruirea păcatelor.
Iacov 5:16. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Mărturisește-ți păcatul cuiva, înainte ca cineva să te mustre de el. Haideți să conștientizăm legătura directă și profundă între părtășie și umblarea în lumină (biruința asupra păcatelor).
1Ioan 1:7. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţă de orice păcat.
3. Părtășia face posibilă creșterea spirituală a bisericii.
Fil 2:1-2. Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură (κοινωνίᾳ) a Duhului, dacă este vreo milostivire şi vreo îndurare, faceţi-mi bucuria deplină şi aveţi o simţire, o dragoste, un suflet şi un gând.
A rămâne un creștin neasociat cu o biserică, mă lipsește de părtășie, căci nu voi putea să iau parte în viața spirituală a altora și nici ei la mine. A face parte dintr-un grup de creștini (biserică) înseamnă a mă pune pe mine într-o situație în care părtășia este posibilă.
4. Părtășia face posibilă viața de familie în biserică.
Părtășia nu se întâmplă de la sine. E necesar să o căutăm, să o iubim și să beneficiem împreună de ea. Noi nu ne numim doar frați și surori, ci și trăim ca într-o familie. Nu pot rămâne indiferent de greutatea și eșecul cuiva, și totodată trebuie să mă învăț să mă bucur de succesul altuia.
Rom. 12:5. tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.
Dușmanii părtășiei între frați și surori sunt:
Auto-izolarea este păcatul singurătății și dușmanul părtășiei, promovat de cel rău în rândul credincioșilor. Ei zic că nu au nevoie să fie parte dintr-o biserică locală, căci ei deja sunt parte din biserica universală. Atât timp cât nu faci parte din biserica locală sau un grup de credincioși mai apropiați, nu ai cum să practici părtășia.
Auto-suficiența este păcatul înșelării și dușmanul părtășiei. Negreșit, tu ai putea crede că ai pe Duhul Sfânt și îți este îndeajuns, dar cum vei împlini porunca de ați iubi familia spirituală (1Pt. 2:17)? Ați auit de expresiile ”dragostea de soacră” și ”mai răruț și mai drăguț”? Dragostea de frați nu se măsoară în distanța față de ei, ci în apropierea de ei.
Creștinismul mercantil este păcatul creștinilor carnali și dușmanul părtășiei. Ei fac parte dintr-o biserică locală sau grup de credincioși, dar în loc de părtășie ei fac șezători, unde discută tot despre cele pământești. Cele materiale totdeauna ne vor diviza și fiecare poate rămâne la părerea lui, însă părtășia adevărată ne va face să avem un gând și o simțire.
Soluții practice pentru practicarea părtășiei biblice:
Fă parte dintr-o biserică locală și un grup mic de creștere spirituală. Aceasta este instrumentul creat și lăsat de Dumnezeu pentru creșterea spirituală împreună cu alți credincioși.
Fii deschis să împărtășești și să-ți aduci aportul tău prin împărtășire ascultare, mângâiere, rugăciune și grijă față de ceilalți. Lucrurile acestea trebuie practicate cu reciprocitate în biserica lui Dumnezeu. Părtășia are ca scop grija sinceră față de frați, și nicidecum spălarea oaselor. Dacă te scarpină limba, roagă-te Domnului, dar nu bârfi.
Împărtășește gândurile și simțirile și împreună vedeți ce are Scriptura de spus la aceste lucruri. Legătura frățească are loc atunci când noi împreună căutăm să aplicăm soluțiile lui Dumnezeu găsite în Cuvântul, căci aceasta ne face să avem un simț și o gândire.
