Deși azi e sărbătoarea a învierii, a bucuriei și a speranței; învierea Domnului Isus trebuie privită în contextul morții și suferințelor Lui. Învierea lui Isus capătă sensul necesar, doar dacă este abordată împreună cu viața și moartea lui Isus.
Evanghelia în traducere în l. română înseamnă vestea
bună. Vestea bună nu constă doar în faptul că Isus a înviat din morți. Evanghelia
(Vestea Bună) constă din moartea, îngroparea și învierea Domnului
Isus.
Vă fac
cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi
primit-o, în care aţi rămas şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi
aşa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba aţi crezut. V-am învăţat
înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru
păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi,
după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece (1Cor.
15:1-5).
1.
Moartea lui Isus este una deosebită. Înțelepciunea lui Dumnezeu care nu a fost
pricepută de oameni, a fost ascunsă în moartea lui Isus Hristos. Cei ce nu au
cunoscut-o așa și nu se pot bucura de Evanghelie, chiar dacă se salută cu
Hristos a înviat, sfințesc pasca sau merg la biserică.
Iudeii,
într-adevăr, cer minuni, şi grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe
Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire, şi pentru
Neamuri, o nebunie (1Cor. 1:23).
Care este mesajul
Evangheliei? Care este Vestea bună, predicată de apostoli?
Cu ce e așa specială moartea lui Isus Hristos, doar răstignirea era o formă
răspândită de pedeapsă capitală?
Darius I împăratul Persiei a răstignit 3000 de
oponenți politici după ce a venit la putere.
Generalul Cassus a pus capăt răscoalei gladiatorului Spartacus, și ca
trofeu a răstignit 6000 de oameni.
Generalul Varus a răstignit cc. 2000 de evrei în același an când
s-a născut Isus.
Chiar alături de
Isus au mai fost răstigniți doi tâlhari, considerați ziloți care
destabilizau situația politică.
Creștinii erau prigoniți și răstigniți până ce în sec. IV când Constantin
cel Mare a interzis răstignirea.
În Arabia Saudită chiar și până în prezent se practică răstignirea ca
pedeapsă capitală.
Dacă să enumerăm
doar suferințele fizice am putea spune deja că moartea lui Isus se
deosebește de restul: reținut pe ascuns, pălmuit, bătut cu biciul,
tras de barbă, încoronat cu spini, pironit pe cruce, servit cu oțet, străpuns
cu sulița, etc. Nu în zadar Isus murise înainte de cei doi tâlhari, cărora
le-au rupt fluierele picioarelor, pentru că suferințele pe care le-a purtat
Isus au depășit cu mult suferințele unui simplu răstignit.
Dar, dacă mai
adăugăm și suferințele emoționale, așa ca: trădat de prieteni,
părăsit de ucenici, învinuit prin minciună, judecat pe nedrept, scuipat,
batjocorit, răstignit sub ochii mamei, etc. În lumina aceasta,
moartea lui Hristos capătă o greutate tot mai mare.
Mai mult decât
atât, suferințele și moartea lui Isus sunt speciale pentru ceea ce a realizat
El pe plan spiritual prin moartea Sa pe cruce. În grădina Ghetsimani Isus
a luat toate păcatele noastre asupra Sa. Aceasta nu se compară cu suferință
fizică și depășește orice durere emoțională. Apogeul suferințelor fiind faptul
că, Dumnezeu și-a întors fața de la El.
Cel cu care a fost veșnic UNA, acum L-a părăsit. Culminația suferințelor
Lui a fost atunci când a strigat ”Eli, Eli Lama Sabactani” – Dumnezeul Meu,
pentru ce m-ai părăsit? Milioane de oameni s-au uimit la știrea punerii sub
învinuire a unui președinte american, zicând asta e prima dată în istorie.
Aceasta e tragic. În cazul lui Isus nu avem un ex-președinte, ci un împărat,
care nu doar că a fost învinuit, ci a fost judecat pe nedrept, ci și răstignit
pentru păcatele pe care nu le-a săvârșit. Aceasta e catastrofal.
·
Anume
prin moartea Sa a fost realizată răscumpărarea omenirii din păcat
(Is. 53:11).
·
Toți credincioșii
sunt botezați în moartea Lui (Rom. 6:3).
·
Bisericii
este poruncită să vestească moartea Domnului până la venirea Sa (1Cor.
11:26).
·
Anume
prin moartea Sa pe cruce, El a biruit pe diavol (Evr. 2:14).
Diavolul este cel ce nu pune preț pe viață și urmărește doar suferință,
durere și moartea.
Toată suferința zdrobitoare și durerea uluitoare din viața lui Iov a
fost produsă de satan, de la prima veste că și-a pierdut cirezile (Iov 1:14),
până la buba rea peste tot corpul (Iov 2:7).
A meritat Iov? Nu. Diavolul o face de plăcere. Să nu-i fi pus Dumnezeu limite,
îi lua chiar și viața fără milă.
Cu scârbă privim
la cruzimea terorismului rus, care în toiul nopții a atacat Kievul - mama
orașelor rusești. O trădare zdrobitoare, care omoară sute de copii, mii de
oameni pașnici, milioane de destine și distrug infrastructura critică. Aceasta
se identifică exact cu lucrarea diavolului, care a venit doar să
fure, să junghie și să nimicească. Este un masacru diavolesc. Condamn cu
vehemență acest război neîndreptățit, căci este o lucrare a diavolului (Ef.
5:11). Dumnezeu a dat viața, și nimeni nu este în drept să o ia. Iar cel ce o
face, negreșit își va lua răsplata, fie Hitler, Stalin, Putin sau chiar Lucifer.
Negreşit, Fiul
omului Se duce după cum este rânduit. Dar vai de omul acela prin care este
vândut El!" (Lc. 22:21).
Cu toate acestea,
răstignirea brutală din primele secole sau omuciderea barbară la care suntem
martori, nu se poate alinia la importanța morții lui Isus. Moartea lui Isus
este deosebit de importantă și specială.
Vă recomand să citiți ”Crucea lui Hristos” de John Stott și ”Crucea
radicală” de A.W. Tozer în care vorbește despre faptul că în inima fiecărui
creștin este un tron și o cruce. Atâta timp cât creștinul rămâne pe tron,
Hristos rămâne pe cruce, iar când creștinul se urcă pe cruce, Hristos va sta pe
tron.
În ce măsură moartea lui Hristos ți-a schimbat destinul? În ce măsură ți-a
schimbat viața?
2.
Învierea
lui Isus este deosebită.
Chiar dacă în
istoria întâlnim mărturii ale învierii multor oameni, învierea lui Isus este
deosebită.
În 1Regi 17:22 prorocul Ilie a înviat pe fiul văduvei din Sarepta.
În 2Regi 4:36 prorocul Elisei a înviat pe fiul Sunamitei, născut prin
minune după rugăciunea sa.
În 2Regi 13:21 israilteanul aruncat în grabă în mormântul lui Elisei,
a înviat.
Chiar și însuși Isus a înviat fiul văduvii din Nain în Luca 7:15.
Apoi, Isus a
înviat fiica de 12 anișori a lui Iair, fruntașul sinagogii în Luca
8:55.
Isus a înviat pe Lazăr, fratele Mariei și a lui Marta, care era mort mai
bine de 4 zile în Ioan 11:44.
În urma cutremurului de la moartea lui Isus, s-au deschis multe morminte și au
înviat mulți sfinți Mt. 27:52. Petru a înviat-o pe Tabita Fapte 9:
40.
Pavel a înviat pe Eutih, care căzuse de la etaj și murise pe loc Fapte
20:10.
Totuși, toți care
au fost înviați, au mai trăit un timp și apoi au murit din nou. Se poate de
spus că toți oamenii, care au înviat în afară de Isus, lor doar le s-a lungit
viața. Pe când Domnul Isus a înviat într-un corp nou, un corp ceresc, care
nu va putrezi în veci. Isus a fost primul, care a înviat în corp nou și
care nu va muri în veci.
Și Dumnezeu, care
a înviat pe Domnul, ne va învia și pe noi cu puterea Sa (1Corinteni 6:14).
Iată, vă spun o
taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o
clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia
nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi (1Cor. 15:51-52).
La învierea lui
Isus Hristos, moartea a fost biruită (1Cor. 11:54, FA. 2:24), de aceea
Pavel zice: unde îți este biruința moarte? Dumnezeu l-a înviat pe Isus,
dezlegându-i legăturile morții. Isus a biruit moartea în dreptul Său (2Tim.
1:10). Moartea încă are putere asupra noastră. Dar ea cu siguranță va
fi nimicită (15:26, Ap. 20:14). Lupta e câștigată, victoria e
garantată.
Isus va arunca în
iazul de foc mai întâi fiara și prorocul mincinos (Ap. 19:20).
Apoi, Isus va arunca în iazul de foc pe diavolul care înșelă omenirea
(Ap. 20:10).
Apoi vor fi aruncați în iazul de foc toți acei ale căror nume nu au fost
scrise în cartea vieții (Ap. 20:15).
În final, moartea și locuința morților vor fi aruncate în iazul de foc,
care este moarte veșnică (Ap. 20:14). Atunci vom fi pe deplin izbăviți de
moarte, căci moartea va fi înfrântă definitiv și nu va mai fi.
In 20:24-25 Toma
nu a crezut în învierea lui Iisus. Toma era sceptic și necredincios. El
a trebuit să vadă și să pipăie ca să se convingă. Crezi tu acum că Isus a
înviat sau cauți dovezi vizibile și palpabile? Iisus spune: ”Ferice de cei ce
n-au văzut și au crezut”.
Dacă mărturiseşti
deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a
înviat din morţi, vei fi mântuit. (Rom. 10:9).
Dacă moartea
lui Isus ți-a afectat viața ta, atunci și învierea lui Isus îți va afecta
moartea ta.
Nu vă miraţi de
lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul
Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă;
iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29).
Deci, omenirea va
învia în două etape. Cine va învia la prima înviere, vor avea parte de
viață, iar cei ce nu au fost găsiți în cartea vieții vor învia pentru judecată.
Învierea lui
Isus Hristos este garanția că noi toți vom învia cei drepți și cei nedrepți (Fapte 24:15). Întrebarea
este doar, voi învia eu pentru judecată și osândă veșnică sau pentru viață
veșnică cu Dumnezeu? Crede azi în Dumnezeu și mărturisește cu gura ta în
pocăință că Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morți și vei trăi veșnic.
Adevărat, adevărat
vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa
veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă. (Ioan 5:24).
