Condiția legală pentru căsătorie este majoratul, însă condiția spirituală
este maturitatea în Hristos.
DRAGOSTEA DE LA ÎNTÂIA PRIVIRE (prima vedere) sau
Cum să te pregătești pentru căsătorie?
O privire în sus – Iubește-L pe Dumnezeu mai presus de
partener.
Presupun că ați auzit pe cei îndrăgostiți zicând: Te iubesc atât de mult,
încât aș muri fără tine. Dacă nu pot să te iubesc, atunci viața nu are sens.
Romeo și Julieta (Shakespeare), cum doi adolescenți îndrăgostiți, au
ales să se sinucidă împreună, pentru că rudele lor nu erau de acord cu
dragostea lor.
Povestea de dragoste din poemul Luceafărul (Eminescu), care
prezintă o dragoste la superlativ a lui Hyperion față de Cătălina și în fine
oricum Cătălina îl alege pe Cătălin, dar rămâne cu gândul la Luceafăr.
Sau balada populară Meșterul Manole, prin care se ridiculizează
dragostea față de soție. Atât de tare te iubesc încât pe tine te jertfesc.
Dragostea față de Dumnezeu este net superioară față de oricare
alta. Loialitatea față de Hristos depășește orice relație, atașament,
sentiment.
(Matei 22:37-38) Isus i-a răspuns: "Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu
tot cugetul tău." Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
Relația cu Hristos e prioritatea numărul unu. Nu aștepta ca
partenerul tău să îți umple golurile sufletești. Aceasta o poate face doar
Hristos.
Unii se căsătoresc căci s-au îndrăgostit, iar alții ca să fie fericiți. Dacă
nu găsești fericirea în Hristos, nu o vei găsi nici în familie. Dacă nu-L
iubești pe Dumnezeu nu-l vei putea iubi pe partenerul tău.
Dumnezeu te-a iubit de la prima vedere. Atunci când încă nu erai
decât un embrion fără formă, Dumnezeu te-a iubit. Privește și tu la Dumnezeu.
Studiază Scripturile și cunoaște-I caracterul. Îndrăgește-L și tu pe El.
Biserica este mireasa aleasă a lui Hristos. El nu a murit de dragul
nostru, ci a murit pentru noi. El nu a cerut să murim împreună cu El, dar a
cerut ca noi să trăim pentru El.
2Cor. 5:14. Căci dragostea lui Hristos ne
strânge; ... El a murit pentru toţi, pentru ca cei ce trăiesc să nu mai
trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei.
Oamenii testează dragostea cu moartea: ”Sunt gata să mor pentru tine”.
Dumnezeu testează dragostea cu viața: Dacă Mă iubești, trăiește pentru Mine,
împlinește poruncile, păzește Cuvântul (In. 14:15, 23). Dragostea bisericii
față de Dumnezeu se dovedește prin fapte, nu declarații. Nu oarecare fapte
(să faci un bine, să adăpostești un câine), ci faptele pe care El le-a pregătit
pentru noi.
O privire înlăuntru – Devină persoana potrivită, nu căuta o
persoană potrivită.
Tinerii se gândesc cum trebuie să arate sau să fie prințul/ prințesa visurilor lor. Dar
curând ajung să se dezamăgească și nu se mai iubesc.
În loc să te focusezi pe imaginea partenerului, axează-te pe dezvoltarea caracterului.
Pregătește-te pe tine, ca să poți trăi cu oricine. Devină o persoană
plină de Dumnezeu, din care țâșnește roada Duhului.
(Galateni 5:22-23) 22. Roada Duhului,
dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea,
facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.
Deci, preocuparea noastră este de a deveni o persoană potrivită, nu
căutarea persoanei potrivite. Încetează să vânezi sufletul pereche și devina cea
mai potrivită pereche. Cele mai puternice relații nu se găsesc, ci se
construiesc. Nu te mai focusa pe găsirea partenerului și începe pregătirea partenerului.
Succesul căsătoriei nu depinde de găsire, ci de munca continue asupra sinelui.
În cazul bisericii, noi deja suntem logodiți cu Hristos. Noi nu
mai trebuie să căutăm pe nimeni. Știm cine ne-a ales și ai cui suntem. Tot ce
se așteaptă de la biserică este să se pregătească pe sine.
Ef. 5:26. S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţat-o prin botezul cu apă prin Cuvânt,
ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără
zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană.
Preocuparea bisericii trebuie să fie: Ce ar
mai trebui să schimb la mine, ca să mă potrivesc cu Hristos? Ce aș mai putea
face ca să mă ridic la înălțimea așteptărilor Lui? Ia o privire reflexivă și
vezi cum tu poți deveni cât mai potrivit/ă.
O privire împrejur – Alege-ți ajutorul potrivit, nu te lăsa
copleșit de emoții
Mulți își caută sufletul pereche ca să fie împliniți. Adică undeva în
lume există persoana (unica) cu care m-aș potrivi perfect. Se spune că atunci
când aceste suflete se regăsesc, ele se îndrăgostesc de la prima privire. Aceasta
este o utopie stoarsă din miturile grecești. Nu există ”un suflet pereche”
sau ”o jumătatea perfectă”. Există o libertate și răspundere dată de
Dumnezeu să-ți alegi un ajutor potrivit pentru viață.
Ideea de suflet pereche provine din mitul Androginului. Precum că
oamenii mai înainte aveau formă sferică cu două picioare, două mâini și două fețe.
Aceasta îi făcea perfecți și puternici. Fiindcă că au încercat să atace zeii
Olimpului, Zeus i-a dispersat, ca să le reducă puterea. Mitologia greacă afirmă
că unul a devenit doi. Biblia afirmă că doi vor deveni unul. Mitologia propagă
găsirea sufletului pereche. Biblia dă libertatea de a alege ajutorul potrivit.
Nu-ți căuta perechea, ci alege-ți ajutorul potrivit. Nu aștepta să dea
dragostea peste tine și să fii copleșit de emoții (fluturaș în burtă și pielea
de găină). Iubește ceea ce ai ales. Dumnezeu va binecuvânta alegerea ta.
Singura condiție înaintată de Scriptură este ”în Domnul” (1Cor. 7:39). Dumnezeu
respectă alegerea ta, iar tu iubește ceea ce ai ales. Și așa până la adânci
bătrânețe.
În ce privește biserica, Isus regretă că biserica a părăsit dragostea
dintâi.
Ap. 2:4 „Dar ce am împotriva ta este că ți-ai
părăsit dragostea dintâi.”
Unii încearcă să reducă această dragoste la sentimente. Ei invocă aici o
problemă de motivație. Dragostea dintâi nu se referă la zelul, pasiunea și
căldura pe care o simțeai imediat după ce te-ai pocăit. De altfel dragostea
aceasta (sentimentală) ar fi apogeul în relația cu Hristos. Dar noi știm că
dragostea se crește (1Tes. 3:12). Din contra vedem la Hristos o dragoste
matură, care se jertfește. Dragostea dintâi nu sunt emoțiile pe care le ai, ci
faptele pe care le faci. Hristos cheamă la pocăință și întoarcerea la faptele
pe care le-a părăsit biserica.
Ap. 2:5: „Adu-ți aminte dar de unde ai căzut,
pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi.
Nu trebuie să-ți amintești de emoțiile cu care acționa-i, atunci când
numai ai fost născut din nou, ci să faci acele fapte. Cât de des citea-i și
studia-i Scriptura... Cum pe ploaie și ninsoare te ducea-i la ora de rugăciune...
Cum până după miezul nopții discuta-i despre Dumnezeu... Cum îndrăznea-i să
mărturisești pe Hristos, chiar dacă asta te costa... Cum te implica-i în
misiuni și tabere ca să slujești... Cum îți răstignea-i firea pământească...
Câte din ele le faci azi? Cât de des le faci?
Căsătoria trebuie să ne amintească de crucea lui Hristos. De ce?
Pentru că căsătoria are două dimensiuni: verticală și orizontală.
·
Căsătoria e un legământ fizic unul cu altul (Maleahi 2:14).
·
Căsătoria e un legământ spiritual cu Dumnezeu (Pr. 2:17).
Maleahi 2:14 Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din
tinerețea ta, ... cu care ai încheiat legământ!”
