Sunt situații
extrem de dificile ca: războiul, arestul sau invaliditatea, care îl forțează pe
un tată să strângă pumnii, să-și ia inima în dinți și să facă ceea ce nu
dorește.
Bărbatul adevărat nu-și abandonează copiii.
Dar sunt totuși situații în care tații prea ușor divorțează, și astfel
distrug cel mai bun mediu pentru dezvoltarea copilului. Ei lasă copiii fără de
tată, pleacă peste hotare, sau chiar sunt nepăsători și întorc spatele fetelor
pe care le-au însărcinat.
Am auzit o
discuție dintre doi vechi prieteni și unul a întrebat: Câți copii ai? Răspunsul
a fost cât se poate de josnic și netrebnic, zicând: Doi despre care știu.
Crezând că așa se prezintă ca un ”macho”, dar de fapt era un scârbos
impertinent.
Dacă tatăl te-a
lăsat să știi că Dumnezeu te-a preluat.
Ps. 27:10.
Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.
Mama adevărată
nu-și uită copilul. Ea
îl poartă lângă inima sa 9 luni de zile. Ea îl naște trecând prin cele mai
grele chinuri. Ea îl alăptează și-l îngrijește din fașă, atunci cânt copilul
este cel mai vulnerabil. Atașamentul mamei de copil depășește explicațiile științifice.
Ar fi incredibil ca o mamă să-și lase copilul și totuși e posibil.
Dacă se întâmplă să te uite chiar și mama, Dumnezeu nu te va uita niciodată.
Isia 49:15 „Poate
o femeie să uite copilul pe care-l alăptează și să n-aibă milă de rodul
pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuși Eu nu te voi uita cu niciun
chip.
DUMNEZEU ESTE
TATĂL ORFANILOR.
Presupun că știți
că Dumnezeu a iubit omenirea cu o dragoste sacrificială.
Fiindcă atât
de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine
crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică (Ioan 3:16).
Aceasta este: o
dragoste fără răspuns, dureroasă și o dragoste scăldată în lacrimi.
La fel știți că Dumnezeu
își iubeşte copiii Săi cu o dragoste relațională.
Dumnezeu este
dragoste; şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în
el (1Ioan 4:16).
Aceasta e o
dragoste reciprocă, plăcută și o dragoste scăldată în zâmbete.
Dar la fel
trebuie să știți că Dumnezeu are un loc special în inima sa pentru orfani.
Ps. 68:5.
El este tatăl orfanilor.
Ps. 146: 9. Domnul sprijină pe orfan şi pe văduvă…
Ps. 10: 14. Domnul vine în ajutor orfanului.
Ps. 10:18. Domnul face dreptate orfanului.
Osea 14:9 Domnul face milă orfanului.
E tragic să rămâi
orfan, dar totuși ai un tata – bun, iubitor, răbdător, care te așteaptă. El
este tatăl ideal. Viața ta poate să atingă apogeul fericirii, dacă dragostea
este reciprocă. Iubește-L pe Dumnezeu. Vino la El. Dezvoltă pas cu pas o
relație armonioasă. Vei avea doar de câștigat.
Dumnezeu ca Tată
e de partea ta. El este avocatul și protectorul tău.
Fiind orfan, îți dai seama că nu are cine să lupte pentru tine și totuși uite
ce zice:
Ex. 22:22. Să nu
asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. 23. Dacă-i asupreşti, şi ei strigă la Mine
după ajutor, Eu le voi auzi strigătele; 24. mânia Mea se va aprinde şi vă voi
nimici cu sabia; nevestele voastre vor rămâne văduve, şi copiii voştri vor
rămâne orfani.
Duceam copii la
școală cu mașina. Au fost câteva zile în care am întârziat la ore. Probabil a
vrut să dea o lecție la toţi cei care întârzie și pentru întârziere mi-a ținut
copilul la ușă în picioare o oră și jumătate. Eu ca tata sunt avocatul și
protectorul copilului meu. Când am aflat despre aceasta imediat am mers la
director, am scris plângerea și am stat în apărarea copilului meu. Profesoara a
primit mustrare aspră și după aceea am devenit și prieteni cu ea.
BISERICA ESTE
FAMILIA ORFANILOR.
Când am început
Vocea Adevărului cu 7 ani în urmă eram 80% formați din orfani. În prezent 58%
din membrii de biserică sunt dintre orfani sau slujitorii orfanilor.
Iacov 1:27.
Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să
cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinați de
lume.
Iacov 2:14.
Fraţii mei, ce-i foloseşte cuiva să spună că are credinţă, dacă n-are fapte?
Poate oare credinţa aceasta să-l mântuiască? 15. Dacă un frate sau o soră sunt
goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, 16. şi unul dintre voi le zice:
"Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!", fără să le dea
cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? 17. Tot aşa şi credinţa: dacă
n-are fapte, este moartă în ea însăşi.
Marcu 9:37.
"Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte
pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce
M-a trimis pe Mine."
Cine sunt acești
copilași? Isus doar arată la niște copii și nu știm exact ce fel de copii erau
acolo. Îmi imaginez că acei copii erau copiii străzii, copii orfani.
Cum altfel să-I primești la tine și să ai grijă de ei, dacă ei au familiile
lor?
În context,
ucenicii discutau cine va fi mai mare în împărăția cerurilor, și Isus le pune
în faţă opusul. Antidotul locurilor dintâi, nu este vârsta, ci starea
vulnerabilă.
După ce toţi au
refuzat invitația lui Dumnezeu la ospăț, El a trimis pe la intersecții
să aducă pe cei defavorizați, neglijați și marginalizați. Pe ei primiții în
corturile voastre.
E tragic să fii
creștin și să mergi pe alături, să închizi ochii și urechile sau să-i zici unui
orfan: ”Du-te în calea ta, hrănește-te și îngrijește singur de tine”.
Estera 2:7. El
creştea pe Hadasa, adică Estera, fata unchiului său; căci ea n-avea nici tată,
nici mamă. Fata era frumoasă la statură şi plăcută la vedere. După moartea
tatălui şi a mamei sale, Mardoheu o luase de suflet.
Mardoheu a luat-o
de suflet. Ea a ajuns împărăteasă. Prin grija de orfani, a fost salvată o
națiune, care fusese sortită iradierii ca și pe timpul holocaustului.
De ce Dumnezeu îi
are la inimă pe orfani?
Pentru că aceasta
este imaginea răscumpărării. Isus a venit la orfanii de noi și ne-a adus la
Tatăl, care ne-a înfiat cu bucurie și ne-a dat un nume nou – fii de Dumnezeu, o
familie nouă – biserica, un viitor nou – eternitatea.
Ioan 1:12 Dar
tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat
dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;
Creștinii nu pot
fi orfani după definiție,
dar ceea ce mă îngrijorează, sunt excepțiile. Pe unii creștini îi duce capul să
trăiască ca și când sunt orfani.
De parcă nu au un Tată - Dumnezeu; nu au un frate – Isus; nu au familie
– Biserica.
Este o tragedie
să vezi că unii copii rămân orfani. Părinții își lasă copiii.
Dar la fel e o tragedie să vezi când copii își părăsesc părinții.
Creștinul care se poartă ca un orfan este mai rău ca fiul risipitor. Fiul
risipitor s-a purtat rău de tot cu tatăl lui, căci i-a cerut moștenirea în
timpul vieţii. El ca și cum s-a lepădat de tatăl său, și i-a dorit să moară.
Viața fiului risipitor în depărtare de tatăl său a avut două etape:
- A chefuit pe munca de o viață a tatălui său, fără să-și amintească de el.
- A ajuns mai josnic decât porcii pe care îi păștea, căci porcii măcar aveau mâncare, dare el nu avea.
Totuși, la un
moment dat i-au venit mințile. El și-a amintit că are un tata. S-a întors la
tatăl lui. Creștinii care se poartă ca orfanii se aseamănă cu fiul risipitor
din prima etapă și trăiesc ca și când nu ar avea tata, chefuesc fără să se
întrebe ”dar de unde am eu ceea ce cheltui?”.
Este adevărat că
Hristos a plecat la Tatăl, dar El a spus în Ioan 14:18. ”Nu vă voi lăsa
orfani, Mă voi întoarce la voi”. Și s-a întors în persoana Duhului Sfânt.
Creștinii orfani trăiesc de capul lor și Duhul Sfânt nu are nici un rol în
viaţa lor. Ei nu se roagă în ”cămăruța lor” și nu au o relație personală cu
Dumnezeu.
Gal. 4: 6. Şi,
pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care
strigă: "Ava", adică: "Tată!"
Din punct de
vedere practic, în mod natural noi suntem aroganți, indiferenți, zgârciți și
impertinenți, răi și indiferenți. De aceea:
1. Formează-ți în viață aceste virtuți:
compătimirea și iubirea.
Firea te împinge în permanență la aroganță și indiferență, dar aceste virtuți
trebuie formate pas cu pas.
2. Dezvoltă-ți trăsături de caracter ca:
generozitatea și sensibilitatea față de semeni, căci zgârcenia și rânza moldoveanului nu are
alt leac.
3. Urmărește în viață aceste valori: bunătatea și
dragostea – să faci altuia
ceea ce ai fi vrut să ți se facă ție.
În consecință:
orfanii vor avea protecție, cei vulnerabili vor mulțumi lui Dumnezeu, copiii
străzii vor avea familie, iar noi vom fi după inima lui Dumnezeu, ne vom
deschide nu doar buzunarele, ci și inimile noastre pentru ca să-i tratăm ca pe
copiii noștri, Biserica va crește și își va îndeplini menirea.
Zece ani din
viață am dedicat acestei slujiri împreună cu familia. Am preluat din
internate și familii vulnerabile și am educat 33 de tineri, dintre care
majoritatea sunt cu Domnul și chiar în mijlocul nostru. Mărturisesc sincer că
nu regret nici o oră nedormită, nici un leu cheltuit, nici un ajutor acordat. S-a
meritat.
Nu știu când
ultima data ai ajutat un orfan. De obicei când boschetarii se apropie cu
cerșitul pe străzi, parcări sau intersecții, noi le întoarcem spatele, pentru
că știm că cineva se folosește de vulnerabilitatea lor și îi forțează să
cerșească. Eu înțeleg că nu vrem să încurajăm prin milosteniile noastre,
această mașinărie ticăloasă. Dar acum ai ocazia să dai cu inima largă,
știind că acești bani nu vor fi parte ale acestui mecanism scârbos.
Deut. 14:28-29.
După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea şi
s-o pui în cetăţile tale. Atunci să vină levitul, care n-are nici parte, nici
moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale,
şi să mănânce şi să se sature, pentru ca Domnul Dumnezeul tău să te
binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.
Dumnezeu a cerut
ca poporul Israel să aducă fiecare a șaptea zeciuială destinată slujitorului în
templu, refugiaților, orfanilor și văduvilor. Ceea ce ai pus deoparte pentru
micuții aceștia, dăruiește cu bucurie.
