De ce? Răspunsul apostolului Pavel nu este
unul incompetent și bădărănesc ”De atâta”, ci explică care este motivul închinării
sale, spunând ”Iată de ce...”. Această expresie din 3:14 este reluarea gândului
din 3:1 unde Pavel a deschis paranteza pentru a explica taina lui Dumnezeu
despre biserică.
Da, mie, care sunt cel mai neînsemnat dintre
toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc Neamurilor bogăţiile
nepătrunse ale lui Hristos şi să pun în lumină înaintea tuturor care este
isprăvnicia acestei taine, ascunse din veacuri în Dumnezeu, care a făcut toate
lucrurile; pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască
azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veşnic pe care l-a făcut în
Hristos Isus, Domnul nostru (Ef. 3:8-11).
Iată de ce ap. Pavel își pleacă genunchii în
fața lui Dumnezeu. Motivul închinării sunt bogățiile nepătrunse ale lui
Hristos v.8, sau altfel spus motivul închinării lui Dumnezeu este taina
bisericii, care scoate la iveală înțelepciunea nespus de felurită a lui
Dumnezeu v.10.
Ce este această taină? V. 11 descrie că taina
aceasta este planul veșnic a lui Dumnezeu prin care oamenii se apropie de
Dumnezeu cu încredere v. 12, doar prin credință în Hristos.
Acesta este unul dintre multele motivele,
pentru care se merită să ne închinăm lui Dumnezeu.
Haideți să vedem ce spune ap. Pavel despre
Dumnezeu însuși.
Cine este obiectul închinării noastre? Cărui Dumnezeu se merită și trebuie să ne închinăm?
Dumnezeu nu este un fel de ”CarlasDreams”,
care nu se dorește a fi cunoscut. El se revelează, doar că noi Îl putem pricepe
limitat. Însă ceea ce putem cunoaște este suficient ca să știm cui ne închinăm.
Sunt peste 10k de religii în lume și fiecare
are dumnezeul lor.
Religiile politeiste au mulți dumnezei și se
închină la fiecare din ei (vai de indieni și nepalezi, care au peste 300k de
dumnezei, ei au nevoie tocmai de 3.5 zile doar ca să pronunțe numele tuturor
dumnezeilor lor).
Religiile panteiste consideră că tot ce îi
înconjoară este dumnezeu (ăștia nu se închină doar spre Ierusalim sau Mecca, ci
oriunde s-ar întoarce, ar trebui să se închine, căci pentru ei, materia tot
este dumnezeu. Eu nu-i înțeleg cum ei pot juca fotbal... oare nu dau cu
piciorul în dumnezeul lor?).
1.
Asigură-te că te închini
Dumnezeului adevărat.
Atunci când satan L-a ispitit pe Isus,
zicându-I: închină-te mie... Isus a răspuns prompt:
"Pleacă, Satano", i-a răspuns Isus.
"Căci este scris: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai
Lui să-I slujeşti." (Mat. 4:10).
Fiind înconjurați de multitudinea religiilor
și dumnezeilor lor, de unde să știu care este Dumnezeul adevărat, cărui să mă
închin? Chiar dacă sunt multe atribute, și caracteristici ale lui Dumnezeu, ap.
Pavel dă aici doar două caracteristici, care arată unicitatea lui Dumnezeu.
Ø Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
Deși există o mulțime de dumnezei, doar unul
este adevărat și anume Dumnezeul, care este Tatăl lui Isus Hristos. Care
religii recunosc că dumnezeul lor este Tatăl lui Isus Hristos?
Religiile non teiste, așa ca: budismul,
panteismul, agnosticismul, satanismul ș.a. trebuie excluse din start, pentru că
ele exclud însuși existența unui Dumnezeu. Ei ignoră evidentul.
"Eu sunt Cel ce sunt" (Exod 3:14).
Dumnezeu există indiferent și independent
de ceea ce credem noi despre El.
Negarea lui Dumnezeu nu afectează nici într-un
fel existența măriei sale.
Religiile politeiste așa ca: hinduismul,
mormonismul, zoroastrismul ș.a. la fel trebuie scoase din ecuație, datorită
singularului folosit în v. 14. Deci, există Dumnezeu și El e Unul.
Eu sunt Domnul, şi nu mai este altul; afară de
Mine nu este Dumnezeu (Isaia 45:5).
Doar religiile monoteiste: iudaismul,
creștinismul și islamul au legătură cu Isus. Totuși:
Islamul Îl recunoaște pe Isus, dar neagă
faptul că El este fiul lui Dumnezeu. Islamul afirmă că Isus a fost doar un
profet, premergătorul lui Mahomed și nimic mai mult.
Iudaismul de azi nu recunoaște pe Isus Hristos
ca fiind Mesia. Ei zic că Isus a fost doar un rabin. Poți sta de vorbă cu
iudeii despre Isus mult și bine, dar dacă Îl numești Isus Hristos (Mesia), s-a
încheiat discuția, pentru că îi scoți din sărite. Pentru ei aceasta e
blasfemie.
Doar creștinismul recunoaște că Dumnezeu este
Tatăl lui Isus Hristos. Însă veți zice că și în creștinism sunt multe
dispersii, culte și mișcări și fiecare Îl prezintă pe Dumnezeu într-un fel
aparte...
De aceea, ap. Pavel specifică ”Tatăl Domnului
nostru Isus Hristos”. Orice religie creștină, care nu recunoaște pe Isus
Hristos ca Domn, nu poate pretinde că crede într-un Dumnezeu adevărat. Noi știm
că ne închinăm Dumnezeului adevărat, pentru că recunoaștem că:
Dumnezeu este;
Dumnezeu este unul;
Dumnezeu este Tatăl lui Isus Hristos;
Isus Hristos este Domnul.
Ø Din care se trage orice familie – Creatorul tuturor.
Tot ce este scump și prețios are tendință de a
fi contrafăcut.
De aceea, pe lângă ceea ce este adevărat,
apare și falsul. Sunt bani adevărați, dar sunt și bani contrafăcuți. Sunt
documente originale, dar sunt și false. Sunt știri adevărate, dar sunt și
fake-uri. Este Dumnezeu adevărat, dar sunt și zeități inventate sau idoli
creați.
Dumnezeii făcuți sunt falși. Icoanele și
idolii sunt create de oameni din piatră, lemn, lut și sunt dumnezei falși,
cărora este de fapt un păcat să te închini.
„Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi
faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a celor ce sunt sus în cer, sau jos pe
pământ, sau în apă şi sub pământ. Să, nu te închini lor, nici să le slujeşti”
(Deut. 5:7).
Dumnezeii inventați sunt falși.
-
Zeus – tatăl panteonului grecesc;
-
Zalmoxis – dumnezeul geto-dacilor;
-
Neptun – zeul mărilor, fratele lui
Jupiter și fiul lui Saturnus;
-
Vishnu – protectorul universului;
-
Krishna – primul din trinitatea
hindusă;
-
Shiva – supranumit și ”marele
dumnezeu”;
-
Pangu – ”marele nemuritor” al
chinezilor;
Aceste zeități, fie nu au nici o legătură cu
Isus Hristos, fie nu sunt creatorul a tot ce există.
Singurul Dumnezeu care afirmă despre sine că
este creatorul a tot ce există în cer și pe pământ este Elohim sau Logosul.
Doar Regele veșniciei nu are început și nu are sfârșit și din El se trag toate.
Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi
nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El (Ioan 1:3).
Pe de o parte, Elohim a declarat că El a creat
toate ființele cerești și pământești, iar pe de altă parte, doar El a
demonstrat că Își poate exercita autoritatea Sa asupra oricărei ființe.
Deci, singurul Dumnezeu adevărat, care merită
închinarea se identifică prin faptul că este Creatorul tuturor lucrurilor și
Tatăl Domnului Isus Hristos.
Pentru ca să fim închinători dedicați, ap.
Pavel se roagă pentru noi.
Deși este cel mai important, totuși nu este
suficient să cunoști doar cine este Dumnezeul adevărat. E nevoie să iei și o
atitudine corespunzătoare față de El.
”Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu s-au
închinat și nu au mulțumit Lui, de aceea s-au răzvrătit” (Rom. 1:21).
2.
Asigură-te că devii un
închinător adevărat.
Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când
închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă
astfel de închinători doreşte şi Tatăl (Ioan 4:23).
Te întărești în omul dinlăuntru. Expresia ”Să
vă facă să vă întăriți”, arată că Dumnezeu are un rol, dar răspunderea totuși
stă pe noi. Pavel nu se roagă ca Dumnezeu să ne întărească în omul dinlăuntru,
ci doar să ne facă să ne întărim în omul dinlăuntru.
Ce înseamnă omul dinlăuntru și cum poți să te
întărești în el?
-
Rațiunea omului trebuie să sufere
o transformare – metanoia. Fiecare gând să fie făcut rob ascultării de Hristos
(2Cor. 10:5) în așa fel, ca să ne putem ține în frâu tot trupul (1Cor. 9:27).
-
Cugetul omului pe de o parte este
curățit de faptele moarte de însuși Dumnezeu (Evr. 9:14), dar pe de altă parte,
noi trebuie să îl păstrăm curat, ca să nu fim învinuiți în nici un fel (FA
24:16).
-
Voința omului, care trebuie supusă
voinței lui Dumnezeu și să putem spune și noi asemenea lui Isus: ”Doamne,
facă-se voia Ta, nu voia mea”.
Secretul întăririi în omul dinlăuntru este
expresia ”prin Duhul”, căci fără de ajutorul Duhului Sfânt noi nu am
avea nici un succes. Doar fiind cârmuiți de Duhul, vom putea să nu împlinim
poftele firii pământești, dar să facem să curgă roada Duhului din noi.
Pricepi profunzimea dragostei lui Hristos în
3D, în 4K și la 360°. E simplu și ușor să accepți că Hristos te iubește, dar ne
va lua o veșnicie să înțelegem pe deplin această dragoste în lărgimea,
lungimea, adâncimea și înălțimea ei.
Dacă privim crucea ca semn al dragostei lui
Hristos, atunci ar trebui să pricepem că:
-
Bara transversală indică orizontul
infinit al lărgimii și lungimii dragostei Lui, pe care și-a întins brațele ca
să cuprindă toate popoarele, toate vârstele, toate generațiile.
-
Bara verticală indică profunzimea
dragostei Sale, care coboară până în locuința morților, ca și cei de acolo să
cunoască dragostea Lui.
-
Bara de deasupra arată că s-a
urcat în cer, ca să mijlocească pentru noi la Dumnezeu.
Secretul cunoașterii profunzimii dragostei Lui
este ”împreună cu toți sfinții”, adică în biserică. Cum spunea și John
Wesley: ”biserica poate greși, membrii bisericii sunt departe de ideal, dar
dragostea lui Dumnezeu în acțiune se manifestă doar în și prin biserică”.
Astfel fiecare credincios, trebuie să fie
parte din biserica locală, să lucreze intens asupra sa și să fie focusat pe
dragostea lui Isus Hristos. Să lucreze insistent la aceste lucruri fără să cadă
de oboseală.
Și chiar dacă omul nostru de afară se trece,
totuşi omul nostru dinăuntru se înnoieşte din zi în zi (2Cor. 4:16).
Aproape toți oamenii de pe pământ sunt un fel
de închinători, dar după cum sunt dumnezei neadevărați, așa sunt și închinători
falși. Aproximativ 80% sunt hinduși, care se închină la o mulțime de dumnezei.
14% se închină dumnezeului lui Muhamad. Majoritatea oamenilor credincioșii se închină
dumnezeilor falși, deci nu pot fi calificați ca fiind închinători adevărați.
Închinătorii adevărați
-
se închină Dumnezeului adevărat.
-
se închină cu trup suflet și duh.
Dumnezeu poate să facă mult mai mult decât
cerem sau gândim noi v.20. El nu are limite în ceea ce face. Limitele le
stabilim noi potrivit cu norma în care suntem dedicați Lui. Atunci când ne
dedicăm gloriei lui Dumnezeu în biserica Sa, atunci El poate lucra în noi
nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, pentru că doar atunci El cu
adevărat se glorifică prin viața noastră.
În biserica lui Dumnezeu, toată gloria în
aparține lui Hristos.
3.
Asigură-te că nu atentezi
la gloria lui Dumnezeu.
În biserică v.21.
Scopul primar al existenței bisericii este
gloria lui Dumnezeu. Biserica este formată din mine și tine, dar nu este nici
despre mine și nici despre tine, ci totul e despre El. Biserica nu trebuie să
îți placă ție sau mie, biserica trebuie să-I placă Lui, fiindcă biserica este a
Lui.
A Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus,
din neam în neam, în vecii vecilor!
Uneori mai am obiceiul să întreb pe oaspeții
care vin mai des la VA, ce te atrage pe tine aici? Și înghit noduri, când aud
răspunsul ”Îmi place”. Cu părere de rău, așa unii își aleg biserica în care să
meargă. Eu nu vreau să merg și să fac parte dintr-o biserică care îmi place, ci
dintr-o biserică care Îi place lui Dumnezeu. Tot ce facem în biserică trebuie
să urmărească gloria Sa.
Noi la biserică nu venim să cântăm și să
ascultăm, ci să ne închinăm. Atunci când te rogi, cauți să te smerești și să-I
dai Lui cinste. Atunci când se predică, cauți să te smerești și să-L lași să te
transforme după chipul Său.
Noi la biserică nu ne slujim pe noi, ci Îl
slujim pe El. Un slujitor bun se focusează pe Hristos din tine, fără să se lase
defocusat de aparențele omenești.
Doamne ferește ca cineva din biserică să
atenteze la gloria lui Dumnezeu. Nu contează cine ești și ce slujire faci, ești
pastor sau muzicant, faci curățenie sau conduci un grup, nimeni nu trebuie să
pretindă nici măcar la umbra gloriei lui Dumnezeu. Nu avem dreptul nici să ne
mândrim cu slujirea noastră și nici să acceptăm ovații pentru ceea ce facem.
În Hristos v.21
Mândria omului înseamnă atentare la gloria lui
Dumnezeu. Mândria merge înaintea pierzării. Din cauza mândriei Dumnezeu nu a
cruțat pe cel mai frumos dintre îngeri, oare mă va cruța El pe mine?
Căci, dacă este cineva în Hristos, este o
făptură nouă (2Cor. 5:17).
Fiii lui Eli băgau furculița în ceaunul
Domnului și ambii au fost aruncați în iad din tinerețea lor. Hofni și Fineas au
adus foc străin și ia înghițit iadul de vii.
În vecii vecilor v.21
Dintotdeauna a fost autosuficient. Toată
gloria îi aparține în exclusivitate din veci în veci.
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și
întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui (Ps. 19:1).
Galaxiile, stelele, planetele, cometele și
meteoriții se mișcă în univers cu supunere strictă și astfel vestesc slava lui
Dumnezeu. Copacii, iarba, râurile, mările și oceanele, munții și văile cu
aceeași supunere strictă dau glorie lui Dumnezeu, pentru că își împlinesc
scopul pentru care au fost create. Și totuși omul... ce este omul, de el
îndrăznește?
Omul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca
umbra care trece (Ps. 1444).
Caci orice faptura este ca iarba, si toata
slava ei, ca floarea ierbii. Iarba se usuca, si floarea cade jos, dar Cuvantul
Domnului ramane in veac. Si acesta este Cuvantul care v-a fost propovaduit prin
Evanghelie (1Pt. 1:24). AMIN!
