Omul cel vechi a fost răstignit împreună cu Iisus Hristos, pentru ca păcatul să nu mai stăpînească asupra noastră cu putere (Rom 6:6). Aceasta a putut s-o facă doar Dumnezeu, adică să ne izbăvească de păcat și de puterea lui (Rom 6:7). Pe cînd firea pămîntească împreună cu poftele ei, trebuie s-o răstignească fiecare credincios în parte (Gal 5:24). Firea pămîntească este răstignită și lipsită de putere prin biruința zilnică asupra poftelor ei.
Fără îndoială, că Dumnezeu a făcut partea Sa la perfecție și ne-a chemat ca și noi să nu mai trăim după îndemnurile firii pămîntești, căci cine din noi va trăi după îndemnurile firii va muri negreșit (Rom 8:13). Mîntuirea nostră este asemănătoare cu ieșirea poporului Israel din Egipt. După cum Domnul a nimicit armata egipteană, înnecînd-o în mare, tot așa a nimicit și omul cel vechi răstignindu-l pe cruce. Însă Domnul nu a nimicit cananiții de care s-au speriat poporul Israel la intrarea în țara promisă. Ei însuși au trebui să lupte împotriva lor și să-i biruiască. Tot așa este și cu firea noastră pămîntească. Domnul nu a nimicit-o, ci a lăsat-o ca fiecare credincios să o răstignească, ca să nu mai împlinească poftele ei.
Să ne ajute Domnul, ca prin această înțelegere să nu fim debusolați în trăirea noastră creștină, ci să știm bine ce avem de făcut. Dacă trăim după îndemnurile firii, vom muri, dar dacă prin Duhul facem să moară faptele firii vom trăi.
