- Se grupează sărbătorile Crăciunul și Anul Nou, pentru a dispersa atenția și a dilua spiritul de sărbătoare religioasă cu spiritul sărbătorii civile Anul Nou, iar ca rezultat în loc de ”Crăciun Fericit” ne-am ales cu ”sărbători fericite” sau mai grav cu Xmas, ceea ce sugerează că este expirat, sau ieșit din funcție;
- Un alt șiretlic este specularea religioasă pe Crăciunul catolicilor și Crăciunul Ortodox;
o Țările europene preponderent catolice sunt Italia, Spania, Franța, Portugalia, Irlanda, Belgia, Polonia, Austria.
o Țările europene preponderent ortodoxe sunt România, Serbia, Grecia, Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, Bulgaria, Cipru.
o Țările europene preponderent protestante / evanghelice: Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Islanda, Germania, Estonia, Letonia, Olanda, Anglia, Scoția.
Toate aceste țări recunosc că sărbătoresc unul și același eveniment, care se referă la nașterea lui Isus Hristos.
- Un alt șiretlic este insistența pe un calendar anume Iulian vs. Gregorian. Reforma calendarului făcută de Iulius Cezar în 46 î.H a abandonat măsurarea timpului în baza rotației lunii în jurul pământului, trecând la rotația pământului în jurul soarelui cu orbita de 365,25 zile. În perioada iluminismului astronomii au depistat o eroare referitor la anul bisect. S-a calculat mai exact orbita pământului care e de 325,2422. În 1582 Papa Gregory VIII a dispus această corecție formând un nou calendar după care se conduce întreaga lume civilizată. Doar Rusia și Belarus sărbătoresc strict pe 07/01, de anul trecut Ucraina a trecut la calendarul gregorian și doar Moldova, sărbătorește în parte pe ambele dăți.
Ce pune Scriptura despre Crăciun?
De ce este atât de importantă întruparea lui Isus Hristos?
Col.2:9. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.
Scriptura prezintă pe Isus a) Fil 2:8 ὁμοιώματι ἀνθρώπων – asemenea oamenilor, și b) Evr. 1:3 χαρακτὴρ τῆς ὑποστάσεως – caracterul naturii (întipărirea substanței) lui Dumnezeu. Pe de o parte Isus era un om obișnuit, care a trecut prin durerile nașterii, iar pe de altă parte, datorită conceperii divine, El era întruchiparea lui Dumnezeu, ceea ce Îl făcea deopotrivă Dumnezeu și om.
Ioan1:1. La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. 14. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.
Unii cred că Dumnezeu s-a împreunat cu Maria după cum o face un bărbat și o femeie, de aceea o ridică pe Maria în slăvi. Duhul Sfânt nu a avut nevoie de ovulul Mariei pentru a-L concepe pe Isus, de alt fel Isus ar fi moștenit natura păcătoasă a Mariei. Dumnezeu a folosit uterul Mariei unde să se dezvolte ceea ce Duhul Sfânt a conceput de unul singur (Mat. 1:20).
Iată ce spune însuși Domnul Isus despre întruparea Sa?
Evr. 10: 5. De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
Dumnezeu nu a dorit jertfe, daruri, arderi de tot sau jertfe pentru păcate.
- Jertfe – tăierea și mâncarea animalelor ca închinare Domnului.
- Prinoase – darurile de mâncare aduse în timpul închinării.
- Ardere de tot – jertfirea unui animal prin ardere deplină.
- Jertfe p/t păcat – omorârea animalelor pentru păcatele oamenilor.
Soluția lui Dumnezeu pentru păcatele omenirii a implicat întruparea Fiului lui Dumnezeu și apoi jertfirea Sa, căci de fapt sângele animalelor jertfite nici nu putea șterge păcatul omenirii (Evr. 10:4), ci doar aducea aminte de păcatele lor.
”Mi-ai pregătit un trup” se referă la întruparea miraculoasă a Domnului Isus în fecioara Maria. Știu că atunci când spun întruparea miraculoasă a lui Isus, vă gândiți la nașterea lui Isus. Aceasta este o dovadă că atenția noastră este ușor furată de ceea ce se vede, și că într-o măsură oarecare ne-a fost furat această sărbătoare.
Din cele citite în Biblie, tot ce a fost neobișnuit la nașterea lui Isus a fost steaua (care a condus magii la Isus) și îngerii (care au înștiințat păstorii despre nașterea lui Isus), iar în rest presupun că a fost o naștere efectiv obișnuită: cu travalii, dureri, țipete și lacrimi de bucurie.
Miracolul întrupării lui Isus nu a avut loc la naștere ci la concepere, atunci când Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maria și în ea s-a zămislit pruncul (Mat.1:20).
Adesea la Crăciun se predică despre împrejurările și lucrurile adiacente nașterii lui Isus, dar tocmai acestea ne fură atenția de la Isus. Ați vizionat filme despre nașterea lui Isus, ați privit desene animate cu nașterea lui Isus și ați cântat colinzi în care se vorbește mai mult despre:
- steaua din răsărit, care a semnalat nașterea Mântuitorului;
- păstorii de noapte, care au fost colindați de un cor îngeresc:
- animalele din grajd și anturajul modest în care s-a născut Isus;
- ieslea în care a fost culcat Isus;
- binecuvântata Maria, care a fost aleasă de Dumnezeu;
- înfuriatul Irod, care a ucis toți băieții de până la doi ani;
- magii din răsărit care au adus daruri: aur smirnă și tămâie, etc.
Toate acestea sunt importante, dar nu într-atât, ca să umbrească persoana Mântuitorului Isus Hristos. Dacă prin ”întruparea lui Isus” ne referim doar la naștere, atunci Isus este doar fiul Mariei, dar dacă prin întruparea lui Isus ne referim la concepere, atunci Hristos este fiul lui Dumnezeu. Isus nu este special, pentru că L-a născut Maria, ci pentru că a fost conceput de Duhul lui Dumnezeu în fecioara Maria. Oare nu credem noi că viața pruncului nu începe odată cu prima respirație, dar încă de la concepere? Nu nașterea lui Isus a fost miraculoasă, ci conceperea lui a fost miraculoasă, iată de ce expresia ”Mi-ai pregătit un trup” se referă la lucrarea miraculoase de concepere.
Societatea contemporană a mai adăugat elemente simbolice la această sărbătoare care creează dispute printre credincioși, și ne astfel ne fură atenția și sărbătoarea adevărată a Crăciunului. De exemplu:
- bradul veșnic verde;
- tăierea porcului și cozonacii de Crăciun;
- mâncăruri de sărbătoare: serate, matinee și colindatul;
- personajul enigmatic Moș Crăciun / Nicolae;
- cadouri și dulciuri pentru copii, etc.
Toate acestea ne inundă viața cu grijuri și nu mai avem când să cugetăm la miracolul întrupării lui Isus, ca eveniment central în istoria omenirii. Iată ce ar trebui să ne preocupe:
- Vrăjmășie voi pune ...între sămânța ta şi sămânța ei (Gen. 3:15);
- Iată-mă că vin! (Ps. 40:7). Cine și cui a spus aceste cuvinte?;
- Zămislit de la Duhul Sfânt (Mat. 1:20). Isus nu s-a născut în chip miraculos, ci în mod obișnuit, ca orice om. Ceea ce a fost supranatural în nașterea Lui, a fost conceperea de la Duhul Sfânt;
- Îi vei pune numele Isus (Mat. 1:21). Yeshua – Dumnezeu mântuie;
- S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul (Lc. 211). Hristos înseamnă Unsul (Mesia) promis de profeți;
- Îi vor pune numele Emanuel (Mat. 1:23) – cu noi e Dumnezeu. În mod abuziv catolicii europeni au ponegrit această expresie în cruciade. În mod abuziv ortodoxii ruși caută să-și îndreptățească crimele de război ascunzând-se după acest nume, chiar dacă această expresie a fost relevantă doar pentru cei din timpul lui Isus;
- Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului (Lc. 2:23) și aceasta se referea și la Isus ca întâi născut;
- Au văzut ochii mei mântuirea Ta (Lc. 2:30) a zis Simeon. El a inversat numele lui Isus din Dumnezeu mântuie – Mântuirea Ta, ceea ce înseamnă personificarea mântuirii. Mântuirea nu e un fenomen sau acțiune, ci este o persoană și are un nume;
- A luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor” (Fil. 2:7);
- "Cuvântul s-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am văzut slava Lui, o slavă ca a singurului născut din Tatăl." (Ioan 1:14);
- "Fiul Său, Isus Hristos, Domnul nostru, care, după firea dumnezeiască, este Fiul lui Dumnezeu, iar după firea omenească, s-a făcut descendent al lui David." (Rom. 1:3-4);
- El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui (Evr. 1:3) χαρακτὴρ – expresia exactă a substanței lui Dumnezeu.
Pe timpuri diavolul l-a înfuriat pe Irod, ca să ucidă toți copiii de la doi ani în jos, în speranța să-L ucidă și pe Hristos. Azi, diavolul promovează avortul, ca să ucidă copiii încă din burta mamei, știind că aceasta aduce durere Celui ce îi creează în chip minunat acolo.
Hoţul nu vine decât să fure, să înjunghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug (Ioan 10:10).
Isus a ales să se întrupeze în această lume în uterul femeii. Lucrarea diavolului este să omoare copilul încă din uterul femeii. În semn de batjocură diavolul expresia celebră ”trupul meu” și o folosește ca motto ”Trupul meu, alegerea mea”. După această expresie se ascunde o lucrare diabolică, prin care mamele își omoară pruncii, pentru ca să trăiască fără angajamente sau în desfrâu.
De aceea, când intră în lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; (Evr. 10:5).
…acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi; (1Cor. 11:24).
Diferența e în faptul că Isus a spus: Eu îmi dau ”trupul Meu”, ca voi să trăiți, pe când diavolul promovând avortul, zice: ”trupul meu – alegerea mea”, adică eu te omor pe tine, ca să trăiesc eu.
Pot să ne fure sărbătoarea, dar nicidecum nu poate să Îl fure pe Hristos. Iar noi Îl sărbătorim pe Hristos. Crăciunul nu e despre sărbători fericite, mâncăruri alese, cadouri și dulciuri etc. Crăciunul nu e despre staul și iesle, păstori și magi, steaua și darurile etc. Crăciunul e celebrarea întrupării miraculoase a Domnului Isus Hristos – Mântuitorul nostru.
