Sper că s-a întipărit foarte clar acel ciclu vicios în care Israel intra în păcat național, venea pedeapsa lui Dumnezeu, iar când se pocăiau, Dumnezeu le dădea izbăvirea și ei se puteau bucura de pace (4P).
Unii ar putea zice, dacă... păcatul aduce consecințe iar pocăința aduce iertarea, atunci nu e mare problemă să păcătuiești, dacă păcătuiești atent și calculat, iar apoi te pocăiești imediat, poți evita consecințele. Aceasta este metoda lui Iuda. Nu-i nimic nou sub soare. El a încercat să fie și cu Isus și cu păcatul. A vrut să obțină ce-i mai plăcut din lumea materială și să ia ce-i mai bun din lumea spirituală. Așa nu merge.
Am auzit o știre despre preotul șmecher care zicea: ”iartă-mă pe 5 min. făcea ce-și dorea. El se pocăia înainte ca să păcătuiască.
Dumnezeu dorește să ne ierte și să ne izbăvească, dar NU oricum și cu orice preț. Sunt anumite condiții în care El oferă iertarea și izbăvirea. Atunci când nu întrunim condițiile Lui, să nu ne așteptăm la iertare și mântuire garantată.
Dacă nu învățăm lecția și continuăm pe acea spirală vicioasă ca la poporul Israel, nu este exclus ca la un anumit timp Dumnezeu să ne refuze. Când cochetezi cu păcatul trebuie să știi că ai putea veni la Dumnezeu și El să-ți zică: stânga împrejur.
Jud. 10:6. Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteilor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor, şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. 7. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut în mâinile filistenilor şi în mâinile fiilor lui Amon. 8. Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume: pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor, în Galaad.
10. Copiii lui Israel au strigat către Domnul şi au zis: "Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor." 11. Domnul a zis copiilor lui Israel: "Nu v-am izbăvit Eu de egipteni, de amoriţi, de fiii lui Amon şi de filisteni? 12. Şi când v-au apăsat sidoniţii, Amalec şi Maon, şi aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor? 13. Dar voi M-aţi părăsit şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea, nu vă voi mai izbăvi. 14. Duceţi-vă şi chemaţi pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!"
Până la acest moment, ciclul vicios se repeta by default. Poporul păcătuia și Dumnezeu trimitea pedeapsa, poporul își dădea seama și venea cu pocăință, iar Dumnezeu îi izbăvea. Acesta este cel de al 7 ciclu vicios. Cifra 7 reprezintă plinătatea. S-a umplut paharul mâniei și nu mai este loc de îndurare. De data aceasta intervine Dumnezeu în persoană și le refuză pocăința lor. Îi trimite la dumnezeii străini și le întoarce spatele.
Adesea Dumnezeu e prezentat subiectiv și eronat, ca fiind doar iubitor și milos. Orice ai face... El te va ierta. Oricâte ori ai repeta... El se va îndura etc. Așa ne-ar place nouă..., dar El e și drept. El e și suveran. El nu este dator cu nimic. Dacă continuam în necredința și păcatul nostru, într-o bună zi Dumnezeu ne va refuza și nu vom putea să-I reproșăm ceva. El face ce vrea. El e îndurător, dar îndurarea Sa nu-i infinită.
- Ușa harului se închide – când mori și nu ești împăcat cu El. Nici o persoană nu poate intra în Împărăția Cerurilor, dacă nu este născută din nou. Aceasta este singura condiție. Ca să fii născut din nou trebuie să crezi în jertfa lui Hristos și să te pocăiești sincer.
- Ușa harului se închide – în timpul vieții, căci ți-ai împietrit inima. Pocăit fiind ești expus la o sumedenie de pericole: să-ți pierzi credința, să rătăcești de la credință și să te lepezi de credință. Toate acestea sunt consecințele trăirii sau întoarcerii din nou și din nou la același păcat sau în mod conștient cochetezi cu păcatul.
- Ușa harului se închide – când va reveni Hristos. Hristos poate reveni în orice moment, de aceea ușa harului s-ar putea închide în orice moment, iar cei ce nu au fost născuți din nou, așa și nu vor mai avea această șansă.
Biblia ne oferă exemple multiple de oameni pentru care ușa Harului s-a închis în timpul vieții și nu au mai putut face nimic ca să fie salvați. Chiar dacă își regretau păcatul, plângeau și țipau, Dumnezeu i-a refuzat.
1. Toată lumea de la potop (Gen. 6-9). Dumnezeu a închis ușa corăbiei lui Noe și nimeni nu a mai putut fi salvat, deși se pocăiau, băteau la ușă și se cățărau pe corabie, dar era prea târziu.
2. Faron și-a împietrit inima inițial și s-a opus inițiativei lui Dumnezeu (Ex. 7:-14). Atât timp cât faraon se împotrivea a avut timp să se răzgândească și să nu se împotrivească lui Dumnezeu. Dar a venit un timp, când deja Dumnezeu l-a împietrit și atunci deja nici măcar faraon să fi vrut, nu mai putea schimba nimic. Există o linie roșie pe care dacă o treci, Dumnezeu se poate împotrivi și să-ți taie calea spre mântuire. Nu putem vedea acea linie, dar trebuie să ai tupeu, ca s-o testezi.
3. Poți zice, că aceștia nu au cunoscut pe Dumnezeu, dar noi care ne-am pocăit e o altă poveste. Da, dar pericolele sunt aceleași. Când poporul ales al lui Dumnezeu și-a făcut un vițel de aur, ulterior s-au pocăit și Moise a mijlocit pentru popor, dar aproape 3000 de israeliți au murit fără să aibă șansa să se pocăiască (Ex. 32).
4. Poți zice: chiar în așa păcat evident de idolatrie, nu mai cădem noi... Tot din poporul Israel, chiar împărat fiind, Saul nu a ascultat de cuvântul Domnului (1Sam. 15:25) și Dumnezeu l-a lepădat. Saul s-a pocăit și Îl implora, dar a fost lăsat. El a trecut acea linie roșie din prima, dintr-o singură neascultare. Știi tu unde e linia ta roșie? Ai vrea să riști? Nu cred.
5. Poți zice: astea toate s cazuri din VT. Ei nu aveau pecetea mântuirii... Anania și Safira erau membri în biserică (Fapte 5). Ei tot au comis o singură greșeală și aceea a fost fatală. Orice păcat poate fi fatal, nu doar minciuna. De exemplu ne vegherea celor 5 fecioare, cărora li s-a închis ușa harului în fața lor.
6. Iuda Iscarioteanul (Matei 27:3-5) a gustat din plin tot ce se numește creștinism: a auzit direct cuvintele lui Isus, L-a văzut cu ochii lui pe Dumnezeu încarnat, a primit puteri miraculoase de a vindeca și a scoate draci, a participat la cina cea de taină, a fost martor ocular la învierea lui Isus... dar eticheta de ”fiul al pierzării” așa și nu a putut să o spele.
7. Domnul Isus a dat apostolilor (conducerii bisericii) autoritatea să ierte sau nu anumite păcate, pentru care credincioșii sunt fie disciplinați, fie excluși din biserică (Ioan 20:22-23). Unii credincioși s-au lepădat sau au naufragiat în credință. Dintre aceștia sunt Imeneu și Alexandru, despre care ap. Pavel zice că i-a dat pe mâna satanei (1Tim. 1:18-20).
Care sunt condițiile de bază pentru iertare de la Dumnezeu?
A. Credința (în jertfa lui Hristos). Lipsa credinței sau apostazia (lepădarea de credință) slujește ca trigger pentru pedeapsa veșnică. Primul și principalul păcat pentru care vor fi judecați oamenii este necredința. Iertarea este posibilă doar datorită credinței în jertfa lui Hristos. Nu este alt nume sub cer în care avem mântuire.
Fapte 10:43 ...oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor."
B. Pocăință sinceră. Când vii cu inima zdrobită la Dumnezeu și îți ceri iertare, Dumnezeu te iartă. Dar dacă comiți conștient păcatul ca apoi să te pocăiești, despre ce sinceritate poate fi vorba?
Dumnezeu nu le-a reproșat nimic în cele 6 pocăințe precedente. Le venea imediat în ajutor. Ce L-a făcut pe Dumnezeu să refuze pocăința lor? Dumnezeu nu poate fi amăgit, manipulat, batjocorit. Faceți roade vrednice de pocăința voastră. El cercetează inima și rărunchii și vede gândurile inimii.
Iacov 4:8-10. Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! ...Simţiţi-vă ticăloşia... smeriţi-vă înaintea Domnului,
C. Acum. Credința și pocăința nu sunt singurele condiții. Ai putea să crezi și să vii cu pocăință, dar să fie prea târziu și să fii refuzat. După moarte pocăință nu-i, căci oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata (Evr. 9:27), dar nici ziua de mâine nu ți-i garantată, căci nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere (Iac. 4:14).
2Cor 6:2 "... Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii."
Nu vreau să te sperii, dar dacă persiști în necredință sau cochetezi cu păcatul, cu gândul că în ultima clipă te vei pocăi și El te va ierta, ascultă:
Evr. 10:26. Căci, dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, 27. ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi.
Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește azi să te pocăiești (Fapte 17:30), dar dacă conștient continui în păcat, nu mai rămâne nici o speranță? De fapt, pentru că îți împietrești inima prea mult (și nu știi când vei trece limita), riști ca Dumnezeu însuși să se împotrivească pocăinței tale.
2Tes. 2:10 ...pentru că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântuiţi. 11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, 12. pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.
Ce trebuie să faci, ca Dumnezeu să nu te refuze?
Jud. 10:15. Copiii lui Israel au zis Domnului: "Am păcătuit, fă-ne ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!" 16. Şi au scos dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit Domnului. El S-a îndurat de suferinţele lui Israel.
Crede și pocăiește-te sincer azi, abandonând tot ce e păcătos și rău. Pentru cei ce vor să ia ce-i mai bun din ambele vieți să le fie clar că nu-i posibil să slujești la doi stăpâni (Mat. 6:24).
„Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.” Ce seamănă omul, aceea va și secera.” (Galateni 6:7).
