Iov – un om
care se teme de Dumnezeu, a suferit foarte mult în viața sa, totuși își
recunoaște starea sa care nu poate s-o schimbe decît Dumnezeu.
Evenimentele
din cartea Iov sunt plasate cronologic în primele secole după creație. Posibil
că Iov a trăit în timpul patriarhilor sau nu mult după potop, dar înainte de
Avram.
1.
Aranjează-ți
priorităților într-o ordine corectă.
a. Spiritualul
cu materialul nu se exclud reciproc. Ne este ușor să înțelegem și să acceptăm
pe cineva sărac și spiritual, sau bogat și nespiritual, dar vedem în exemplul
lui Iov ca e posibil să fii spiritual, chiar dacă ești bogat.
Lucrurile
spirituale pot merge mână în mână cu cele materiale atunci când există o listă
corectă a priorităților.
Iov arată că
lucrurile materiale, chiar și copiii săi, nu erau o prioritate mai mare decît
cele spirituale prin faptul că după ce a pierdut toate avuțiile sale și chiar
copiii săi, el a spus: Domnul a dat, și Domnul a luat, - binecuvântat fie
Numele Domnului! 1:21.
Relația
strânsă dintre Iov și Dumnezeu nu se vede, ca la mulți oameni, când le este
greu, atnci ei strigă către Dumenzeu, ci atunci când la el și la familia sa era
totul mai mult decît bine, Iov întreținea o relație superbă cu Domnul
închinându-se regult.
i.
Fără prihană
i.
Curat la suflet
ii.
Se temea de Dumnezeu
iii.
Se abătea de la rău
iv.
Foarte bogat
v.
Cel mai respectat
Această ordine a priorităților la
Iov nu era accidentală, căci chiar când după ce suferea și a venit chiar soția
sa să-i spună o soluție așa cum o vedea ea, el a spus: Ce! Primim de la
Dumnezeu binele, și să nu primim și răul? Ceea ce a pierdut și ceea ce a
suferit puse împreună nu a putut să îi schimbe acestă ordine a priorităților.
b. Lista
priorităților – Dumnezeu este în toate și mai pe sus de toate. Nici nu se
cuvine să Îl punem pe Dumnezeu într-o listă cu lucrurile pîmântești, chiar dacă
Îl punem sub numărul întîi. Dumnezeu trebuie să fie în toate și totodată mai
presus de toate. Dumnezeu e mai presus de toate, fiindcă Dumnezeu nu este
prioritar, El este esențial. Iov se închina lui Dumnezeu cînd avea de toate, și
se închina lui Dumnezeu cînd a pierdut toate.
i.
Familia – soț/soția,
copii, părinți, frați, alte rude.
ii.
Slujirea – slujirea
cu angajament, slujirea ocazională, ajutrarea
iii.
Cariera (Serviciul/studiile) și odihna -
iv.
Prietenii – apropiați, cunoscuții
v.
Hobby
După ce a pierdut tot ce era pe
lista de priorități, Iov s-a aruncat la pământ și s-a închinat, arătînd că
esențialul rămâne.
2.
Fii un părinte
excelent ca Iov
a. Copii săi
ascultau de Iov chiar și după ce au devenit independenți.
Iov avea 10 copii deja mari, care
aveau familiile lor și casele lor. La primul cuvânt al lui Iov, copiii lui
veneau la el și el aducea jertfe pentru ei.
De obicei copiii
oamenilor bogați, sunt alintați, răsfîțați, neascultători, nerespectoși,
fiindcă cresc fără să știe de nevoi, lipsuri și greutăți. Dar vedem că în cazul
lui Iov, el a putut să îi educe în ascultare și respect, chiar dacă era bogat.
Iov se
deraja de viața spirituală a copiilor săi. Mulți părinți nici nu le pasă de
starea spirituală a copiilor săi. Cînd se îmbolnăvesc fizic și li se ridică
temperatura sau un accident oarecare, parinții sunt puși pe jar. Dar cînd
copilul minte, fură, se mînie, părinții adesea nu iau nici o măsură. Iov se îngrijea
și de viața interioară a copiilor lui. Copiii lui erau așa educați ca să se
teamă de Domnul și să valoreze lucrurile spirituale. Aceasta se vede prin
faptul că ei nu disprețuiau chemarea pentru ca Iov să aducă jertfe pentru ei.
Probail ei nu făceau păcate
exterioare, care sunt evidente: să fure, să curvească etc. pentru că ar fi
știut Iov despre aceasta. Dar, Iov spunea: poate că au păctuit în inima lor.
Deci poate ar fi făcut un păcat interior, care nu se vede. Și pentru acesta el
aducea jertfe de curățire. Nu doar pentru unii, ci pentru fiecare. David tot se
ruga penru păcatele făcute din necunoștință în Ps. 19:12
Erau educați să fie uniți în
familie, căci cel ce organiza ospățul, invita pe fiecare, chiar și pe surori.
3.
Sfinții nu
sunt scutiți de suferințe.
a. Cel ce
ascultă înfruntă furtuna, cel ce nu ascultă înruntă iadul. Fiindcă ești
evlavios, Dumnezeu permite să devii ținta atacurilor lui Satan.
În Mat.
14:22 vedem cu Iisus silește pe ucenici să intre în corabie și să treacă marea.
Ei nu au reproșat sau comentat acest fapt, ci au ascultat de Iisus și au intrat
în corabie. Oare li se poate întîmpla ceva rău celor ce ascultă de Iisus? Ei
puteau să nu asculte și să rămână pe țărm. Atunci nu îi prindea furtuna pe mare
și să se înspăimânte până la moarte. Dar, ei au ascultat și au înfruntat
furtuna. În contrast cu ascultarea este neascultarea, care de fapt poate să te
scutească de anumite furtuni, dar totodată îți va garanta văpaia focului
gheenei. Mat. 19:17 - cel ce ascultă va intra în viața veșnică.
b. Dumnezeu e
cu tine în toate problemele pe care le înfrunți.
Unii oameni s-ar gândi că așa oameni
ca Iov nu ar trebui să aibă nici o problemă. Dar vedem faptul că dacă ești
bogat, spiritual și credincios nu garantează lipsa problemelor sau suferințelor
în viață. Diferența este în felul în care noi reacționăm.
Ne vom
lepăda de Dumnezeu ca să evităm suferințele, așa cum soția lui Iov dorea, sau
reacționezi ca Iov, spunând: Domnul a dat, Domnul a luat, - binecuvântat fie
Numele Domnului. Iov 1:21.
Iata, noi numim fericiti pe cei ce au rabdat. Ati auzit vorbindu-se
despre rabdarea lui Iov si ati vazut ce sfarsit i-a dat
Domnul si cum Domnul este plin de mila si de indurare. (Iac.5:11)
4.
Satan
răcnește, dar Dumnezeu ocrotește.
a. Satan venea
de la cutreierarea pîmântului și s-a prezentat în fața lui Dumenzeu. Sfera lui
de activitate este în jurul pământului. Adesea visurile creștinilor nu este să
facă ceea ce făcea Iisus, ci ceea ce face Satan. Iisus umbla din sat în sat să
predice Evanghelia și mînca în casele păcătșilor. Cămeruța lui de rugăciune
erau munții. Dar mulți creștini au azi visul să facă înconjurul lumii și să fie
cazați în hotele cu 5 stele.
b. În Ap. 12:9
vedem aproape toate titlurile Celui rău: balaurul cel mare, șarpele cel vechi,
Diavolul, Satana, înșelătorul întregei lumi și în v. 10 pîrâșul fraților
noștri. Cînd întâlnim balaurul sau leul care răcnește, el atacă cu prigoană.
Cînd întâlnim șarpele și satana, el atacă cu înșelăciuni, minciuni. În cazul
lui Iov, Satan a venit cu atac direct, ca să îl facă să se simtă că Dumnezeu
l-a părăsit și că nu îl iubește. Când suferi, Satan îți spune că Dumnezeu te-a
abandonat și nu-i pasă de tine. În cazul lui Eva, Satan a venit cu șeretlic și
a pus îndoială în Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta e tactica celui rău: 1) pune
la îndoială dragostea lui Dumnezeu, 2) pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu.
c. Dumnezeu ne
ocrotește și limitează pe Satana să nu ne ispitească peste puteri.
1:1-2 –
prima descriere a neprihănitului Iov. Dumnezeu se laudă cu Iov 1:8. Aici vedem
trei sfere de apărare pe care le are credinciosul din partea lui Dumenzeu. Iov
1:10 L-ai ocrotit:1) pe el, 2) casa lui și 3) tot ce-i al lui. Dumnezeu a
permis lui Satan să atace sferele 3 și 2. După ce a pierdut totul, Iov nu a
păcătuit de loc, ci s-a închinat lui Dumnezeu și a binecuvântat pe Dumenzeu.
2:3 – Dumnezeu
se laudă cu Iov chiar după ce a pierdut totul. –Așa oameni sunt egoiști, ei pot
să piardă tot și să rămână credincioși, dar ia atinge-Te de el personal.
Dumnezeu nu
ne ferește de atacurle lui Satan, ci ne dă putere să răbdăm, să biruim 1Cor.
10:13 și astfel noi devenim mai pregătiți pentru cer și mai asemenea ca El. De
ce oare Satan nu a omorât-o pe soția lui Iov din prima dată, doar Dumnezeu i-a
permis să atace și sfera 2? Eu cred că el s-a gândit, femeia asta mi-ar aduce
mai mult folos, cînd e vie, decît e moartă. N-a atins-o pentru ca s-o
folosească la cea mai importantă sferă. Zi și noapte să îi bată la cap lui Iov
ca să-L blasteme pe Domnul. Totuși Iov nu a păcătuit nici după aceasta. Dar
ispitirea lui Iov nu s-a terminat aici. Satan mai avea niște resurse – cei trei
prieteni ai lui Iov, care îți vor spune că tu nu ai suficientă credință, de
aceea nu te vindeci, sau ai vre-un păcat nemărturisit în viața ta de aceea
treci prin suferință. Ei au plâns, dar primul lucru care l-au făcut a fost să
critice și să acuze, dar nu să încurajeze și să aducă speranță. Suferința lui
Iov doar a dat pe față cît de fățarnici erau prietenii lui. Așa că la urmă
Dumenzeu le spune duceți-vă la Iov să se roage pentru voi ca să nu vă pedepsesc
pentru nebunia voastră. Dacă tu suferi, și vin indivizi ca soția sau prietenii
lui Iov, binecuvântează-i și iubește-ți vrăjmașii. Cînd vedem pe cineva că
suferă, mai degrabă să fim ca Elihu, să nu judecăm. Mai degrabă să spunem că nu
știm pentru ce sunt suferințele din viața ta, eu nu sunt judecătorul, dar eu
sunt de partea lui Dumnezeu și mă rog pentru tine, la Iisus – mijlocitorul
nostru.
5.
Sensul
suferințelor este desăvîrșirea noastră.
a. De ce eu?
Aceasta e întrebarea care și-o pun mulți cînd ajung în suferință. Dar, de ce nu
ne-am pune aceeași întrebare cînd peste noi vine o binecuvîntare? Dumnezeu
urmărește despvârșirea noastră prin orice încercare.
b. Expeditorul,
poștașul și destinatarul. Adesea oamenii se supără pe acei oameni, care după
cum cred ei, i-a ofensat, atacat sau agresat. Iacov 1:2-4 Fratii mei, sa priviti ca o mare bucurie cand treceti prin
felurite incercari, ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.
Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavarsit lucrarea, ca sa fiti desavarsiti,
intregi si sa nu duceti lipsa de nimic. Cînd urmărești cu atenție cum Dumnezeu
te desăvârșește, o sa ajungi să mulțumești lui Dumnezeu pentru ceea ce suferi
și pentru ceea prin cine vin suferințele.
c. Isus a spus:
Isus a zis lui Petru: "Bagă-ți sabia în teacă. Nu
voi bea paharul pe care Mi l-a
dat Tatăl să-l beau?" Ioan.18:11. Isus știa clar că suferințele lui nu vin din partea
omului, ci de la Tatăl, de aceea nici nu se supăra pe cei care îl băteau și
răstigneau. Adesea noi facem ca și Petru, care a luat sabia să a tăiat urechea
lui Malhu, pentru că ne supărăm tare pe cel prin care vin suferințele și nu
urmărim la Cel ce le-a trimis, adică la Dumnezeu. Iuda Iscariotul era doar
poștașul care a adus paharul destinat lui Iisus, dar venea de la Tatăl. Paharul
care vine de la Tatăl poate fi mai amar ca pelinul, dar nu conține otravă. Pe
cînd ceea ce îți oferă Satan, este dulce dar e otravă pură.
