Multe invenții și descoperiri ale geniilor din trecut au rămas ascunse sau codificate pentru că nu s-au dorit să fie mărturisite. Generațiile următoare au avut nevoie de sute și mii de ani să ajungă la acel nivel. Cu alte cuvinte lumea a pierdut sute și mii de ani în dezvoltare pentru că mințile geniale pe care le-a dat Dumnezeu pe planeta noastră nu și-au mărturisit descoperirile.
-
Leo D’avinci a avut invenții pe care le-a criptat și și au
fost decodificate după sute de ani. Alte descoperiri așa și nu le-a mărturisit.
-
Se zice că Nikola Tesla făcea să treacă curentul prin el sau
să transmită curentul la distanță fără de a folosi cablu etc. dar așa și nu a
mărturisit cum am putea face și noi asta. Doar urmărim această minune cum o
face Dumnezeu la fiecare furtună.
Să
fi mărturisit ei atunci secretele descoperirilor lor, cum arăta oare lumea
noastră acum?
Ceva
mai tragic se întâmplă atunci când oamenii nu-și mărturisesc credință lor. În
acest caz, ei nu pierd doar sute și mii de ani în dezvoltarea civilizației, ci
pierd întreaga veșnicie.
Prin MĂRTURISIRE se ajunge la
mântuire.
Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca
Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi
mântuit.
Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu
gura se ajunge la mântuire (Romani 10:9-10).
Cine
poate fi mântuit?
Cel ce crede în inima lui că Isus a înviat din morți și mărturisește domnia lui
Isus în viața sa.
Mântuirea este rezultatul credinței în
Isus și mărturisirii personale.
În
mare parte fiecare om are credință, însă doar
credința în Hristos aduce
mântuire.
-
Oamenii cred tot ceea ce le spun oamenii dragi,
pentru că nu admit că ei ar avea vreun interes meschin de a le face rău.
-
Oamenii cred că ceea ce scrie pe sticluța cu medicamente,
corespunde exact cu ceea ce este în sticluță, căci nu admit că cineva ar putea
glumi cu așa lucru de importanță.
-
Oamenii cred chiar și horoscopul, cu toate că nu
au nici o dovadă a influenții astrelor asupra destinului particular al
individului.
Deci toți au credință, însă nu orice credință aduce
mântuirea.
Vladimir
Filimonovici Marțincovschi – fondatorul mișcării studenților creștini din
timpul Imperiului rus, care a făcut câteva încercări de a reforma doctrina
botezului în biserica ortodoxă, că să se boteze oamenii conform propriei
credințe, zicea:
Omul a murit, pentru că a crezut pe Satan, dar
a fost salvat, pentru că a crezut în Isus.
El
înțelegea că fiecare alege pe cine sa creadă. Chiar când unii zic că nu cred pe
Dumnezeu, de fapt ei aleg sa creadă pe Satan.
Am
stat de vorbă cu mulți oameni, pe care noi i-am califica ca fiind
necredincioși. Totuși ei mărturisesc că ei cred într-o putere, sau cred că
acolo sus este cineva care se uită după noi.
Chiar
și ateii au credință. Ei zic că nu cred în Dumnezeu, dar de facto ei cred în
neexistența Lui.
Ba chiar dacă te uiți cu băgare de seamă la lumea noastră vei avea nevoie de o
credință mai mare să crezi în neexistența lui Dumnezeu, decât să crezi că El
exista.
Vestitul
ateist Lew Wallace, care era general de armată în timpul războiului civil din
SUA, dar și critic literar în timp de pace, a decis să scrie o carte prin care
să deconspire înșelarea creștinilor de a crede în Dumnezeu. După doi ani de
cercetări și studii el s-a transformat într-un creștin, care a scris renumita
carte despre întâlnirea cu Hristos ”Ben Hur”. Mai înainte el credea că nu
există Dumnezeu, dar după doi ani de cercetări, el și-a corectat credință și a
început să creadă în existența lui Dumnezeu.
Cât
de ușor noi credem știrile, de care ne-am convins de mii de ori că ne duc în
eroare și ne mint, și cât de ușor e să credem când știm că Dumnezeu niciodată
nu ne-a amăgit? De ce nu L-aș crede?
...este cu neputință ca Dumnezeu să mintă...
(Evr. 6:18).
După
serviciul de biserică, s-a apropiat un om de pastor și îi spune: nu cred! Nu
pot să cred!
Pastorul, fiind aglomerat cu multe persoane în jurul lui, i-a scris un bilețel
și i l-a dat.
Pe bilețel era scrisă o scurtă întrebare: Pe cine nu crezi?
Mergând spre casă, necredinciosul recitea din nou și din nou acea întrebare și
nevolnic trebuia să-și răspundă: nu cred pe Dumnezeu.
În încercarea sa de a găsi îndreptățire, el a ajuns să spună ceea ce nu-i venea
să creadă: de obicei nu crezi pe cel ce te-a înșelat, cel cu o reputație
dubioasă. Dumnezeu nu a înșelat niciodată. Dumnezeu are o reputație impecabilă.
Deci, nu am motive să nu-L cred pe Dumnezeu.
Deci,
într-un fel sau altul, fiecare om crede, însă greșeala multora este că ei nu se
încred în Isus. Ei cred orice, chiar și unele lucruri absurde, dar nu-și
plasează credința sa în Isus Hristos. De aceea ei vor rămâne nemântuiți, căci
ei cred orice, numai nu ce trebuie. Ei nu cred în Isus Hristos. Pentru a fi
mântuit, trebuie să crezi în Isus Hristos pe care Biblia Îl descrie din plin.
Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în
Mine are viața veșnică (Ioan 6:47).
Cei
ce zic că ei cred în inima lor, dar nu e necesar să vorbești despre asta, vor
avea cea mai mare dezamăgire în ziua judecății. Credința e necesară, căci fără
credință nu putem fi plăcuți Lui (Evrei 11:6), dar credința trebuie mărturisită public. Doar atunci credința aduce
mântuirea.
Voi pleca, Mă voi întoarce in locuința Mea,
pana când vor mărturisi ca sunt vinovați si vor caută fata Mea. Când vor fi in
necaz, vor alerga la Mine." (Osea 5:15)
Tu
și eu putem fi convinși că suntem vinovați, dar Dumnezeu va aștepta până când
noi vom mărturisi vinovăția noastră, căci prin mărturisirea cu gura se ajunge
la mântuire.
Pocăința adevărată are trei etape:
- Recunosc că sunt păcătos
- Regret păcătoșenia mea
- Renunț la păcatul meu
Pocăința publică este mărturisirea
credinței.
Dumnezeu se retrage și așteaptă nu până când vom recunoaște supremația Sa, nu
până când vom regreta că nu L-am ales ca prima opțiune, ci până nu vom alerga
la El, Îl vom căuta și până nu ne vom mărturisi păcatul nostru prin pocăință.
Atât
Iuda Iscarioteanul, cât și Simon Petru, ambii s-au lepădat de Hristos. Iuda s-a
lepădat de Isus, când și-a pus în gând să-L trădeze. Petru s-a lepădat de Hristos
chiar de trei ori în seara când Hristos a fost arestat. Ambii erau sortiți
pieirii. După moartea lui Isus, Iuda a recunoscut că a greșit și chiar a
regretat acest fapt, căci s-a întors la templu și a aruncat cei 30 de arginți
pe care îi primise pentru trădare, însă el așa și nu s-a îndreptat spre
Dumnezeu. De aceea, nickname-ul lui Iuda rămâne a fi - fiul pierzării. Pe când
Petru, recunoscând că a păcătuit atunci când a cântat cocoșul, a regretat acest
fapt prin faptul că a ieșit afară și a vărsat multe lacrimi. Tocmai pentru că
și-a mărturisit păcatul, Isus a reabilitat relația sa cu Petru, atunci când de
trei ori l-am întrebat pe el: Petru, mă iubești? Petru mă iubești? Petru mă
iubești?
Atunci Ți-am mărturisit păcatul meu si nu
mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: "Îmi voi mărturisi Domnului
fărădelegile!" Si Tu ai iertat vina păcatului meu. (Ps.32:5)
Doar
această mărturisire aduce iertarea păcatelor și mântuirea sufletului. De ce nu
ai alege și tu să crezi în Isus și să îți mărturisești păcatele tale, ca să fii
mântuit?
Recunoști
că crezi?! Mărturisește aceasta prin
pocăință.
Poate
ți-i frică, că cei dragi o să se întoarcă de la tine?! Alegerea ta, va arăta
cine îți este mai drag.
Dacă nu-ți este mai drag Hristos, decât orice altceva, atunci nu ești demn de
Hristos.
Trebuie
să înțelegi că cel ce bagă frică și amenințare este diavolul.
Încă din timpul lui Isus au existat amenințări pentru credința în Dumnezeu.
În Ioan 9:22 vedem că fariseii amenințau pe cei ce-L mărturiseau pe Hristos. Ei
ziceau: dacă Îl urmați pe Hristos, vă vom da afară din sinagogă.
În multe sate, preotul ortodox amenință oamenii că nu-i va îngropa, dacă se
botează la baptiști.
În unele familii, părinții amenință copii că se leapădă de ei dacă se botează
din nou. Ascultați, ce ne învață Scriptura:
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care
nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi
sufletul, şi trupul în gheenă (Matei 10:28).
Un
om rău, care iubea totdeauna să râdă de slăbiciunile creștinilor, a venit o
dată la un hangiu. Fiindcă acolo erau și niște credincioși, el a început să-i
ia peste picior și să-i batjocorească. Hangiul asculta răbdător toate
insultele, și când cel răutăcios a făcut o pauză, el l-a întrebat: tu măcar ai
citit Biblia? El a răspuns cu mândrie: da! Atunci hangiul l-a întrebat: ai
citit despre bogat și Lazăr? El a răspuns rapid: desigur. Atunci, hangiul i-a
zis: păi uite așa, tu îmi amintești de câinii de acolo. Cum așa îndrăznești, a
zis răutăciosul, căci câinii de acolo doar lingeau bubele lui Lazăr...? Corect,
i-a zis hangiul: tu la fel doar cauți doar locurile dureroase ale creștinilor,
dar nu observi și lucrurile bune.
Credința
trebuie mărturisită cu orice preț, având deplina încredere că Dumnezeu ne va
ține apărarea. Iar dacă voi fi huiduit, criticat, blestemat sau chiar omorât să
fie și asta. Oricum căpătând mântuirea, voi fi în câștig.
Cine va mărturisi...?
Un
alt fel de mărturisire a credinței este botezul. Pocăința este mărturisirea credinței pentru curățirea sufletului, dar
botezul este mărturia că sufletul tău deja este curățit.
Se
prea poate întâmpla ca mărturisirea credinței tale prin pocăință să fie în
privat, însă botezul va fi în public. Această mărturie a cugetului curat este
pentru cei ce ne înconjoară, din lumea fizică, dar și pentru cei din lumea
spirituală.
... botezul, care nu este o curăţare de
întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu,
prin învierea lui Isus Hristos (1Pet.3:21).
Daca
crezi în inima ta că Isus Hristos a murit în locul tău și te pocăiești, atunci
tu devii născut din nou. Iar dacă ești născut din nou, înseamnă că îți rămâne
doar să fii botezat în apă.
După
moartea soțului în 945 d.H. Kievul a fost guvernat de Olga Kievlianka (cu
numele de botez Elena). După ce ea a primit creștinismul și s-a botezat, a
sfătuit și pe fiul său Sveatoslav să primească botezul. Răspunsul lui a fost: o
să râdă prietenii de mine. Însă Vladimir nepotul ei, a hotărât să afle mai mult
despre creștinism și a trimis 10 înțelepți în lumea întreagă să afle unde și
cum oamenii slujesc lui Dumnezeu. Cei 10 înțelepții au vizitat catedrala
”Sfânta Sofie” din Constantinopol, construită de imperatorul roman Flavius
Petrus Sabbatius Justinianus în 535 d.H. Numele acelei catedrale nu ține de
vreo femeie cu numele Sofia, ci de înțelepciunea lui Dumnezeu, căci în l.
greacă înțelepciune - sofia. Denumirea originală fiind Ναός της Αγίας του Θεού
Σοφίας – templul sfintei înțelepciuni a lui Dumnezeu. La întoarcere, cei 10
înțelepți au spus prințului Vladimir al Kievului că pe când erau în catedrala
Sfânta Sofie nu puteau înțelege dacă sunt pe pământ sau în ceruri. La scurt
timp prințul Vladimir a vizitat Sfânta Sofie și a primit creștinismul fiind
botezat acolo. La întoarcere sa în Kiev, Vladimir a adunat pe cei doisprezece
fii ai săi și i-a botezat într-un izvor cu numele Kreshiatik, a cărui nume îl
poartă strada principală din Kiev și în zilele noastre.
Sveatoslav
- fiul Olgăi prințesa Kievului s-a rușinat să devină creștin și a refuzat
botezul, dar Vladimir - nepotul Olgăi, a primit creștinismul, s-a botezat și la
întoarcerea sa în Kiev a declarat Creștinismul religia statului și a botezat și
pe fiii săi. El și-a mărturisit credința.
De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea
oamenilor Îi voi mărturisi si Eu înaintea Tatălui Meu care este in ceruri; dar
de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu
înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. (Mat.10:32).
Ce
vei face tu?
Mărturisești
credința prin pocăință, sau te temi că ai putea pierde niște relații?
Mărturisești credința prin botez, sau mai ai relații de care te rușinezi? Unui
credincios cu adevărat nu-i va fi rușine de Isus.
Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel in haine
albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din Cartea vieţii si voi mărturisi
numele lui înaintea Tatălui Meu si înaintea îngerilor Lui." (Apoc.3:5)
Răsplata
mărturisirii lui Hristos în fața oamenilor nu se compară nici cu o recompensă
pământească și nici cu vreo pierdere pământească.
Alege
să crezi, să te pocăiești și să fii botezat. Alege să mărturisești pe Isus,
căci doar așa poți fi mântuit.
