Răcirea relațiilor, pierderea dragostei dintâi, apatia și indiferența pentru lucrurile cerești a atins cote alarmante în generația noastră. Am fost martor al creștinismului prigonit, dar pasionat și sunt martor al creștinismului liber, dar dezinteresat. Azi vom privi la rădăcina problemei – INIMA.
Pasiunea este o stare afectivă deosebit de intensă
și durabilă.
Vorbind despre pasiune în contextul slujirii ne referim la o inima – care
aparține Domnului fără rezerve, dedicată pe viață și moarte lui Dumnezeu.
Neemia trăia la curtea împăratului Artaxerxe. Funcția
lui Neemia era somelier – să guste și să aprobe vinul oferit pentru împărat. Neemia
era nelipsit de la ospețe, ceremonii și seri de gală. Neemia ducea o viață pe
care foarte mulți și-o doresc.
Imaginează-ți că acest Neemia ești de fapt tu. De cel puțin trei ori pe
zi i-ai masa împreună cu președintele țării. Faci degustația la cele mai bune
sorturi de la Cricova, Purcari, Milești etc. Ești un om cu vază, nu trebuie să
muncești și totuși nu duci lipsă de nimic.
Un pastor a observat că din punct de vedere practic concurentul
nr. 1 a lui Dumnezeu nu este diavolul, ci banii. Oamenii au o pasiune
nebună pentru bani. Se scoală din pat înainte ca să se trezească. Merg la un job
pe care nu-l iubesc, ca să facă poate chiar și ceea ce urăsc. Își neglijează
familia, odihna și chiar sănătatea lor, pentru ca să câștige un ban. Realitate
dură, dar adevărată. Mai mulți oameni au pasiune mai mare pentru bani, decât
pentru Dumnezeu.
Ce te-ar face pe tine să lași toate astea de bună
voie?
Ce este în sistemul tău de valori mai important decât bunăstarea,
veselia și onoarea?
Haideți să învățăm de la Neemia cum a reușit. Versetele 1-5 ne dezvăluie
inima lui Neemia.
1.
Inima lui Neemia.
Întoarcerea lui Ezra a dat startul reformei
spirituale, care dădea roade bune. Unul din liderii atinși de trezirea
spirituală, era Hanani fratele lui Neemia. El a rupt relațiile cu femeile
străine (Ezra 10:20) și a început să vadă halul în care ei trăiau ca națiune și
Ierusalimul în ruine.
Plin de deznădejde, Hanani a decis să se întoarcă în Babilon. Când Neemia a
aflat acest lucru, l-a găsit imediat și l-a întrebat despre popor și Ierusalim.
Hanani i-a spus clar și răspicat:
·
Poporul e în cea mai mare nenorocire
și ocară.
·
Ierusalimul e cu zidurile dărâmate și
porțile arse.
Sunt unii oameni pe care dacă îi asculți îți pui
mâinile în cap, dar când verifici, îți dai seama că atunci când el spune ceva, trebuie
sa împărți la 7. Acest lucru nu se putea spune despre Hanani, căci Neemia
îl descrie ca un om care întrecea pe mulți în credincioșie și frica de Dumnezeu
(Neem 7:2). El a descris obiectiv, exact și fără exagerări situația
Ierusalimului. Acest lucru i-a rânit inima lui Neemia.
Hanani descrie starea nenorocită a poporului, care l-a
făcut pe Ezra să-și rupă hainele și să-și smulgă părul de pe cap și barbă. În
Moldova, oricât de rău ar fi drumul, noi zicem: ”mulțumim că nu e mai rău”.
Pai despre Israel nu se putea spune asta. Israelul nu se afla într-o stare rea,
nici deosebit de rea. Hanani folosește acest adjectiv la superlativ – cea
mai rea stare posibilă.
Ce putea fi atât de rău, încât mai grav nu se poate?
Israelul a devenit de ocară și îi aștepta o mare
nenorocire din partea popoarelor vecine. Doar imaginați-vă câte lacrimi
trebuiau să verse femeile și copii lor, care au aflat peste noapte că divorțează
și trebuie să distrugă mii sau zeci de mii de familii. Nici nu vreau să-mi
imaginez de ce ar fi în stare cineva, care și-a măritat fata, iar după ce au
folosit-o și i-au făcut copii, acum s-o alunge ca pe un nimeni și să lase
copiii orfani. Odată ce și-au alungat femeile și au zădărât neamurile vecine,
ei aveau de confruntat mânia oamenilor dezamăgiți. Cum să ții piept la atacuri,
dacă zidurile sunt dărâmate și porțile sunt arse? Totuși aceasta nu ar
califica starea lor ca cea mai gravă posibilă. În ce constă acest superlativ al
nenorocirii?
Aceeași stare de nenorocire se datorează în primul
rând faptului că Dumnezeu era împotriva lor. Prorocul Hagai descrie pe Israel
ca fiind un popor perdant, la care nimic nu merge și peste tot are eșec după
eșec. Nimic nu poate fi mai grav decât însuși Dumnezeu să fie împotriva ta.
Vă aşteptaţi
la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat...
Am chemat seceta peste ţară, peste munţi, peste grâu, peste must, peste
untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni şi peste vite şi
peste tot lucrul mâinilor voastre."
Pasiunea lui Neemia pentru poporul și orașul Domnului
se vede în reacția lui. Neemia a plâns și s-a jelit multe zile. Vreți să
știți pentru câte zile Neemia și-a pierdut bucuria?
Noi ne folosim de anul solar, adică o rotație a pământului în jurul
soarelui, echivalentă cu 365 de zile împărțit în 12 luni. Ei însă se foloseau
de calendarul lunar, bazat pe rotația lunii în jurul pământului. În
final aveau de bază 12 luni, și cam o dată la 4 ani se mai adăuga luna a 13-a.
Când Neemia a intrat în traur era luna chișleu (luna a 9-a) (Neem 1:1).
Împăratul a depistat tristețe pe fața lui Neemia în luna nisan (luna întâi)
(Neem 2:1). Traurul lui Neemia a durat 4 sau 5 luni. Aceasta ne spune
multe despre inima lui Neemia pentru poporul și cetatea Domnului.
Cum îmi bate inima pentru biserica mea?
Neemia nu se mulțumește doar cu bunăstarea sa, ci
caută bunăstarea poporului lui Dumnezeu (fraților și surorilor din biserică). Deși
nu ducea lipsă de ceva în curtea împăratului Persiei, inima lui rezona cu poporul
Domnului.
Cum se manifestă grija mea față de frații în
Hristos?
Poate zici: frate, noi singuri trecem prin necaz și
lipsuri, cum să ne mai facem griji pentru alții...
Dar oare nu-ți dai seama că Dumnezeu Își retrage binecuvântarea și o
înlocuiește cu nenorocirea anume din motivul lipsei de pasiune pentru El și
lucrarea Lui?
Atenție! Nu este nevoie de o schimbare seacă și
exterioară. Dacă ajuți pe alțiii, Dumnezeu nu va rămâne dator. Asta e o
promisiune adevărată. Totuși El nu se uită la exterior, ci la inimă. E necesară
o schimbare a inimii și apoi a comportamentului. Putem admira pasiunea lui
Neemia, doar pentru că el avea o inimă pe deplin dedicată Domnului.
Moise părăsea
adesea palatul lui faraon, ca să se plimbe anume printre poporul său, ca să
vadă cum și cu ce trăiesc frații lui. Deși era prinț, el era interesat și îngrijorat
de poporul Domnului.
Lui Isus i-au pus eticheta că este
prietenul păcătoșilor, căci petrecea mult timp cu ei. Inima lui Isus bate
pentru fiecare păcătos, căci anume bolnavul are trebuință de doctor.
2.Strigătul lui Neemia.
Rugăciunea are scopul
de a-L implica pe Dumnezeul supranatural în întrebările noastre pământești.
Totuși Dumnezeu uneori răspunde pozitiv, iar alteori răspunde negativ
la rugăciunile noastre. De exemplu ap. Pavel are sute de rugăciuni la care
Dumnezeu i-a răspuns pozitiv, dar când s-a rugat să-i scoată țăpușul, a primit
un răspuns negativ.
Atunci când insiști pentru un răspuns pozitiv, asta se
numește implorare / stăruință în rugăciune (Mat. 26:38-44). De exemplu,
Domnul Isus adesea doar mulțumea lui Dumnezeu pentru că L-a ascultat și avea
rugăciunile răspunse, dar în grădina Ghetsimani, El s-a întors de trei ori să
spună aceeași rugăciune.
Iar atunci când rugăciunea este însoțită de post, asta
se numește strigăt disperat în care ar poate ajuta doar Dumnezeu (Is. 58:4).
Atât Ezra cât și Neemia au postit înainte de un moment important sau hotărâtor.
Ezra a anunțat un post, pentru că știa că călătoria e cu primejdii (Ezra 8:21).
Neemia a postit înainte ca să vină cu o rugăminte în fața împăratului (Neem
1:11).
Neemia a auzit de starea deplorabilă a poporului și a
Ierusalimului și s-a tulburat foarte tare. El a plâns, a postit și s-a rugat.
Ce putem învăța din rugăciunea lui Neemia? Patru
condiții pentru o rugăciune răspunsă:
·
Adresează-te lui Dumnezeu în smerenie
și reverență.
"Doamne Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare şi înfricoşat, Tu care
ţii legământul Tău şi eşti plin de îndurare faţă de cei ce Te iubesc şi păzesc
poruncile Tale! (Neem. 1:5).
În adresarea către maiestate, mai întâi se
accentuează onoarea și aprecierea. Chiar și rugăciunea ”Tatăl nostru”, care ne
este dat ca model de rugăciune, începe cu laude. Enumerarea multor virtuți sau
atribute ale lui Dumnezeu nu are ca scop îmbunarea lui Dumnezeu. Noi avem
nevoie de enumerarea atributelor lui Dumnezeu pentru ca să conștientizăm și să
ne dăm seama cu cine avem de a face. Să punem preț pe El, nu pe răspunsul pe
care îl putem primi de la El.
·
Mărturisește-ți păcatul.
”...mărturisind
păcatele copiilor lui Israel, păcatele făcute de noi împotriva Ta; căci eu şi
casa tatălui meu am păcătuit” (Neem. 1:6).
Neemia se identifică cu păcatele poporului său și le
mărturisește din numele lui. Păcatul totdeauna este o piedică a rugăciunilor
noastre. De aceea adesea nu avem răspunsuri la rugăciune, pentru că păcatul
nostru l-a împiedicat pe Dumnezeu să ne audă.
”...nelegiuirile
voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele
voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!” (Is. 59:2).
·
Invocă promisiunile Domnului.
Adu-Ţi
aminte de cuvintele acestea pe care le-ai dat robului Tău Moise să le spună:
"Când veţi păcătui, vă voi risipi printre popoare; dar, dacă vă veţi
întoarce la Mine şi dacă veţi păzi poruncile Mele şi le veţi împlini, atunci,
chiar dacă veţi fi izgoniţi la marginea cea mai depărtată a cerului, de acolo
vă voi aduna şi vă voi aduce iarăşi în locul pe care l-am ales ca să locuiască
Numele Meu acolo." (Neem. 1:8-9).
Uneori noi nu primim răspuns la rugăciune pentru că nu
cerem. Alteori nu primim pentru că cerem rău, cu gând să risipim
(Iacov 4:2-3). Alteori noi nu primim răspuns pentru că nu cerem după voia
Lui. De unde să știi dacă lucrul pentru care te rogi este după voia lui
Dumnezeu? Asta o aflăm exclusiv din Scriptură. Atunci când știi că Dumnezeu a
promis ceva, acel lucru îl poți invoca, zicând: Doamne tu ai promis. Și pentru
că Dumnezeu își onorează cuvântul, El va face.
·
Expune-ți rugămintea.
Adesea noi venim în rugăciune cu cererea noastră, ignorând
primele trei condiții. Adică, trecem deodată la subiect 😊.
Nu e de mirare că nu primim răspunsuri. În ebraică toată rugăciunea lui Neemia
conține 132 cuvinte, dintre care doar 7 cuvinte formează
rugămintea lui. Cererea ar fi 5% din toată rugăciunea.
Cum reacționez eu la nevoile bisericii mele?
Apare o nevoie de rugăciune în chatul bisericii. Tu
dai seen și ai uitat sau ia-i un moment să înalți o rugăciune. Ia-i o zi să
postești sau chiar să faci o acțiune?
Nu rămânea indiferent la nevoile bisericii. Dacă
te întrebi: ce poți face tu?
Îți dau o listă începând de la cele mai mici lucruri pe care le poți face:
- ”like”, ”coment”, ”duble tap” și
”share” la postările bisericii, serviciile ”live”, articole creștine;
- vină mai devreme și implică-te în asimilare, ca să cunoști pe oameni și nevoile
lor. Pentru aceasta se deschide biserica cu o oră mai devreme, ca să servim o
cafea și să manifestăm grijă;
- participă la un grup de creștere în timpul săptămânii;
- implică-te în slujiri, măcar chiar și ocazionale - acolo unde e nevoie;
- dedică-te permanent unei slujiri concrete și dezvolt-o, făcând-o ca pentru
Domnul.
Nu e necesar să te dedici acum să fii pastor de
biserică sau misionar într-o țară necreștină.
Dacă ți-ai setat inima corect cu Dumnezeu, începe să lucrezi acolo unde
Dumnezeu lucrează.
Johann von Goethe avea o pasiune inedită. Oricând ieșea la o primblare
la natură, își umplea buzunarele cu diferite semințe de flori. Unde vedea că
cresc ceva flori, mai arunca și el niște semințe. Când se întorcea prin acele
locuri înflorite, nu mai putea face diferența unde erau florile Domnului și
unde erau florile lui. Pune umărul la lucrarea Domnului.
Unde mi-am pierdut eu pasiunea pentru Domnul? Unde
e dragostea dintâi?
Eu nu știu răspunsul. Dar știu unde tu poți găsi acest răspuns. Caută-l
în inima ta.
”Ceea ce am
împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi, dar, aminte
de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi”
(Ap. 2:5).
Nu e suficient doar să identifici cauza dispariției
dragostei dintâi. E nevoie să te pocăiești, dar nici aceasta nu e suficient.
Mai e nevoie să te întorci la faptele dintâi. Să-ți vibreze inima în ritm cu
inima lui Dumnezeu, fiind plin de pasiune pentru lucrarea Domnului.
