La fiecare zi de naștere când felicităm pe cineva folosim
formulă de felicitare de serviciu. Aceeași formulă o folosim în mod special la
Anul Nou. Noi zicem ”La mulți ani!”. Mulți ani mă simțeam inconfortabil
când foloseam această formulă de felicitare. Căci omul nu are nici o putere asupra
zilelor sale.
Știința privește longevitate ca fiind un
rezultat al Mediul + Stilul de viața + Genetică. Personal cred că Mediul
și Stilul influențează calitatea vieții, dar nu determină vârsta. Cine a scris
codul genetic?
(Psalmul
139:13,16) ”Căci Tu ai întocmit rărunchii mei, Tu m-ai țesut în pântecele mamei
mele...Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea
Ta erau scrise toate zilele care îmi fuseseră rânduite, mai înainte de a fi
fost vreuna din ele.”
De mai mulți ani am schimbat această formulă de
felicitare și le zic la toți ”La mulți ani cu Isus!”. Pentru că
despărțiți de El nu putem face nimic (Ioan 15:5) și nu suntem decât o mână de
lut.
Am ajuns în 2026. Dumnezeu ne-a mai dat un an. Ce avem de gând să facem în acest an? Are Dumnezeu un cuvânt de spus la planurile tale din acest an?
1. Planurile noastre și Dumnezeu
Pe de o parte există unii care cred că omul nu poate
să-și facă planuri pentru viață. Și chiar dacă ar fi în stare, aceasta nu
are nici un rost, deoarece rezultatul este determinat deja.
Motoul lor este „Ce ți-e scris, în frunte ți-e pus”.
Ei cred că nimeni nu poate schimba nimic din soarta
care-i predeterminată. Dacă ați întâlnit așa creștini, să știți că ei au fost
mai mult influențați de curentul filosofic fatalist, decât de
Biblie.
Ei privesc viața ca pe un film în derulare, în
care noi suntem actorii. Fiecare actor joacă un rol deja imortalizat pe
peliculă. Nimic nu se mai poate schimba.
Pe de altă parte alții că omul este condamnat la
libertate și nu există un destin prestabilit. Ei consideră că fiecare om
este creatorul propriului destin. De aceea este necesar să îți faci planuri.
Motoul
lor este ”Cine nu planifică, de fapt planifică să eșueze”.
Dacă ați întâlnit așa creștini, atunci să știți că ei au
fost mai mult influențați de existențialismul umanist, decât de Biblie.
Ei privesc viața ca pe un profil pe social media,
în care fiecare decide ce să publice și ce imagine să-și creeze. Nu ești
obligat să postezi ceva, ci doar ceea ce alegi.
Creștinismul se află între
aceste două extreme. Fatalismul are mult în comun cu suveranitatea lui
Dumnezeu. Umanismul are mult în comun cu libertatea omului.
Dumnezeu este suveran. El este autoritatea
supremă și dincolo de El nu este nimeni altul. El le ține pe toate în control.
În acest fel, omul nu poate fi suveran: el nu decide când și unde să se
nască, sau când s-i înceteze pulsul, el nu decide ce talente naturale să aibă,
sau să iasă de sub influența legilor naturale ori spirituale. În acest sens
trebuie să rezonăm cu prorocul Ieremia, care afirmă că omul nu este stăpân pe
soarta lui.
„Știu,
Doamne, că soarta omului nu este în puterea lui; nici cel ce merge nu poate
să-și îndrepte pașii.” (Ieremia 10:23)
Omul nu-i stăpân pe soarta sa, dar totuși este
stăpân pe alegerea sa. El nu controlează ce i se întâmplă, dar
controlează cum răspunde. Dumnezeu îl ține pe om responsabil de faptele și
cuvintele sale.
Matei
16:27 „Căci Fiul Omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; și
atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”
Matei
12:36: „Vă spun că, în ziua judecății, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt
nefolositor pe care-l vor fi rostit...”
În cadrul suveranității lui Dumnezeu, omul are
o anumită libertate pentru care este responsabil. Ca și copilul la grădiniță.
El este liber să se joace cu cine vrea și cu care jucării vrea, doar în cadrul
acelei grădinițe. Datorită acestei responsabilități, omul are datoria de a
cunoaște și a face alegeri. Necunoștința și inacțiunea nu-l absolvește de
responsabilitate.
Planificarea se bazează pe discernământ și prioritizare. Esența
planificării este înțelegerea timpurilor și alegerea faptelor potrivite pentru rezultatul
dorit. Nimeni nu poate planifica ceea ce nu poate controla, dar avem
răspunderea de a planifica ceea ce controlăm.
Isus nu a fost împotriva oamenilor care își fac
planuri. Ba chiar încă a mustrat pe cei care nu-și fac planuri.
(Luca
14:28) „Căci cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi
să-și facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârșească?”
(Matei
25:26-27) "Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi
că strâng de unde n-am vânturat; prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii
la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al
meu!
Chiar și David (omul după inima lui Dumnezeu) a apelat
la serviciile profesionale de planificare. El a folosit pe fiii lui Isahar, care se pricepeau în
înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel (1Cron.12:32) – planificare.
Totuși, Dumnezeu râde de planurile noastre, când El nu
se vede în ele. Pilda bogatului nebun ne învață că Dumnezeu se poate
opune la așa planuri. Dumnezeu nu a ocărât capacitatea lui de planificare, ci
faptul că planul lui se oprea la lucrurile materiale, uitând de Dumnezeu.
Creștinul își face planuri fiind sensibil la vocea
Duhului Sfânt și rămâne flexibil, căci știe că Dumnezeu spune ultimul cuvânt.
(Proverbe
3:5-6) „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea
ta! Recunoaște-L în toate căile tale, și El îți va netezi cărările.”
(Iacov
4:13) Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: "Astăzi sau mâine ne vom duce în
cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie şi vom câştiga!",
14. şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Nu
sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. 15. Voi,
dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: "Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom
face cutare sau cutare lucru."
2. Planurile lui Dumnezeu și noi
Dacă
noi putem face planuri în limitele libertății noastre, credeți că El nu are
planuri? Mai mult decât atât, credeți că El nu are planuri pentru noi?
(Ieremia
29:11) „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul,
gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde.”
(Efeseni
1:4-5) „Căci El ne-a ales înainte de întemeierea lumii... după planul cel bun
al voii Sale.”
Dumnezeu are planuri și aceste planuri ne includ pe
noi. Noi suntem parte din planul măreț al lui Dumnezeu în care avem anumite
roluri. Datorită liberului arbitru, noi nu suntem roboți sau figuri pe tabla
de șah. Dumnezeu ne dă porunci, ne trimite proroci, ne-a dat Scriptura,
ne-a dat Duhul Sfânt, ca noi să știm ce rol avem de îndeplinit în planul său și
voluntar să îl împlinim.
Unii creștini consideră că planul lui Dumnezeu pentru
om e o DESTINAȚIE. Ei cred că Dumnezeu ne dă biletul și garantează
sosirea la destinație. Rolul omului în planul lui Dumnezeu este să se urce în
autobusul potrivit. Odată ce ești în autobusul potrivit, ai împlinit tot ce
aștepta Dumnezeu de la tine. Fiind în autobusul potrivit, deja poți să îți faci
planuri personale și să te ocupi de ce-ți place, căci oricum ajungi la
destinație. Adesea planurile acestor oameni sunt: să doarmă, să stea în
telefon, să converseze pe teme curioase, ș.a. ca să nu se plictisească.
Nu putem nega că există o destinație predestinată
și acolo trebuie să ajungem. Unii devin creștini pentru a fi mai buni, alții pentru
a ajunge în cer, sau alții ca să nu nimerească în iad.
- A fi mai bun este doar destinația celor ce și-au pus nădejdea în
Hristos doar pentru viața aceasta.
- A ajunge în cer este o destinație insuficientă. O treime de îngeri
locuiau în cer și totuși au căzut și au devenit demoni.
- A scăpa de iad arată doar destinația nedorită, dar nu neapărat să
ajungi acolo unde trebuie.
Destinația nu este un loc – cerul. Destinația nu este
un lucru – mântuirea. Destinația este o persoană – Hristos.
Romani
8:29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai
dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi
născut dintre mai mulţi fraţi.
Fiecare avem un timp limitat în care trebuie să devenim
ca Hristos.
Alții creștini privesc planul lui Dumnezeu ca un TRASEU.
Există un traseu marcat de Dumnezeu, pe care trebuie să-l urmeze. Orice
abatere te aduce prin arătură, păduri, mlaștină etc. Rolul credinciosului în
planul lui Dumnezeu este să se țină de traseu. Acest traseu nu înseamnă fără dificultăți
sau fără reguli, dar totuși e cel mai bun posibil.
Poate tu ai obosit și ai vrea să:
- Faci o scurtătură, dar sunt prea mari șansele ca să scapi lucruri
necesare, care te așteptau pe traseul marcat.
- Mai ușurezi bagajul, dar ar putea să ajungi la o anumită etapă și să
ai nevoie anume de acel lucru ca să mergi mai departe.
- Să te abați pentru o aventură, dar s-ar putea să-ți adauge timp și să
ajungi prea târziu sau să nu ajungi deloc.
Traseul îți garantează nu doar destinația, ci și
experiența și formarea ta.
Calea credinciosului este trăirea după modelul lui
Hristos. Aceasta nu ne lasă libertatea de a trăi cum ne-ar plăcea și
să ne ocupăm cu ce am prefera. Există un model setat și acesta este planul Lui
pentru noi.
«Dacă
voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în
fiecare zi și să Mă urmeze.»” (Luca 9:23)
Trebuie să recunoaștem că nu doar destinația este
importantă, ci și calea spre acolo. De fapt traseul este planul lui Dumnezeu
pentru ca noi să devenim ca El.
(Matei
7:14) „... Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață, și
puțini sunt cei ce o află.”
Nu-i suficient să intri pe poarta strâmtă, ci și să
urmezi calea îngustă.
Alții creștini privesc planul lui Dumnezeu ca pe un
GPS/Navigator. Noi mergem pe calea cea îngustă spre destinația Hristos, dar
dacă ne abatem de la cale, Dumnezeu ne vorbește prin Duhul Sfânt, predici,
biserică ca să ne întoarcă la traseu.
- Accepți să fii corectat?
- Recunoști că ai greșit? Toți greșim în multe feluri.
- Te supui sau îți creezi calea ta?
Când conduci fără centură, robotul îți repetă din nou
și din nou, calm dar insistent. Ajungem să cuplăm centura, doar ca să
întrerupem acel sunet. Navigarea garantată a credinciosului are loc doar
prin călăuzirea Duhului Sfânt. Amintirea insistentă este semnalul SOS
pentru credincios. Ignorarea călăuzirii Duhului, nu îți ușurează calea și
viața, ba chiar te pune în pericol și poți chiar pierde destinația.
Ce să faci din punct de vedere practic:
- Roagă-te înainte de a scrie planul (Proverbe 16:3).
- Analizează dacă planul tău onorează pe Dumnezeu (Matei 6:33).
- Fii harnic și nu irosi resursele (Luca 14:28).
- Rămâi flexibil când Dumnezeu intervine (Iacov 4:15).
Cugetă la aceste întrebări singur și cu alți credincioși:
Gândesc eu ca și Hristos? Învață Scriptura.
Mă relaționez eu ca și Hristos? Fii smerit.
Vorbesc eu ca și Hristos? Evanghelizează lumea.
Mă preocup eu de ceea ce s-a ocupat Hristos? Fă ucenici.
