Ucenicul lui Iisus Hristos este cel ce:
- a crezut în El și a fost născut din nou (In. 1:12-13).
- stă ferm pe cuvîntul lui Dumnezeu, avînd convingerile cizilate de Biblie (In. 8:31). El citește (Ap. 1:3), studiază (F.A. 17:11), memorizează (Ps. 119:11), meditează (Ps. 1:2-3), vorbește / ascultă (Romans 10:17) de Cuvintele lui Dumnezeu.
- iubește pe Dumnezeu mai mult ca orice și oricine (Lc. 14:26). Dragostea de Dumnezeu întrece cu mult afecțiunea pe care o avem față de apropiații nostri. Dragostea față de oameni ar fi ură dacă ar fi comparată cu dragostea de Dumnezeu.
- manifestă dragostea față de toți oamenii și mai ales față de frați (In. 13:35). Această dragoste (1Cor.13:4-7) și face diferența dintre un creștin religios, rece, dezinteresat și un creștin plin de viață.
- zilnic se leapădă de sine prin ași supune voința sa voinței lui Dumnezeu (Mat. 16:24). De bună voie se supune lui Dumnezeu luîndu-și crucea și urmîndu-L pe Hristos.
- slujește pe Dumnezeu și aduce roade în umblarea sa cu Hristos (In. 15:8). Avînd în fața ochilor imaginea faptului cum Iisus le spăla picioarele (In. 13:1-17), ucenicul lui Hristos va împlini dorințele Lui cu jertfire de sine.
- nu iubește lucrurile din lumea aceasta (Lc. 14:33) pentru că pasiunea vieții lui este cauza lui Hristos, el va renunța la ceea ce oferă această lume ca să ne distragă de la ce e mai important. Ucenicul lui Isus nu va iubi: banii, bogățiile, slava, faima, renumele, plăcerile etc. pentru că el le abandonează pe toate acestea de dragul lui Hristos (Fil. 3:7). Comoara lui este în cer (Mat. 6:19-20).
- își investește viața sa în alții făcîndu-i ucenici ai lui Hristos (Mat. 28:19).
- învață și ascultă în totalitate de Hristos (Lc. 9:35).
- nu se împotrivește cînd este corectat (Mat. 16:22). Nu caută îndreptățiri, ci este suficient de onest ca să primească criticile și să se conformeze după imaginea lui Hristos (Rom. 8:29, 1In 2:6).
- se supune și ascultă binevol de Dumnezeu și autorități (Ef. 5:24, Evr. 13:17). Ascultarea de cuvîntul Domnului trebuie să fie imediată și categorică, atunci aceasta va aduce rezultate mai mari decît ne dorim noi (Lc. 5:4-9). Cît privește ascultarea de autorități pămîntești (părinți, șefi, autorități civile sau spirituale), ascultarea trebuie să fie doar în Domnul (F.A. 4: 29) adică, dacă nu contravine cu ceea ce spune Dumnezeu.
- se smerește și este lipsit de invidie (Philippians 2:3). El se bucură pentru succesul altora.
- caută să placă mai întîi lui Dumnezeu și apoi oamenilor. Nu caută să fie lăudat, ci să trăiască viața după placul lui Dumnezeu (2Cor. 5:9).
- iartă pe alții așa cum Iisus l-a iertat pe el și nu ezită să ceară iertare, dacă a greșit cu ceva (Ef. 4:32).
